• Biblia afirmă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu (Mesia/Christos), adică Om adevărat (Da 7:13; In 5:27; 12:34; 1Ti 2:5) și Dumnezeu adevărat (Is 9:6; Ro 9:5; Tit 2:13; 2P 1:1; 1In 5:20). Grupul GSM ( = „grupul de studii mincinoase”) afirmă că Iisus este doar omul standard, model al credincioșilor (în special pentru ultima generație).

• Biblia afirmă că Dumnezeu este etern și nemuritor (Ps 90:2; 93:2; Ro 1:23; 1Ti 1:17), ceea ce este cât se poate de logic, chiar și fără Biblie (face parte din definiția dumnezeirii). Grupul GSM afirmă că a doua persoană a Dumnezeirii s-ar fi jertfit în natura Sa divină, înainte de întemeierea lumii (Ap 13:8?), că ar fi fost anihilat pentru totdeauna. Ei interpretează expresia „a dat pe singurul Său Fiu” (In 3:16) ca referindu-se la viața preexistentă a lui Christos, și că „dat” ar însemna dat la moarte pentru totdeauna, fiindcă ceea ce ai dat, nu mai ai. Dar cuvântul „dat” se referă doar la faptul că Dumnezeu L-a dat pe Christos drept Cap al neamului omenesc, prin întrupare, nu doar ca jertfă, ci și ca Domn și ca Izvor de Viață pentru totdeauna, fără că Dumnezeu să-L piardă. Este adevărat, acum CUVÂNTUL lui Dumnezeu arată altfel, de aproape 2000 de ani: este și uman, are o experiență unică în univers, dar într-un mod tainic, El este aceeași Persoană Divină, însă întrupat, „îmbrăcat” în natură umană, sub toate aspectele. Cum ar putea fi sacrificată o ființă divină și cine anume L-a sacrificat pe Dumnezeu Fiul, înainte de a fi lumea? Gili încă nu are lumină aici. Dar, mirați-vă, acest sacrificiu ar fi fost necesar ca bază legală pentru posibilitatea mântuirii îngerilor căzuți (!).

• Biblia identifică pe Iisus Christos cu persoana divină cunoscută în VT ca Solul Domnului (Ex 3:2,4), Yahweh (Ex 3:14; 6:3; In 12:41; cf. Is 6:1, 3, 8), Stânca lui Moise (De 32:4; 1Cor 10:4), Solul Legământului (Mal 3:1), Reprezentantul Personal al Domnului (Is 63:9), Cel existent dinainte de Avraam (In 8:58) etc.  Grupul GSM a rupt în două pe Mântuitorul, făcând din El două persoane distincte: una divină, care s-ar fi jertfit în calitate de Dumnezeu, înainte de a fi lumea noastră, și alta umană (Iisus), apărută odată cu nașterea din Betleem. Între cele două ființe nu ar exista nicio continuitate ontologică.

• Biblia afirmă că suntem justificați (și totodată iertați, sfințiți, desăvârșiți) de Dumnezeu, pe temeiul legal al jertfei ispășitoare a lui Iisus, pentru păcatele noastre (Da 9:24; Ro 3:25; 5:9; Col 1:20-22; Ev 2:17; 7:27; 9:28; 1In 2:2; 4:10 etc.). Așadar, conceptul de ispășire în creștinism este în mod legitim centrat pe jertfa lui Iisus Christos ca om (1Ti 2:5-6). Grupul GSM însă afirmă că ispășirea ar însemna pur și simplu unire, reconciliere, și că această unire s-a făcut la întrupare, când natura umană s-a unit cu natura divină într-un mod care ne-ar fi accesibil și nouă (cel puțin în ultima generație! = dispensaționalism), potrivit unei anumite interpretări a textului din 2Petru 1:4 și prin specularea unui comentariu marginal al EGW (vezi semnificația nunții din Parabola Fiului de Împărat din Mt 22:2-14, în COL 37 și Ms13-1898 https://egwwritings.org/?ref=en_COL.307.1&para=15.1351 ). De aici, GSM trage concluzia că „ispășirea” (adică unirea naturilor) S-a făcut la întruparea lui Iisus și, în același mod, în ultima generație (care tot întârzie din cauza respingerii mesajului GSM!), această „ispășire” demonstrativă va fi imitată în experiența credincioșilor, când va veni „nunta”.

Concluzia mea? În căutarea cu lumânarea după „lumină nouă”, Grupul de Studii Mincinoase s-a aventurat în întunericul de afară, în speculații care alterează creștinismul și Evanghelia, conceptele de ispășire, îndreptățire și sfințire, propunând o cristologie și o soteriologie diferite de ceea ce știm de cel puțin 2000 de ani.

Dacă am greșit undeva, abia aștept să fiu corectat. Măcar adepții GSM să ia cuvântul, pentru că șefii lor ne „protejează” cu condescendență, continuând să blocheze pe paginile lor orice comentariu.