În unele schimburi de idei cu credincioși antitrinitari, am întâlnit ideea că la Cruce a murit neapărat divinitatea lui Christos. Prin „Fiul lui Dumnezeu”, acești semiarieni înțeleg Christosul născut „biologic” din Tatăl!
Alții se întreabă: a murit Iisus de moartea întâi (cf. Apocalipsa 20), sau de moartea a doua (moartea pentru totdeauna, plata păcatului)?
Moartea lui Iisus a fost din punct de vedere obiectiv asemănătoare unei morți de martir, care este urmată de înviere. Deci s-ar asemăna cu „moartea întâi”. Dar din punct de vedere subiectiv, adică văzând lucrurile din perspectiva trăirii și simțirii Lui, Iisus a murit de „moartea a doua”, adică a suferit chinurile sufletești specifice păcătoșilor care vor primi plata păcatului (despărțirea de Dumnezeu pentru totdeauna). Este știut că Iisus în Evanghelie S-a cutremurat în fața morții mai mult decât oricare martir, și că povara suferinței Lui pe Cruce nu a fost atât durerea fizică, ci în special durerea sufletească, sentimentul despărțirii de Dumnezeu, ceea ce L-a făcut să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Din același motiv, a murit într-un timp de circa zece ori mai scurt decât mureau cei executați prin crucificare.
Tocmai am primit acum, de la un prieten, copia unui articol al lui Gili Cârstea („Moartea a doua: cine a murit de moartea a doua ca să facă ispășire?”) în care autorul, combinând citate din Ellen White, speculații teologice și afirmații biblice, ajunge la concluzia absolut originală (ceea ce în alte condiții ar fi de apreciat), că Iisus ar fi fost doar fratele nostru mai mare, nu și Dumnezeu; că a murit de moartea întâi, deci moartea aceea n-ar putea fi ispășitoare pentru păcatul omenirii; că adevărata plată a păcatului ar fi fost plătită de Fiul lui Dumnezeu „ca Dumnezeu”, cândva în trecut, după căderea lui Lucifer, sau după căderea lui Adam (dacă am înțeles bine!); și că Dumnezeu Fiul ar fi murit cu adevărat și pentru totdeauna atunci, în zorii existenței, nefiind astfel nicio continuitate personală între Dumnezeu Fiul și Iisus omul.
Nu sunt sigur că am înțeles toate subtilitățile acestei teologii nemaiauzite. Poate greșesc pe undeva în ce privește percepția. Dar am un dinte împotriva unor afirmații care sunt absurde în sensul absolut al termenului. A spune că Dumnezeu (o persoană divină) poate avea un început prin naștere sau prin orice alt mod analog de apariție, este un non-sens absolut și nu există nicio confirmare biblică în favoarea unei asemenea afirmații.
De asemenea, a spune că Dumnezeu (o persoană divină) poate muri sau chiar a murit, fie la Cruce, fie în zorii existenței lumii, este aceeași absurditate. Divinitatea nu poate fi comparată cu Creația sub nici un aspect. Divinitatea nu apare și nu moare. Oricine moare nu este Dumnezeu. Categoric.
Iisus a fost Dumnezeu întrupat, o minune a dragostei divine, pe care nu o vom pricepe prea bine de această parte a Styxului. Prin nașterea umană (întrupare, înomenire) El nu Și-a transformat natura divină în natură umană, ceea ce nu este posibil și ar echivala cu o moarte a dumnezeirii. El a rămas Dumnezeu și prin naștere „a îmbrăcat” natura umană, rămânând în același timp Dumnezeu adevărat și Om adevărat, fără a combina cele două naturi într-o nouă natură diferită, și fără a ține separate cele două naturi, dar sunt distincte. El Și-a trăit viața aceasta, precum și moartea, nu ca o minte de Dumnezeu în trup omenesc, ci a trăit viața în conștiință umană. Este o dificultate enormă aceea de a înțelege relația dintre divinitatea și umanitatea lui Iisus la nivel de persoană, de individualitate, ținând seama de tot ce învață Biblia.
Sunt destui care ironizează ideea de paradox, dar nu există paradoxuri mai mari decât în religie, în teologie. Un paradox putem admite, pentru că astfel admitem limitele cunoștinței și inteligenței noastre. Dar nu putem admite nonsensul, absurdul, în numele niciunui paradox. Iar absurdul pe care-l găsesc în articolul menționat este ideea că Dumnezeu Fiul a murit.
Alte ciudățenie în același articol este și afirmația că inteligențele create (heruvimi etc.) ar fi avut „statutul biologic de fii ai lui Dumnezeu”. Poftim? Biologic?
După o asemenea teorie, mă tem că GC vrea să spună că și noi avem sau putem avea acest „statut biologic” și că am fi ca Iisus, niște oameni deveniți fii prin a fi părtași (biologic!) la natura divină. Cineva delirează, sau am înțeles eu greșit?
Un comentariu tipic FL .Ironic, dar fără sa prezinte un răspuns logic la subiectul abordat, singurul scop fiind denigrarea gsm1888 și a lui Gili Carstea. Dar exista și un lucru bun în toate acestea și anume ca stârnește curiozitatea celor sinceri cu privire la subiectul Mineapolis 1888. iar acei care vor dori sa afle raspunsuri la acest subiect le vor găsi din belșug pe www gsm 1888.ro. În rest FL.Îți doresc sa rămâi sănătos lângă dumnezeul ucigas și răzbunător (a se citi Baal ) pe care îl propovăduiești cu atâta putere.
„Prea sfintia voastra Rabin” Laiu al scolilor teologice al Izraelului de azi, atitudinea dvs. vis-a-vis de adevarurile profunde ale lui Dumnezeu, nu e o noutate, asa s-au purtat si in trecut rabinii scolilor teologice de atunci vis-a-vis de toate „noutatile ciudate” spune de Isus apoi de ucenici, asa ca nu faceti ceva nou sub soare, aruncand cu dispret si bataie de joc asupra DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU descoperita noua.Durerea mare e ca Dumnezeu e inca odata tinta atacurilor din partea creaturilor Lui, in cazul de fata,atitudinea dvs. si rabda cu dragoste SCUIPARILE SI PALMELE PESTE OBRAZ, din partea dvs.si a tuturor celor ca dvs.
Odata veti intelege cine e in spatele atitudinii dvs.fata de DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU INTELEASA MAI IN PROFUNZIMEA EI.
Am observat ca antitrinatarienii aştia au toti probleme cu zecimea!Niciunul nu vrea s-o dea la biserica…Nu cred ca au probleme cu trinitatea, ci cu lacomia.Disputa pe tema „e sau nu e Dumnezeu Isus Hristos” mascheaza o carenţã mult mai grava, de natura sufleteasca.Constructiile astea teologice „anti” sunt doar praf in ochi.Biblia zice ca fariseii il dispretuiau pe Domnul Hristos cand vorbea,pentru ca erau iubitori de bani.Nu va lasati pacaliti de subtilitatile lor!Tulbura apele pentru asi ascunde vinovatia.Mare lucru o sa fie daca o sa-i vedeti vreodata facand vreun comentariu la Maleahi,capitolul 3! De la 1888 incoace,niciunul dintre ei nu mai da zecime! 🙂
Dragă Florian, nu știu ce fac ei cu zecimea. Dacă n-o dau, înseamnă că e vorba de zgârcenie și de trădare față de Dumnezeu. Dar eu suspectez că ei o dau în alte direcții, ceea ce înseamnă că nu zgârcenia este aici pe primul loc, ci ostilitatea față de conducerea Bisericii. Această ostilitate mocnește mai larg decât credem și este alimentată din mai multe surse. Pe primul loc sunt curentele acestea sectare de pe margine pe care le-am menționat în articolul „Metoda isterico-critică”. Pe locul doi sunt zvonacii și cârcotașii obișnuiți, care nu au altceva decât că nu sunt pocăiți. Pe locul trei este și o anumită atitudine a multor lideri sau pastori care, deși bineintenționați, ignoră acest aspect, care nu știu ce se întâmplă în realitate în rândul membrilor, sau care nu sunt interesați să știe.
Daca delireaza nu stiu dar cam asta sustine omul, folosind si versetul cu „muntele adunarii dumnezeilor” (deci sunt mai multi , e plural) – iar la final Dumnezeu cu sfintii va impartii suveranitatea chiar cu cei deveniti recent dumnezei(deci ce ar fi asa de greu de crezut ca si altii sunt partasi biologic la dumnezeire daca si sfintii vor fi ?!!?), pentru ca adevarata fata a caracterului sta in afirmatia „cel mai mare e slujitorul tuturor”.
Singura modalitate posibila prin care poti sa sustii astfel de nazbatii teologice e sa alegi voit sa ignori chiar spusele Domnului Isus impreuna cu multe alte versete Biblice. Cand se discuta natura mortii a doua – nu se accepta vreo alta citire decat literala: a inviat, deci nu a murit de moartea a doua. Punct, orice discutie e inutila. Daca aduci in discutie Ioan 8, 58 ti se spune ca acolo Tatal vorbea prin Isus, deci Tatal era inainte de Avraam, nu Isus. Cand prezinti Ioan 17,5 care dovedeste pre-existenta Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu intr-un mod cat se poate de explicit acolo esti ignorat – ti se arunca citate din Jones sau Waggoner cum ca vom fi socati de lumina ce o va descoperi Dumnezeu pe viitor. Deci nu conteaza ce a spus Domnul Isus, J&W stiu ei mai bine, ..(desi acestia nu au afirmat niciodata o astfel de idee ca cea a lui Gili. )
Anti-trinitarieni, GSMisti, 2520-isti sau altii ca acestia cel putin pentru mine s-au dat singuri de gol in argumentarile lor prin acest simplu aspect: inconsecventa in argumentare – care in intelegerea mea poate fi numita simplu lipsa de onestitate fata de textul citit.
Ce e cu adevarat trist e ca cel putin in Romania , solia 1888 este asociata de multi cu GSM si ideile lor despre noua lumina lucru care poate descuraja oamenii care vor sa stie mai multe. In realitate, cine incepe sa cerceteze singur si sa descopere solia 1888, neprihanirea lui Hristos – solia ingerului al treilea realizeaza ca Jones , Waggoner sau EGW nu au emis niciodata astfel de fantasme.
Pentru cine doreste sa inteleaga mai bine evenimentul 1888 si mesajul de acolo recomand:
Cele 4 volume din seria Materiale 1888 – EGW
Intoarcerea Ploii Tarzii – Ron Duffield vol 1 (vol 2 inca in lucru)
Wounded in the house of his Friends – Ron Duffield
Sindromul Mineapolis – Florin Laiu. – o carte care ar merita tiparita din nou de editura bisericii nu doar de antitrinitarieni.
Mulțumesc, Gabi, pentru interveenție și pentru ideile sănătoase. Nu-mi mai ajunge timpul, pe moment, dar ar merita făcut un site 1888 PE BUNE, în cinstea mesajului de la 1888, care să respecte ce au scris Jones și Waggoner (în scrierile relevante din anii 90+). Mai erau și alții care se preocupau de acest mesaj, fără să adere la minunățiile GSM1888. Apropo, nu știu ce mai face Florin Balint, care de mult timp se ocupa cu acest subiect, vezi http://www.vestibune.ro/ . Best wishes!