«Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi ,,dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt, într-adevăr, mulți dumnezei și mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Iisus Christos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.»

Textul la care te referi este oarecum dificil. Dar nu numai pentru trinitarieni. Dacă în 1Cor 8:6 apostolul învață că numai Tatăl este Dumnezeu, așa cum înțelegeți voi, atunci apostolul ar avea niște probleme aici:

1. Mai întâi, Pavel s-ar contrazice cu sine însuși, pentru că în alte locuri El afirmă clar dumnezeirea lui Christos (Rom 9:5; 1Cor 10:4 [cf. Dt 32:4]; Tit 2:13; Evrei 1:8-9).
2. În al doilea rând, Pavel ar contrazice pe ceilalți apostoli mari (In 1:1; 12:41; 20:28; 2Pt 1:1).
3. În al treilea rând, Pavel ar fi contradictoriu în însăși afirmația făcută, deoarece dacă expresia „un singur Dumnezeu” trebuie înțeles în sens absolut, atunci și expresia „un singur Domn” s-ar înțelege tot în sens absolut, că adică numai Iisus ar fi Domn, iar Tatăl nu ar fi Domn – concluzie absurdă, întrucât Biblia afirmă peste tot că Tatăl este Domn (Adonai = Marele Domn, Suveranul: Dt 3:24; 10:17; Dan 2:47).
4. În al patrulea rând, dacă Pavel ar face distincție aici între „Dumnezeu” și „Domnul”, pe temeiul că numai Tatăl ar fi Dumnezeu, atunci „Domnul” ar fi un termen foarte nepotrivit pentru a arăta că Christos este mai puțin decât Dumnezeu, deoarece toți credincioșii contemporani cu Pavel, evrei sau creștini, știau că „Domnul” (ebr. Adonay, gr. Kyrios) este termenul cu care evreii se refereau la numele sacru Yahwé, ca să nu-l pronunțe. Ioan spusese de asemenea că Isaia văzuse în viziune slava lui Christos, Domnul (Adonay / Yahwé: In 12:40-41; cf. Is 6:1, 3, 5, 9). Tocmai pentru că creștinii înțelegeau că Christos este Domnul (Lc 2:11; 1Cor 12:3; Flp 2:9-11; Rev 1:5; 17:14; 19:16; cf. Dan 2:47) în acest sens special, ei nu obișnuiau să-l numească Kyrios / Dominus pe cezarul zeificat, nici să nege calitatea de Kyrios a lui Christos, adesea plătind cu viața. Duhul de asemenea este numit Kyrios, „Domnul”, pentru că numai în supunere față de El găsim eliberarea (2Cor 3:17).
5. În context, apostolul nu pune în contrast unitarianismul rabinic (sau islamic) de astăzi, cu trinitarianismul implicat în testamentul lui Iisus (Mt 28:19 Tatăl, Fiul și Duhul = un singur NUME). Pavel se referă la zeii păgâni (fie imaginari, fie oameni pretinși zei), în cinstea cărora se țineau mesele sacre de la temple și cărora li se dedicau jertfele (1Cor 8:1, 4, 10).
6. Pavel nu pune aici în contrast, nici în grade de comparație, cele două calități și titluri divine (Dumnezeu și Domn), deoarece, atunci când se referă la persoanele divine, ele sunt echivalente („Domnul meu și Dumnezeul meu!” In 20:28).
7. Nu degeaba spunea Petru că Pavel este uneori dificil, și că mulți se rătăcesc citind sucit scrierile lui (2Petru 3:16).

Gândirea antitrinitariană este extrem de strâmtă și procustiană. Se citează un verset complicat, sau unul incomplet, sau unul care descrie numai parțial, anumite aspecte ale realității divine, după care se pune, retoric, întrebarea: Unde este aici Trinitatea? Este ca și cum aș cita din Isaia 63:16 „Tu ești Tatăl nostru”, și aș întreba: unde este aici Fiul ? Atunci când se stabilește o doctrină, Biblia se ia integral, nu fragmentar, selectiv, speculativ şi preferenţial.