martie 2024
D L Ma Mi J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
566
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Trinitate/Pneumatologie/Este Sfântul Spirit (Duh) o persoană distinctă?

Este Sfântul Spirit (Duh) o persoană distinctă?

Pentru D.A. şi mişcarea pe care o reprezintă

De la pneumatomahii şi arienii primelor secole şi până în zilele noastre, unii credincioşi şi-au imaginat că Spiritul Sfânt este nimic altceva decât o forţă sau influenţă impersonală, un fel de aer sau de putere. Dar oamenii aceştia nu s-au pus de acord asupra conceptului nici până astăzi. În unele cazuri, ei spun că Duhul Sfânt este o putere emanată din Dumnezeu, în alte cazuri că este suflarea lui Dumnezeu, alteori ei spun că este mintea (gândul) lui Dumnezeu, alteori susţin că Duhul este o prezenţă invizibilă a lui Dumnezeu, sau chiar că ar fi însuşi Dumnezeu sau Iisus Christos.

Dar cum se face că Biblia se referă frecvent la puterea, mintea sau prezenţa lui Dumnezeu, folosind cuvintele obişnuite, iar Spiritul Sfânt ar fi nimic altceva, decât aceeaşi manifestare impersonală sau personală a lui Dumnezeu?

Primul fapt care ar trebui să atragă atenţia cititorilor este că în ambele testamentele ale Bibliei, Spiritul Sfânt (numit adesea şi Duhul lui Dumnezeu sau Duhul Domnului), este numit în mod simplu, „Duhul”. Este o prescurtare colocvială, care dovedeşte că în mediul religios era recunoscut ca o realitate distinctă. Termenii originali care s-au tradus cu „duh” sau „spirit” (רוח, πνεῦμα), însemnau, într-adevăr, şi vânt, suflare, forţă, stare sufletească, etc., dar nu trebuie să uităm că, aceiaşi termeni au fost folosiţi în Scriptură pentru a se referi la îngerii buni sau răi, în toate timpurile (1Rg 22:21; Ev 1:14 etc.). Îngerii sunt numiţi astfel, pentru că ei sunt entităţi care acţionează nevăzute, asemenea vântului, care poartă acelaşi nume. (Islamicii, de altfel, socotesc că Duhul Sfânt este îngerul „Gibrail”).

Ca şi Duhul lui Dumnezeu, duhurile îngereşti sunt comparate uneori cu vântul şi cu focul (Ev 1:7). Duhul Sfânt este de asemenea metaforizat (sau „dramatizat”, în mod didactic, Ioan 20:22) ca suflare sau duh, aşa cum Christos este numit Cuvântul (Ps 33:6; 147:18; 2S 23:2). Dar figurile literare, retorice, poetice ale autorilor Bibliei, nu trebuie să ne deruteze până acolo încât să credem că Duhul ar fi doar o suflare, sau o forţă impersonală.

Există citate biblice în care cineva poate înţelege Duhul fie ca entitate personală, fie ca entitate impersonală sau ca înţelepciunea lui Dumnezeu. Acestea nu pot fi argumente decisive de o parte sau de alta. Manuscrisele originale nu fac distincţia dintre substantive comune şi substantive proprii, deoarece nu folosesc majuscule:

’Am putea, oare, să găsim un asemenea om ca acesta, care să aibă în el Duhul (sau : duhul) lui Dumnezeu?’ ” (Gen 41:38)

Versetul de mai sus nu precizează dacă Duhul/duhul lui Dumnezeu dăruit lui Iosif era o personalitate divină distinctă, sau era pur şi simplu gândul sau înţelepciunea lui Dumnezeu. Sunt foarte multe asemenea afirmaţii de unde nu se poate trage nici o concluzie dogmatică. Dar există multe alte declaraţii biblice care arată că Duhul/Spiritul Sfânt trebuie înţeles ca o personalitate (sau individualitate, sine) care are voinţă şi calităţi sufleteşti proprii. El face declaraţii prin darul profeţiei. Dacă ar fi nedeosebit de Tatăl şi de Fiul, de ce nu ni se spune că Tatăl sau Fiul sau simplu, Dumnezeu a vorbit; de ce se afirmă că Duhul vorbeşte ?

„Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă….” (1Ti 4:1 CNS)
Deaceea, cum zice Duhul Sfânt: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui (Ev 3:7)
Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce

[Duhul] a zis: (Ev 10:15 ) ,Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul…” (Ev 10:15-16)
„Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Christos, care era în ei, când Acesta vestea ” (1 Pt 1:11)
Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.” (1Jn 5:6)
„Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul” (Rev 2:7.11.17.29; 3: 6.13.22)
„ ’Da’, zice Duhul” (Rev 14:13);  „Şi Duhul şi Mireasa zic: ’Vino!’”  (Rev 22:17)
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (In 14:26)
„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite dela Tatăl, adică Spiritul Adevărului, care vine dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”  (In 15:26)

Duhul este un SINE distinct de Tatăl şi de Fiul, dar una cu Aceştia, deoarece El îi vrea pe oameni pentru Sine:

Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noine vrea cu gelozie pentru Sine.” (Iac 4:5)
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da UN ALT MÂNGÂIETOR, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Spiritul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” (In 14:16-17)

Locuirea Duhului în noi este prin intermediul Duhului pe care ni „L-a dat”. Nu este vorba despre un duh care ar fi doar o extensie a prezenţei Tatălui sau a Fiului, sau o influenţă impersonală care adie peste noi. Nu este însuşi Iisus Christos, cum afirmă unii:

„Şi pentru că suntem fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Abbá” (,,Tată!”) Gal 4:6.
„v-au vestit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer…”  (1Pt 1:12)
„Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.” (1Jn 3:24)

Duhul Sfânt conduce El Însuşi, ca personalitate distinctă, lucrarea lui Dumnezeu, cu rol de iniţiativă, consiliere şi decizie:

 „Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis, [precum] şi Duhul Său” (Is 48:16 NTL; Trad. Jubiliară). După textul ebraic: ורוחו = wə-Rûħô („şi Spiritul Său”; sau: „adică Duhul Lui”); LXX (ΚΑI ΤO ΠΝΕYΜΑ ΑYΤΟY), VUL (ET SPIRITVS EIVS); CJB, GNV, NAB, NAS, NKJ, NRS etc. („and his Spirit&”), LUT („und sein Geist”), HUN („és az ő lelkét”).
„Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia” (FA 13:4)
„Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: [….] Eu i-am trimis.” (FA 10:19-20 ἐγὼ ἀπέσταλκα αὐτούς).
„N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Spirit, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?” (2Cor 12:18)
„Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi altă..” (FA 15:28)
„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia…”. (FA 16:6)
„…dar Duhul lui Iisus nu le-a dat voie.” (FA 16:7)

Duhul Sfânt are calităţi personale evidente. Poate fi batjocorit, întristat, se poate ajunge la o stare de ostilitate cu El, poate fi minţit, blasfemiat, se poate păcătui de moarte împotriva Lui.

„….va batjocori pe Duhul harului…?” Ev 10:29
„Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt; iar EL li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.” (Is 63:10)
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Ef 4:30)
,Anania, cum de ţi-a umplut Satana inima, ca să minţi pe Duhul Sfânt…? … N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (FA 5:3-4)
„De aceea vă spun, orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia faţă de Duhul Sfânt nu le va fi iertată.”  (Mt 12:31; Mc 3:29). „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Mt 12:32).

Dacă orice păcat poate fi iertat, chiar şi împotriva lui Christos, cum poate cineva să păcătuiască de neiertat împotriva Duhului Sfânt, dacă Acesta nu ar avea o personalitate proprie, ca şi Christos? Orice fel de păcat, este împotriva lui Dumnezeu. Dar pentru că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să salveze lumea (In 3:17), neascultarea Evangheliei este păcat împotriva Fiului şi este mult mai grav (vezi şi Ex 23:21 „El nu vă va ierta răzvrătirea”). Totuşi, Iisus a iertat şi pe cei care au păcătuit împotriva Lui şi le-a mai oferit şanse. Dar cine păcătuieşte împotriva Duhului, nerecunoscându-L, atribuind Satanei lucrarea Lui, nu poate fi iertat. Tatăl ne mântuieşte prin Fiul, iar Fiul ne mântuieşte prin Duhul Sfânt. Dacă respingem Duhul, nu există Altcineva să ne aducă la Dumnezeu. Duhul deci este o altă personalitate divină decât Fiul.


 

Un prieten (JR) mi-a atras atenţia asupra pasajului din Ioan 16:14. „El [Duhul Sfânt] Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Dacă este Cineva care Îl proslăveşte pe Christos, cum poate Acesta să fie Însuşi Christos? Multe alte dovezi în favoarea personalităţii Sfântului Duh există în Scriptură. Aștept și alte sugestii.

141 Comentarii

  1. […] Acest articol analizează explicația dată de Florin Lăiu pe blogul lui:” Este Spiritul Sfânt (Duh) o persoană distinctă?”Explicația dată de Florin Lăiu poate fi citită aici […]

  2. Olivian Averescu 24/11/2014 at 21:24 - Reply

     
    Da, inflaţie de eretici pe faţa pământului.
    Totuşi, printre atâtea erezii trebuie să existe şi un Adevăr. Un Adevăr ai cărui susţinători, bineînţeles, vor fi şi ei etichetaţi de alţii ca eretici. Că altfel nu se poate. Doar n-o să stea Satana cu mâna în sân pentru ca Adevărul să prevaleze fără luptă.
    Din nefericire pentru el (şi pentru ei), Adevărul va prevala… totuşi.
     

  3. Florin Lăiu 23/11/2014 at 22:58 - Reply

    Dupa ce a aparut in Biserica veche o erezie teologica (despre natura si personalitatea dumnezeirii) s-a ivit apoi o aparare, o replica dovedita mai tarziu de altii ca o noua „erezie”. Careia i-a facut fata un alt teolog, la randul sau condamnat mai tarziu, tot pentru erezie. Suna familiar?

  4. Olivian Averescu 03/11/2014 at 19:17 - Reply

     
    Dragă Florin, mulţumesc pentru informaţiile despre monarhianismul dinamic.

    În legătură cu „grupul de iniţiaţi” care vor să destabilizeze „Biserica”, eu, personal, nu am nicio problemă cu asta.
    Cei care sunt ai Domnului sunt învăţaţi de Duhul (v. Ierem. 31:34, Evrei 8:11, 1 Ioan 2:27), şi de aceea ei recunosc Adevărul pe care Dumnezeu are de grijă să li-l aducă sub ochi, sub o formă sau alta.

    Consider, de aceea, că, adesea, multe din falsele probleme ridicate de unul sau altul nu fac decât să-i şlefuiască şi să-i întărească în adevăr pe cei care sunt ai Domnului.
    Chiar şi evoluţionismul a produs, într-adevăr, o evoluţie… Dar a gândirii creştine autentice, nu a maimuţărelii ateiste.

    Aşa că, ori de câte ori apare un „iniţiat” cu anumite susţineri, el nu trebuie cântărit pe baze ad-populum („Noi suntem «Biserica», iar el este un intrus”), căci tot aşa a fost cântărit şi Iisus de către Adunarea iudeilor vremii.
    Ci trebuie cântărit prin prisma susţinerilor, mărturiilor şi argumentelor lui concrete.
    Dacă acestea constituie ADEVĂRUL conform Scripturii, lingvisticii, bunului simţ şi istoriei, atunci s-ar putea ca un astfel de „iniţat” să aparţină unei Biserici cereşti (v. Efes. 2:6), iar noi să-l desconsiderăm doar fiindcă îndrăzneşte să susţină un Adevăr nepopular ca update doctrinar, aducând o lumină şi o perspectivă care scapă momentan celor mai mulţi din Biserica pământească.
    Oare nu tot aşa au fost şi Iisus sau Luther sau Miller la vremea lor?

    Eu, unul, rămân la argumentaţie logică de ce accept anumite idei valoroase de-ale lui Dejan, la fel de bine după cum le şi resping pe altele.
    Dar, sincer să fiu, primele (provenienţa lui Iisus din Tatăl, identitatea însuşirilor psihice ale Duhului cu cele ale lui Hristos) mi se par mai valoroase decât ultimele (negarea Duhului ca cea de-a 3-a Persoană a Dumnezeirii). Fiindcă am văzut din propria-mi experienţă că sunt mai mulţi cei ce gândesc greşit cu privire la primele, decât cei care o fac în legătură cu ultimele.
    Binitarianismul este, într-adevăr, o extremă. Dar ea a apărut ca răspuns la o altă extremă, şi anume una a unei Trinităţi prost înţelese, a unei Trinităţi politeiste, în care Tatăl, Fiul şi Duhul sunt consideraţi distincţi dintotdeauna, ca şi cum S-ar fi înţeles între Ei ce rol să joace fiecare.

    Eu am concepţia unui Trinitarianism monoteist, în care Iisus S-a născut din trupul Tatălui, în care Duhul vine de la Tatăl prin Hristos şi nu are vreo independenţă psihică faţă de Hristos (deoarece duhul cuiva este esenţa lui psihică; doar dacă cineva poate avea în mod schizofrenic două esenţe psihice am putea vorbi de indepedendenţa duhului lui faţă de el însuşi).
    Dar în acelaşi timp, nu mă duc în extrema negării Duhului ca cea de a 3-a Persoană a Dumnezeirii, distinctă ca manifestare fizică de cea a lui Hristos.

    În toate astea, eu consider că ar trebui să mă menţin în limitele argumentaţiei concrete, fără a aduce în discuţie aspectele social-bisericeşti.

    Dacă tot există la îndemână comunicarea internaută, zic eu că e suficientă expunerea argumentelor. Mai mult decât atâta nu se poate face, restul depinzând de alegerea personală a fiecăruia, în funcţie de măsura de Duh pe care o are… Sau pe care n-o (mai) are.

    Numai de bine!
     

  5. Florin Lăiu 03/11/2014 at 8:04 - Reply

    Dragă Olivian, observaţia pe care o faci lui Dejan referitor la confuzia persoană-funcţie este deja materializată în teologia branhamistă (o ramură penticostală), unde există un singur Dumnezeu, Jesus, care s-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi mai nou ca Duh Sfânt. În teologie, această doctrină se numeşte monarhianism dinamic şi a circulat în Răsăritul Imperiului, pe vremea persecuţiilor romane, înainte de Constantin cel Mare.
    Există diverse posibilităţi de a-şi imagina cineva paradoxul Trinităţii. Nu cred că „de aceasă pare a Iordanului (sau a Styxului) vom înţelege totul perfect, dar pe mine nu mă deranjează atât eroarea teologică a cuiva, ci insistenţa de a condamna comunitatea mondială a credincioşilor pentru că ar fi acceptat o erezie mortală („Omega!”) şi de a dedica o viaţă „corectării” Bisericii, insistând pe toate căile, că înţelegerea corectă nu se află în Biserică, ci într-un grup de iniţiaţi, singurii care ştiu să citească într-un dicţionar, care descoperă adevăratul sens al cuvintelor, care sunt unşi să reformeze doctrina Bisericii, în mod cu totul dezinteresat, în timp ce întregul corp al responsabililor BIsericii sunt ignoranţi, corupţi, răuvoitori, falsificatori, iezuiţi, masoni etc. Mă întreb dacă se poate dialog cinstit cu o asemenea mişcare de subminare a doctrinei Bisericii, care face uz în mod foarte selectiv şi eclectic, ba de Ellen White, ba de Biblie, ba de pionieri, numai să cadă în picioare teoria lor binitariană, pe care Biserica a respins-o de multă vreme.

    Pentru Dejan: Şi cum rămâne cu „The Heavenly Trio” şi cu Cele trei Puteri în numele cărora suntem botezaţi? Precis că ştii, Dejan, că acestea sunt expresii folosite de Ellen White.

  6. Olivian Averescu 27/10/2014 at 20:42 - Reply

     
    (2/2)
    Vis-à-vis de citatul din DA671, consider că ai făcut un link greşit cu sintagma „lucrarea publică” atunci când te-ai hotărât să te stabileşti la cea de-a 6 denotaţie din Dicţionarul Noah Webster a cuvântului „persoană”.
    Corect era să fi făcut linkul cu expresia lui Ellen White care conţine efectiv cuvântul „persoană”. Iar această expresie era următoarea: [b]”CELEI DE A TREIA PERSOANE A DUMNEZEIRII”[/b]. Logica nu ne permite să stabilim sensul unui cuvânt (în speţă, „persoană”) eludând contextul imediat în care el apare. Ori dacă tu ai ajuns la concluzia că Duhul Sfânt este o simplă funcţie pe care Hristos o manifestă faţă de credincioşi, atunci trebuia să demonstrezi că Ellen White n-a avut în vedere acolo Cea de-a 3-a Persoană a Trinităţii (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt), ci o funcţie. Iar asta o puteai face tocmai arătând care erau cele 3 funcţii ale lui Hristos. Doar aşa ai fi putut să demonstrezi că denotaţia nr.6 din Dicţionarul Noah Webster a fost în mintea Ellenei White atunci când a scris expresia cu majuscule bolduită mai sus.
    Însă tu ai vorbit doar de două funcţii: de Mare Preot şi de Duh Sfânt. Dacă Duh Sfânt este cea de-a 3-a funcţie a lui Hristos, şi dacă Mare Preot este cea de-a doua, atunci care este cea dintâi? Ai putea răspunde că Tatăl. Dar atunci te-ai contrazice singur, deoarece chiar tu singur recunoşti adevărul că Tatăl este distinct de Iisus, neputând fi, deci, o funcţie sau un ipostas al lui Hristos.

    De aceea, consider că sensul pe care l-a avut EGW în vedere, atunci când a scris despre Duhul ca Cea de a 3-a Persoană a Dumnezeirii, nu este altceva decât o extensie la divinitate a denotaţiei nr. 1 din Dicţionarul Noah Webster: «1. An individual human being consisting of body and soul. We apply the word to living beings only, possessed of a rational nature…»
    Dicţionarul Noah Webster, datează din 1828, aşa că este incipient în a defini noţiunea de „persoană”, deoarece îi lipsesc anumite noţiuni psihologice în formularea definiţiilor. Ellen White, în 1898, când a scris Desire of Ages, avea deja elemente noţionale suplimentare care ar putea defini mai exact noţiunea de „persoană”.

    În DEX-ul românesc (ed. a II-a revizuită şi adăugită), definiţia comună este:
    [i]«PERSOÁNĂ, persoane, s. f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale [b][u]fizice și psihice[/u][/b].»[/i]
    În mod cert, Ellen White avea în vedere cu privire la Persoana Duhului [u]însuşirile psihice[/u], şi mi-a plăcut la tine felul în care ai demonstrat că acestea nu pot fi distincte de cele ale lui Hristos. Dar cred că EGW, vorbind despre „persoana Duhului” (şi ţinând cont că o persoană presupune şi manifestări externe), cred că a avut în vedere şi unele însuşiri fizice ale Duhului care ţineau de o exteriorizare diferită de cea a lui Hristos. Căci Duhul, iată, că venea de sus ca un porumbel (ectoplasmatic sau nu, nu ştiu) la botezul Domnului, fiind distinct din punct de vedere al manifestării exterioare decât Persoana lui Hristos. Căci Hristos-persoana, cu toate însuşirile Lui psihice (identice cu Duhul Sfânt), dar şi fizice (distincte de ale Duhului), era în Iordan, în timp ce Duhul venea de sus, de deasupra Iordanului.

    Conclusiv: cea de-a 3-a Persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfânt, are, ca orice persoană, însuşiri psihice şi fizice. În cele psihice este Însuşi Hristos în chip imaterial. Iar în cele fizice (mai larg spus: cele exterioare, deoarece la cunoştinţele noastre despre „duh” ne este imposibil să facem observaţii pertinente despre natura fizică a unui duh) este distinct de Hristos, iar asta se vede cel mai bine la botezul Lui.
    Legat de aceste manifestări exterioare ale Duhului se poate face prea multă speculaţie… De la limbi de foc până la porumbel, polimorfismul Lui indică, probabil, o puternică conotaţie simbolică, în funcţie de particularităţile lucrării pe care o va inspira celor cărora li Se dăruieşte.
     

  7. Olivian Averescu 27/10/2014 at 20:34 - Reply

     
    (1/2)
    Dejan: «Cu alte cuvinte, Duhul nu este un individ sau Ființa separată de Domnul Isus ci este chiar Duhul Lui care iese din ființa Sa și este omniprezent»

    Dragă Dejan, mă bucur de aceste cuvinte ale tale… Eşti foarte fundamentat şi plin de râvnă faţă de acest subiect. Sincer m-aş bucura şi mai mult dacă ai avea o imagine complet nepătată despre aspectul în discuţie.

    Cu toată stima, aş dori ca nimeni să nu aibă nimic de comentat faţă de ceea ce spui… fiindcă spui bine. Însă din păcate, tu te duci uneori în extremă, şi tocmai de aceea mesajul tău are anumite slăbiciuni la capitolul logică.

    Am încercat să-ţi atrag atenţia la eroarea ta de exprimare vizavi de Iisus, ca şi cum postura de „Fiu al lui Dumnezeu” n-ar fi presupus şi a fi Dumnezeu deplin.
    Tot aşa acum aş dori să te focalizezi pe cuvântul „purcede” (folosit de tine). Acest cuvânt implică şi sursa de unde se porneşte. Iar sursa Duhului este Tatăl, nu Fiul. Tatăl dă Duhul Fiului, iar Fiul Îl dă mai departe în întreg universul.
    Nu Fiul este sursa Duhului, chiar dacă Duhul ajunge la om de la Hristos şi chiar dacă, cf. 2 Cor. 3:17, Domnul este Duhul (în însuşirile psihice).

    De altminteri, purcederea asta se vede chiar la botezul din Iordan: Duhul Sfânt se pogora de la Tatăl peste Fiul. Iar Fiul are putere să dea Duhul mai departe, către creaturi, tocmai deoarece Tatăl Îi dă Fiului Duhul fără măsură (Ioan 3:34).

    ***

    Am citit cu mare atenţie cele scrise de tine în aceste ultime comment-uri. Şi în afara bucuriei de a te vedea demonstrând în mod foarte fundamentat faptul că Duhul nu poate avea o personalitate distinctă de a Domnului Iisus, deoarece Duhul poartă în Sine chiar esenţa personalităţii lui Hristos, totuşi mai am să-ţi atrag atenţia din nou la o exprimare nepotrivită în prezentarea ta.

    Iată: ai pornit de la citatul din DA671, şi făcând un link cu sintagma „lucrarea publică”, ai ales din Noah Webster’s Dictionary denotaţia nr. 6 pentru cuvântul „persoană”. Astfel ai contrapus cele două funcţii posibile ale aceluiaşi om: persoana magistratului cu persoana prietenului, ca, prin comparaţie, să cobori pe Duhul Sfânt la nivelul unei simple funcţii a Domnului Iisus (prin contrapunere cu o altă funcţie tot a Domnului: cea de Mare Preot).

    Şi astfel te duci într-o extremă! Căci Duhul Sfânt nu este doar o funcţie a Domnului, ci este Însăşi Esenţa Personală a Domnului. Conform înţelegerii actuale, o funcţie nu este decât un ataşament calitativ şi impersonal al unei persoane, nu persoana în sine. Pe când Duhul este Persoană în toate acţiunile Lui: mângâie, pledează ca avocat, se întristează etc.
    Nu funcţia în sine este personală, aşa cum pare că dai tu de înţeles, ci persoana care este îmbrăcată de acea funcţie oferă conotaţia de „persoană” unei funcţii. De pildă, un profesor este o persoană dacă funcţia de profesor este ataşată unui om. Dar dacă vorbim de un robot-profesor, atunci funcţia de profesor nu mai caracterizează un om, şi atunci este cu totul impersonală. Profesorul-robot nu este o persoană.
    Tot aşa, şi funcţia de Mare Preot este personală doar fiindcă este ataşată de o Persoană, de Iisus Hristos. Dar nu funcţia în sine este o persoană.
    Pe când Duhul Sfânt, prin contrast cu funcţia de Mare Preot, este o Persoană în orice circumstanţă, nu este o funcţie ataşată lui Hristos, ci este chiar Hristos în chip imaterial dăruindu-Se pe Sine universului.
     

  8. Dejan 27/10/2014 at 8:56 - Reply

    Iată încă câteva citate care ne vor confirma și mai clar că Duhul Sfânt este de fapt persoana divina a Domnului Isus Hristos:

    „Duhul este cel care dă viaţă, carnea nu este de niciun folos; cuvintele pe care vi le spun Eu, ele sunt duh si viaţă.” Hristos nu se referă aici la doctrina Sa, ci la persoana Sa, la divinitatea caracterului Său.” (Review and Herald, 5 Aprilie, 1906)

    Aici spune că Duhul care dă viața nu este o doctrina ci PERSOANA LUI ISUS HRISTOS sau „divinitatea caracterului Său”. Cât de clara este inspirația???

    „Ca Hristos să Se manifeste pe SINE lor şi totuşi să fie invizibil pentru lume era o taină pentru ucenici. Ei nu puteau înţelege cuvintele lui Hristos în sensul lor spiritual. Ei se gândeau la manifestarea exterioară, fizică. Ei nu puteau înţelege faptul că puteau avea prezenţa personală a lui Hristos cu ei şi totuşi El să fie nevăzut pentru lume. Ei nu au înţeles înţelesul unei manifestări spirituale.” (EGW, SW, September 13, 1898, par.2)

    Aici spune că vorbind despre Mângâietorul care trebuia să vina, Domnul Isus de fapt vorbea despre manifestarea Sa spirituală, invizibilă care era cu totul diferita de manifestarea sa exterioară, fizică și vizibilă.

    „Duhul Sfânt, care purcede de la Singurul Fiu Născut al Lui Dumnezeu, uneşte omul, trup, suflet şi spirit, de natura divino-umană perfectă a Lui Hristos.” (Review and Herald, 5 Aprilie 1906)

    Nu cred că trebuie comentat acest citat, este atât de clar în ceea ce spune și anume că Duhul Sfânt purcede sau iesi din Fiul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Duhul nu este un individ sau Ființa separată de Domnul Isus ci este chiar Duhul Lui care iese din ființa Sa și este omniprezent ceea ce citim în următorul citat:

    “Hristos ne spune că Spiritul Sfânt este Mângâietorul, iar Mângâietorul este Duhul Sfânt, Spiritul adevărului pe care Tatăl îl va trimite în Numele Meu.’ Aceasta se referă la omniprezenţa Spiritului Lui Hristos, numit Mângâietor” (14MR, 179)

    Domnul să ne ajută pe toți să umblăm în lumina Lui. Amin!

  9. Dejan 27/10/2014 at 8:55 - Reply

    Acum, să vedem daca această definiție a cuvântului „persoana” se poate aplica la Duhul Sfânt. Să ne reamintim că în contextul citatului în care sora White spune că Duhul este „a treia Persoana a Dumnezeirii”, este vorba despre caracterul lucrării (office work) a Duhului.

    Să citim acum următorul citat din cartea Hristos lumina lumii:

    „În timp ce Isus slujește în Sanctuarul de sus, EL ESTE, prin Duhul lui cel Sfânt, și slujitor în biserica de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlineşte fagăduinţa pe care El a dat-o la înălţare: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat. 28,20). În timp ce slujitorii Lui mai mici primesc putere de la El, prezența Lui întăritoare este întotdeauna cu biserica Lui.” (Hristos lumina lumii, 166)

    Citiți cu atenție, aici sora White vorbește despre Domnul Isus și descrie cele două slujbe distincte pe care El le împlinește în acrelași timp, una în Sanctuarul ceresc în persoana Marelui Preot și celelalta în biserica Sa pe pământ în persoana Duhului Sfânt.

    Să citim următorul citat care ne ajuta să înțelegem și mai clar acest adevăr:

    „Împovarat de natura umana, Hristos nu putea sa fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca El sa-i paraseasca, sa mearga la Tatăl Sau, si sa trimita Duhul pentru a fi succesorul Sau pe pamânt. Duhul Sfânt este El Însusi dezbracat de personalitatea umanitații, si astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Duhul Sau, ca Omniprezent …” (14MR, 23,24)

    Aici sora White descrie atât de clar identitatea Duhului Sfânt încât doar cei care nu doresc să cunoască adevărul nu vor înțelege. Ea spune că Duhul Sfânt este Domnul Isus Hristos Însuși dar „dezbrăcat de personalitatea umanității”. Cu alte cuvinte, este El Însuși în personalitatea Sa divina prin care este nelimitat de personalitatea Sa umană.

    Acum, după ce am văzut că Domnul Isus împlinește două slujbe distincte sau cu alte cuvinte, în cer slujește în persoana Marelui Preot în timp ce pe pământ în persoana Duhului Sfânt, să folosim exemplul din defintia cuvantului “persoana”:

    „Cum de diferit este ACELASI INDIVID (Domnul Isus) de sine, în timp ce el susține persoana de MARE PREOT și pe cea de DUH SFÂNT.

    Are logica?

  10. Dejan 27/10/2014 at 8:54 - Reply

    Să ne uităm acum la unul din aceste înțelesuri ale cuvântului „persoana”, dar înainte de aceasta să ne uităm la citatul din Hristos lumina lumii în contextul lui:

    “Descriind ucenicilor LUCRAREA PUBLICA (office work – eng.) a Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle aceiaşi bucurie şi nădejde care se află în inima sa. El se bucură pentru că putea să dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelşugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-L cere de la tatăl pentru înălţarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci fără acesta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor faţă de acesta putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeieşti. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natura dumnezeiască. Hristos a dat Duhului Său ca putere divină, pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări propriul Său caracter în biserică. Isus a spus despre Duhul: „El Mă va proslăvi „. Mântuitorul venise pentru a proslăvi pe Tatăl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul trebuia să proslăvească pe Hristos, arătând lumii harul Lui. În firea omenească trebuia să se refacă însuşi chipul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu şi a lui Hristos necesită desăvârşirea caracterului poporului Său” (DA 671)

    Citatul începe cu afirmația că Domnul Isus descria LUCRAREA PUBLICA (OFFICE WORK – eng.) a Duhului Sfânt și în contextul aceste lucrării publice sora White numește Duhul ca fiind „a treia Persoana a Dumnezeirii”. Să aruncăm acum o privire la dictionarul „Noah Webster” din 1828. Aceasta este dicționarul pe care l-a folosit EGW atunci când scria cărțile și mărturiile ei.

    Definiția nr. 6 ne intra imediat în ochi. Citim:

    :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
    PERSOANA:

    6. Caracterul lucrarii
    Exemplu: „Cum de diferit este ACELAȘI OM de sine, în timp ce el susține persoana de judecător și pe cea de prieten”

    PERSON:

    6. Character of office.
    Example: How different is the same man from himself, as he sustains the person of a magistrate and that of a friend.

    :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

    Dicționarul spune că cuvântul „persoana” se folosește pentru a descrie „caracterul lucrarii” (character of office). Este exact ceea ce EGW a scris în citatul de mai sus, anume că Isus descrie lucrarea publica (“office work”) a Duhului Sfânt. Ce inseamna aceasta? În dicționarul respectiv avem următorul exemplu:

    „Cum de diferit este ACELAȘI OM de sine, în timp ce el susține persoana de judecător și pe cea de prieten”

    Deci, un singur om poate fi foarte diferit prin slujbele pe care le susține! Ca judecător, el este diferit de sine atunci ca prieten. Ca judecător poate fi foarte rigid, aspru etc în timp ce ca prieten este foarte draguț, prietenos, umil etc. Un om ca judecător poate să fie foarte diferit atunci când este acasa ca tată sau sot. Deși este unul și acelasi individ totuși acupă două slujbe distincte și de aceea apare ca fiind două persoane distincte, una a judecatorului și celelaltă a prietenului.

  11. Dejan 27/10/2014 at 8:53 - Reply

    Cu toate acestea, există câteva citate ale Spiritului Profetic care pentru unii reprezinta o problema în acceptarea adevărului clar al Cuvântului. Unul din aceste citate este următorul:

    “Păcatul nu putea să fie oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia persoane a Dumnezeirii”. (DA 671)

    Pentru unii acest citat este dovadă că există trei ființe divine și i resping orice alt argument care ar spune altceva inclusiv zecile de citate care în mod clar descopera existența a doar doua ființe divine.

    Totuși, nu doar Trinitarieni au problema cu citatele ca cel de mai sus, dar și unii Non-Trinitarieni. Ne fiind în stare să faca o armonie între citatele aparent contradictorii ale Spiritului Profetic, ei decid să declare că această (și altele asemănatoare) afirmatie este falsificată de către White Estate.

    Totusi, faptele demonstrează că aceasta presupunere este falsă pentru că se poate dovedi ușor că aceste citate au fost scrise și tiparite in timpul vieții sorei White.

    Atunci, se pune întrebarea dacă este posibil să ajungem la armonie privind diferitele afirmații ale sorei White?

    În primul rând, atunci cand discutam problema Duhului Sfant ar trebui să fim foarte atenți la următoarele cuvinte a lui Joseph Waggoner, unul dintre pionierii bisericii noastre. El a spus:

    „Există o întrebare care este atât de mult controversată în lumea teologică în care noi nu ne-am permis niciodată să intrăm. Este vorba de personalitatea Duhului lui Dumnezeu. Ideile dominante despre persoană sunt foarte variate, uneori necizelate, iar cuvântul este diferit înţeles, aşa încât nu ne putem aştepta la unitatea opiniei în acest punct până când nu vor putea toţi să definească în mod precis ce înţeleg prin acel cuvânt sau până când nu se vor pune de acord toţi asupra unui anumit înţeles în care cuvântul să fie folosit. De vreme ce acest acord nu există, se pare că o discuţie a acestui punct nu este profitabilă, mai ales că nu este o întrebare de revelaţie directă.” (J.H. Waggoner, Spiritul lui Dumnezeu, atribuţiile şi manifestările sale, p. 8, 9; 1877)

    Waggoner aici ne spune că atunci când discutam despre Duhul Sfant, ar trebui în primul rând să dăm mai mare atenție cuvântului “persoana” deoarece acest cuvant are diferite înțelesuri. Acest lucru se poate dovedi ușor dacă ne uităm la diferitele dicționare în care sunt enumerate mai multe înțelsuri al acestui cuvânt.

  12. Dejan 27/10/2014 at 8:52 - Reply

    Biblia și Spiritul Profetic spun foarte clar că există doar doua ființe divine. De exemplu:

    „Și aceasta este viaţă eternă: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care l-ai trimis”. Ioan 17: 3

    „Ce am văzut şi am auzit vă anunţăm, pentru ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi; şi părtăşia noastră este într-adevăr cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Hristos” 1 Ioan 1: 3

    „Și pe fiecare creatură care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi pe cele ce sunt în mare şi pe toate care se află în acestea le-am auzit spunând: Binecuvântarea şi onoarea şi gloria şi puterea fie ale aceluia ce şade pe tron [Tat[l] şi a Mielului [Fiul], pentru totdeauna şi întotdeauna” Apocalipsa 5: 13

    “Hristos, Cuvântul, Singurul născut al lui Dumnezeu, era una cu Tatăl Cel veşnic – una în natură, în caracter şi în scop – singura Fiinţă din tot Universul care putea intra în sfaturile şi în planurile lui Dumnezeu.” (E.G.White, Tragedia veacurilor, pg. 493)

    „În planul de a salvă o lume pierduta, sfatul a fost între ei amândoi; legamântul de păce a fost între Tatal şi Fiul” (Semnele Timpului, Decembrie 23, 1897)

    “La început, Tatăl şi Fiul Se odihniră în Sabat după lucrarea Lor de creaţiune.” (E.G.White, Hristos Lumina Lumii, pg.769)

    “În căderea omului şi Tatăl şi Fiul au fost dezonoraţi.” (Semnele timpului, 12 Decembrie 1895, pg. 7)

    “Nici un om, nici chiar cel mai înalt înger, nu poate sa aprecieze marele preţ, el este cunoscut numai Tatalui şi Fiului” (The Bible Echo, 28 Oct. 1895)

    “Numai Tatal şi Fiul trebuie sa fie slaviţi” (The Youth’s Instructor, 7 Iulie 1898).

  13. Olivian Averescu 11/10/2014 at 22:26 - Reply

     
    [b](2/2)[/b]

    Duhul Sfânt vine de la Tatăl, [u][b]dar prin Hristos[/b][/u]. Tatăl nu dă nimănui din Univers Duhul decât prin Hristos, prin care a făcut Universul. Aşa că deşi în mod definitoriu Duhul vine de la Tatăl, în mod practic El ajunge la creaturi de la Hristos. De aceea, nicio creatură nu va cunoaşte mai multe decât Hristos. Căci Tatăl nu va descoperi nimănui nimic peste capul lui Hristos.

    Oamenii, chiar cei credincioşi, au în sufletul lor, alături de Duhul, şi un alt duh: al lor propriu – Rom. 8:16.
    Dar Hristos nu are alt duh propriu, ci chiar Duhul care vine de la Tatăl este acesta. De aceea El este una cu Tatăl.

    Singura diferenţă găsită de mine în Biblie între Duhul lui Hristos şi Duhul Tatălui este doar aceea că Tatăl reţine (…temporar!) unele chestiuni temporale doar pentru Sine – Marcu 13:32, Fapte 1:7 – şi asta pentru binele lui Hristos şi al credincioşilor Săi. În rest, totul este identic între Duhul Fiului şi Cel al Tatălui: omnipotenţa, omniscienţa, omniprezenţa. Anumite aspecte temporale pe care Tătăl nu I le-a descoperit (…încă) lui Hristos nu înseamnă că Duhul lui Hristos n-ar fi Acelaşi cu Duhul Tatălui, ci că Duhul lui Hristos este inclus în Duhul Tatălui şi mai mic ca El (v. Ioan 14:28, Ioan 10:29). Fiindcă nu are altceva în El decât ce are şi Tatăl, doar că este un pic mai limitat în privinţa unor rarisime aspecte temporale.

    Acum, Duhul Sfânt care are legătură cu oamenii este, după cum am spus, Duhul lui Hristos, care vine de la Tatăl prin Hristos. Iisus este canalul căruia I se dă Duhul fără măsură (Ioan 3:34) tocmai pentru a-L împărtăşi întregului Univers. Duhul este Dumnezeul care nu poate fi cuprins nici de ceruri, nici de cerurile cerurilor (1 Regi 8:27), nu Tatăl. Căci Tatăl era într-un nor pe muntele schimbării la faţă.

    [b]P.S.[/b]
    Dragă Dejan, poate că uneori ar trebui să fii foarte atent la termenii folosiţi, deoarece Dumnezeu este Unul în sens de unitate într-o diversitate de individualităţi, o unitate în care intră şi dumnezeii de la Psalm 82:6 sau Evrei 2:11. Dar Iisus este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, Singurul născut din Tatăl (1 Ioan 4:9), nu din foc sau vânt sau pământ. Nu putem spune că Tatăl este Singurul Dumnezeu, iar Hristos, nu, doar fiindcă Îi e Fiu.
    Spre deosebire de oamenii îndumnezeiţi (Ps. 82, Evr. 2:11), Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Singurii care au viaţa în Sine. Dacă asta o fi însemnând Trinitate, atunci mă declar trinitarian.
     
     

  14. Olivian Averescu 11/10/2014 at 22:21 - Reply

     
    [b](1/2)[/b]

    Îmi pare că d-l [b]Dejan[/b] are, din câte am citit, o opinie bine conturată din punct de vedere biblic.

    Din păcate, nu am avut răbdare să citesc chiar toate comentariile la acest articolul al d-lui Lăiu, din cauza numărului lor şi pentru că la un moment dat mi s-au părut a se îndepărta de subiect înspre probleme intestine.

    ***

    Dacă doctrina Trinităţii presupune că sunt trei dumnezei [b][u]care au fost distincţi dintotdeauna[/u][/b], atunci mă declar antitrinitarian. Deoarece eu cred că Fiul S-a născut din trupul Tatălui mai înainte de a fi Universul. Iar ca simbol inteligibil nouă oamenilor pentru asta, Dumnezeu ne-a lăsat modelul lui Adam şi Eva: după cum Eva a fost luată din sânul lui Adam, aşa şi Fiul a fost luat din sânul Tatălui pentru a căpăta o expresie exterioară distinctă de Tatăl. De aceea Biblia spune la Geneza 1:26 că omul a fost creat după modelul lui Dumnezeu: masculin şi feminin. Căci şi Tatăl este principiu masculin în raport cu Iisus (v. 1 Cor. 11:3).

    Este adevărat că Fiul exista şi mai înainte de asta, dar ca şi parte a trupului Tatălui, nu ca individualitate distinctă.

    ***

    Eu accept noţiunile de duh şi suflet în sensul actualizat de Pavel. Conform 1 Tesalon. 5:23 şi Evrei 4:12, există o distincţie clară între „suflet” şi „duh”.
    De aceea, consider că omul este trihotomic: duh (informaţie, „sofware”), suflet (suflu, energia metabolică din sânge, „energia electrică”) şi trup (materie, „hardware”).
    Trupul este casa sufletului, suportul material al sufletului. Iar sufletul (vehiculat prin sânge) este la rându-i suportul energetic pentru duh. Comparativ vorbind, trupul este ca mediul material în care se propagă o undă, sufletul este ca unda purtătoare sinusoidă, iar duhul este ca unda purtată informaţională.

    Pavel spune:
    [quote]1 Corinteni 2:11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.[/quote]
    Deci, consider că Dejan are în esenţă dreptate atunci când spune că Duhul nu poate avea o personalitate distinctă de a lui Hristos, după cum duhul unui om nu poate avea personalitate distinctă de a omului care are duhul respectiv. Duhul intrinsec unui om este esenţa lui personală.
    Tot aşa, Duhul este Persoană, căci nu e impersonal, dar El este chiar esenţa [u][b]personală[/b][/u] a lui Hristos.

    (Prin „personal” înţeleg tot ce ţine de trăirea lăuntrică raţională şi sentimentală a cuiva.)
     
     

  15. Cristina-Elena 25/09/2014 at 5:13 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”] Dar pasajul pe care-l citaţi nici măcar nu vorbeşte despre catolici, ci despre BABILON. Dacă veţi studia cu atenţie cărţile ei, veţi observa că prin Babilon, ea înţelege o alianţă între păgânism, catolicism şi falsul protestantism. Altădată, în loc de păgânism, numără spiritismul sau „lumea”. Dar accentuează falsul protestantism, când se referă la Apoc. 14:8. Prin urmare, Ellen White nu se referă, în cuvintele de mai sus, doar la catolici; şi nici nu afirmă că toate aceste doctrine sunt acceptate de toţi cei care compun Babilonul. Există în sânul protestantismului (în teologia modernă) un curent puternic raţionalist, care nu ia în serios Dumnezeirea lui Iisus. Dar cel puţin în Crez şi în catechisme, doctrina oficială a catolicilor este că Christos este Dumnezeu şi Om. [/quote]

    Dintr-un punct de vedere, e adevărat că prin Babilon se are în vedere nu numai catolicismul, dar…. să ne gândim la un exemplu din timpul imperiului Babilonian; Unde se afla Babilonul pe timpul lui Nebucadnețar? Cineva poate să spună ca e vorba numai de cetatea Babilon, altcineva zice că e vorba de tot imperiul care a purtat numele acelei cetăți. Cine are dreptate? Și dacă celelalte cetăți au luat acest nume, cine și cu care s-a conformat?

    Însă citatul pe care vi l-am oferit, continuă gândul destul de deslușit, prin care arată cine conduce această alianță a celor trei duhuri înșelătoare și cine și cui se conformează…

    Aceasta este religia pe care protestanții încep să o privească cu atât de multă bunăvoință, și care, în cele din urmă, se va uni cu protestantismul. Cu toate acestea, [u][b]unirea nu va realiza vreo schimbare în catolicism, pentru că Roma nu se schimbă niciodată.[/b][/u] [u][b]Ea pretinde infailibilitatea[/b][/u].
    [b]Protestantismul_este acela care se va schimba[/b]. Adoptarea ideilor liberale îl va duce pe poziția din care va putea da mâna cu catolicismul. «Biblia, Biblia este fundamentul credinței noastre», a fost strigătul protestanților din vremea lui Luther, în timp ce catolicii strigau: «Părinții bisericii, obiceiurile, tradiția». Acum mulți protestanți descoperă că este dificil să susțină doctrinele lor din Biblie și totuși nu au curajul moral de a accepta adevărul care implică o cruce; de aceea ei ajung repede pe terenul catolicismului și, folosind cele mai bune argumente, evită adevărul, citând mărturia părinților bisericii, obiceiurile și legile omenești. [b]Da, protestanții secolului al XIX-lea se apropie repede de catolicism în infidelitatea lor față de Scripturi[/b]. Dar există o prăpastie la fel de mare între Roma și protestantismul_ lui Luther, Cranmer, Ridley, Hooper și nobila oștire a martirilor, așa cum a fost atunci când acești oameni au făcut protestul care le-a dat numele de protestanți.” — (The Review and Herald, 1 iunie, 1886).{GA 201.2}
    „Astfel, [b]știința falsă din zilele noastre, care subminează credința în Biblie[/b], se va dovedi tot atât de plină de succes în pregătirea acceptării papalității cu formele ei plăcute, cum a fost interzicerea cunoștinței în evul mediu, care a permis înălțarea ei.” — (The Great Controversy, 573). {GA 201.3}

    Este încă important că toate aceste teorii false au ca scop să submineze credința în Biblie, deoarece Biblia azi nu mai poate fi arsă, în schimb este arsă credința în Biblie, ceea ce se vede destul de clar chiar pe diferite forumuri de pe net, etc…

  16. Cristina-Elena 20/09/2014 at 5:50 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]@Cristina-Elena
    Este normal să permit şi antitrinitarienilor să-şi dea cu părerea. Altminteri ce facem? Discutăm numai noi între noi?Unul să zică unul „da” şi celălalt „amin”? Aştept şi alte opinii, bineînţeles. Nu mă deranjează opiniile diferite. Nu am probleme cu oamenii care au îndoieli sau căutări, ci mai degrabă cu aceia care au numai certitudini, şi acelea toxice. Observ cu mare părere de rău că unii dintr-ai noştri, virusaţi de Ducăsepepustii, s-au format teologic nu în Biserică, ci pe la colţurile Bisericii, înghiţind tot felul de nimicuri şi de eresuri pe care le consideră mari descoperiri biblice (lumină nouă!). Nu contează atât de mult care sunt aceste „solii” (antitrinitatea, „Dumnezeu nu ucide”, antizecimea, sabatul lunatic, creierele lunatice, negarea ispăşirii, evoluteismul, misoginismul, preasfinţii redeşteptători şi reformatori, interpreţii profetici retrograzi etc.), toate aceste curente bezmetice care însoţesc adventismul mondial, da, toate au acelaşi spirit şi aceeaşi obsesie: condamnarea Bisericii, în special a responsabililor ei (pastori, administratori, teologi), acuzându-i de conspiraţii împotriva credinţei date sfinţilor odată pentru totdeauna. Nici ei între ei nu se înţeleg, dar toţi au aceeaşi poezie. Dumnezeu să le găsească rima potrivită acum, în timpul judecăţii, înainte de rostirea verdictului final.[/quote]

    Faptul ca biserica a ajuns sa fie azi mai mult vorbită de rău decât cu vreo 20 de ani în urmă, este un motiv de gândit și de a găsi vre-un caz asemănător în Biblie pentru a vedea o soluție…
    Acum îmi vin în minte două cazuri comparative din timpul poprului Israel…
    Unul e atunci când Core si cu o bucată din popor s-au răsculat împotriva lui Moise, – este o răscoală fară motive de slujire Lui Dumnezeu, ci pentru motive egoiste….

    Alt caz este pe vremea fiilor lui Eli, când poporul nu se mai ducea la templu să se închine, ci se grupase fiecare cu apropiații lui și vorbeau conducerea de rău…
    desigur și aici,poporul măcar că avea motive întemeiate, nu trebuiau să fie indiferenți față de cauza Domnului ci să se scoale și să facă o reformă….

    Acum, dacă biserica de Azi e vorbită de rău, însă ea e curată ca pe timpul Lui Moise, – atunci se va întâmpla cu cei care o cirtică asemenea lui Core…
    Dar dacă biserica e ca pe timpul Lui Hofni si Fineas, – rezultatul va fi tot ca atunci…

    Petru spune:
    1Pe 2:20 In adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, cand aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, cand aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.

  17. Florin Lăiu 19/09/2014 at 8:09 - Reply

    @Cristina-Elena, aţi afirmat: [quote]„…Dar paragraful de mai jos, dă de gol minciuna:
    [b]Babilonul[/b] susţine cu stăruinţă doctrinele otrăvitoare, vinul rătăcirii. Acest vin al rătăcirii este compus din doctrine false, cum ar fi: nemurirea naturală a sufletului, chinul veşnic al celor răi, [b]negarea preexistentei lui Hristos[/b] înainte de naşterea Sa în Betleem şi înălţarea primei zile a săptămânii mai presus de ziua sfântă a Iui Dumnezeu. Aceste erori şi altele asemănătoare sunt prezentate lumii de diferite biserici şi astfel se împlinesc Scripturile, care spun: «[b]toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei[/b]» (TM 61).[/quote]

    Problema adevărată este că, dacă vrei să ştii ce cred musulmanii, citeşti Coranul, stai de vorbă cu imami, sau dacă nu, cel puţin citeşti studii serioase despre Islam. Dacă vrei să cunoşti corect pe adventişti, vei citi în primul rând ce afirmă ei înşişi, nu ce scriu alţii despre ei. Nu este corect să cişti doar ce scriu alţii despre catolici, fie ei şi profeţi, ca să ştii care este doctrina catolicilor. Catolicismul este ca şi ortodoxia, are principii mari de origine biblică şi are şi unele rătăciri, mai inofensive sau mai grave. Ellen White vorbeşte uneori despre catolici, dar nu îi critică niciodată pentru dogma Trinităţii, ci pentru cu totul alte lucruri. Şi chiar dacă Ellen White şi-ar exprima o părere, asta nu înseamnă că părerea ei este ultimul cuvânt pentru un adventist. Citirea coranică, îngustă şi conspiranoică a Spiritului Profetic a transformat pe mulţi AZS în nişte oameni care nu mai gândesc cu mintea lor, şi care se educă pe sine şi între ei, într-o atmosferă de autoalienare şi sălbăticire social-culurală. „Aşa a zis Ellen White” este aşezat mai presus de orice altă evidenţă, mai presus de cuvântul Scripturii, în ciuda faptului că ea însăşi recunoaşte limitele darului profetic şi propriile ei limite (altminteri de ce ar fi permis revizuirea cărţii Marea Luptă în 1911?).

    Dar pasajul pe care-l citaţi nici măcar nu vorbeşte despre catolici, ci despre BABILON. Dacă veţi studia cu atenţie cărţile ei, veţi observa că prin Babilon, ea înţelege o alianţă între păgânism, catolicism şi falsul protestantism. Altădată, în loc de păgânism, numără spiritismul sau „lumea”. Dar accentuează falsul protestantism, când se referă la Apoc. 14:8. Prin urmare, Ellen White nu se referă, în cuvintele de mai sus, doar la catolici; şi nici nu afirmă că toate aceste doctrine sunt acceptate de toţi cei care compun Babilonul. Există în sânul protestantismului (în teologia modernă) un curent puternic raţionalist, care nu ia în serios Dumnezeirea lui Iisus. Dar cel puţin în Crez şi în catechisme, doctrina oficială a catolicilor este că Christos este Dumnezeu şi Om. Ba mai mult, în disputele cristologice din secolul al V-lea, se ştie că principalul militant în favoarea doctrinei cristologice, aşa cum este astăzi universal acceptată, a fost episcopul Romei, Leon I. Deşi credinţa în dumnezeirea lui Iisus exista din prima generaţie creştină, aşa cum găsim în Biblie şi cum afirmă scrisoarea lui Plinius către Traian (începutul secolului al II-lea) şi apoi reconfirmată în cadrul Crezului de la Niceea şi Constantinopol, pornind de la formularea lui Athanasios din Alexandria, adevărul este că în ce priveşte relaţia dintre cele două naturi ale lui Iisus, Roma s-a exprimat într-un mod care este şi astăzi acceptat de catolici şi ortodocşi şi a fost preluat de cei mai mulţi protestanţi.

    Citiţi de exemplu, la adresa http://www.credinta-catolica.ro/cbc/cred-in-isus-cristos/#c2 articolul 423:

    [quote]Credem şi mărturisim că Isus din Nazaret, născut evreu dintr-o fiică a lui Israel, la Betleem, în timpul regelui Irod cel Mare şi a împăratului Caesar Augustus, de meserie tâmplar, mort răstignit la Ierusalim, în timpul procuratorului Ponţiu Pilat şi sub domnia împăratului Tiberius, este Fiul veşnic al lui Dumnezeu făcut om, că El “a ieşit de la Dumnezeu” (In 13, 3), “s-a coborât din cer” (In 3, 13; 6, 33), “a venit în trup” (1 In 4, 2), deoarece “Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi şi noi am văzut slava lui, slava unuia-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (…) Şi din plinătatea lui noi toţi am luat, şi har peste har” (In 1, 14. 16). [/quote]

  18. Florin Lăiu 19/09/2014 at 7:30 - Reply

    @Cristina-Elena
    Este normal să permit şi antitrinitarienilor să-şi dea cu părerea. Altminteri ce facem? Discutăm numai noi între noi?Unul să zică unul „da” şi celălalt „amin”? Aştept şi alte opinii, bineînţeles. Nu mă deranjează opiniile diferite. Nu am probleme cu oamenii care au îndoieli sau căutări, ci mai degrabă cu aceia care au numai certitudini, şi acelea toxice. Observ cu mare părere de rău că unii dintr-ai noştri, virusaţi de Ducăsepepustii, s-au format teologic nu în Biserică, ci pe la colţurile Bisericii, înghiţind tot felul de nimicuri şi de eresuri pe care le consideră mari descoperiri biblice (lumină nouă!). Nu contează atât de mult care sunt aceste „solii” (antitrinitatea, „Dumnezeu nu ucide”, antizecimea, sabatul lunatic, creierele lunatice, negarea ispăşirii, evoluteismul, misoginismul, preasfinţii redeşteptători şi reformatori, interpreţii profetici retrograzi etc.), toate aceste curente bezmetice care însoţesc adventismul mondial, da, toate au acelaşi spirit şi aceeaşi obsesie: condamnarea Bisericii, în special a responsabililor ei (pastori, administratori, teologi), acuzându-i de conspiraţii împotriva credinţei date sfinţilor odată pentru totdeauna. Nici ei între ei nu se înţeleg, dar toţi au aceeaşi poezie. Dumnezeu să le găsească rima potrivită acum, în timpul judecăţii, înainte de rostirea verdictului final.

  19. Cristina-Elena 17/09/2014 at 21:28 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    De aici nesiguranţa anti-trinitarienilor care nu ştiu cum să afirme dumnezeirea lui Iisus în aşa fel încât să n-o afirme,[/quote]

    Da, este o nesiguranța la unii care la un moment dat văd că ceva în biserică nu merge bine și se gândesc care oare o fi motivul…, probabil după fapte se vede dacă adevărul e curat…..
    Astfel de întrebări mi-am pus și eu cu vreo cîți-va ani în urmă….
    După ce am început să studiez doctrina Bibliei, am înțeles care de fapt e scopul dogmei trinitătii, (nu poate fi numită doctrină deoarece e impusă….,)

    Experiența personală:
    pe atunci la noi în biserică problema părea că ar fi într-o minoritate care nu crede ca Duhul Sfãnt e persoana…., și ca acei indivizi ar trebui excluși deoarece duc biserica în eroare… Apoi peste o bucată de vreme, se mai adăuga-se un articol la problema, ca minoritatea nu crede în Dumnezeirea Lui Isus…. Atunci am început sa caut și eu să văd dacă sunt pe o cale greșită atunci să mă corectez… Citisem multe paragrafe din scrierile EW legate de aceste subiecte, si desigur si cele unde se vorbește despre Dumnezeirea Lui Isus si despre Duhul Sfânt… Găseam la prima vedere gânduri și pro-trinitare și anti-trinitare….
    Mai târziu am citat de pe catolic-wiki formula dogmei lor… Si am vazut ca ei cred ca Dumnezeu este o singură ființa care se întruchipează în trei persoane, însă frații îmi spuneau pe atunci că doctrina adventistă a trinității este diferită de dogma trinității a catolicilor, ei spuneau că adventiștii cred în trei ființe distincte si ca fiecare își are individualitatea sa…. Însă îmi simțea inima că asta n-o să dureze mult, ci degrabă o sa fie doctrina ca dogma… Și iată-ne că deja domnul Florin demult învață astfel…

    Iată unde văd eu pericolul:

    La Dumnezeirea lui Isus… Și nu că antitrinitarienii nu cred ca Isus e Dumnezeu, ci dimpotrivă trinitarienii nu cred că Isus e Dumnezeu… Ei resping din temelie acest argument…
    Știți ca evreii de azi cred în Mesia, dar nu cred în Isus ca Fiul Lui Dumnezeu?
    Chiar dacă acceptă ca Dumnezeu are un fiu, dar acel Fiu nu e Isus, deoarece el a fost doar un uman…. Dar catolicii credeți că cred mai mult despre Isus? Nu au ei aceeași emblema ca cea a evreilor? Prin faptul ca afirmă ca Dumnezeu e o singură ființa, ei nu admit ca Isus este un Dumnezeu distinct de Tatăl, și încep să-i acuze pe cei care spun ca Isus e Fiu înainte de creație, ca și cum că dacă e Fiu atunci e creat….

    Gândiți-vă bine care învățatură recunoaște divinitate Lui Isus….

    Dar paragraful de mai jos, dă de gol minciuna:

    [b]Babilonul[/b] susţine cu stăruinţă doctrinele otrăvitoare, vinul rătăcirii. Acest vin al rătăcirii este compus din doctrine false, cum ar fi: nemurirea naturală a sufletului, chinul veşnic al celor răi, [b]negarea preexistentei lui Hristos[/b] înainte de naşterea Sa în Betleem şi înălţarea primei zile a săptămânii mai presus de ziua sfântă a Iui Dumnezeu. Aceste erori şi altele asemănătoare sunt prezentate lumii de diferite biserici şi astfel se împlinesc Scripturile, care spun: «[b]toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei[/b]» (TM 61). – {GA 193.1}

  20. Cristina-Elena 17/09/2014 at 20:17 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Voi, care credeţi că veţi face Biserica să se întoarcă la bolile copilăriei şi la greşelile din tinereţe, vă înşelaţi. Nu reuşiţi decât să curăţaţi rândurile noastre de indivizii cârcotaşi şi
    naivi. .[/quote]

    Domnule Florin… De ce nu le interzice-ți antitrinitarienilor sa scrie pe forum? Poate scrieți cu litere mari un articol prin care urmează sa li se ia drepturile antitrinitarienilor de a-și da părerea în scris, pune-ți un asemenea articol pe prima pagina și nu o să mai aveți motive să vă mîniați… De altfel pentru motivul că doriți să arătați ca forumul dmvs este un forum liber de opinie, văd că aveți de suferit mult….

  21. Florin Lăiu 15/09/2014 at 21:38 - Reply

    Dejan: „Cel putin Tatal si Fiul sunt doi indivizi separati.”

    Cât de separaţi, Dejane? Poate ai vrut să spui „distincţi”, nu separaţi.

    Noi am mai discutat lucrurile astea şi dacă nu recunoaştem că limbajul omenesc este slab pentru a exprima această realitate paradoxală care este Dumnezeirea, atunci nu facem decât să ne scoatem ochii reciproc, fără să ţinem seama că Biblia afirmă existenţa unui SINGUR DUMNEZEU ADEVĂRAT, dar când Îl descrie în naraţiunile biblice, se afirmă că şi Tatăl şi Fiul şi Duhul sunt Divinitate. Natura divină în toată plinătatea ei se află atât în Tatăl, cât şi în Fiul şi în Duhul. Dacă cineva elimină Duhul, pentru că i se pare că nu pot fi „trei dumnezei”, atunci şi doi sunt prea mulţi….
    De aici nesiguranţa anti-trinitarienilor care nu ştiu cum să afirme dumnezeirea lui Iisus în aşa fel încât să n-o afirme, şi cum să descrie pe Duhul ca fiind, după unii, Însuşi Iisus, după alţii (sau după aceeaşi, depinde de „mood”), gândul sau prezenţa Tatălui, după alţii puterea Tatălui şi a Fiului, sau influenţa Dumnezeirii etc.
    Problema nu este în Biblie, nici în Spiritul Profeţiei, ci în mintea acestor oameni care au o prejudecată împrumutată de pe pustiurile teoriilor conspiraţioniste de la marginile Bisericii: că Trinitatea ar fi o doctrină păgână impusă de catolici şi furişată în Biserica AZS prin intermediul clericilor vânduţi, apostaţi sau iezuiţi infiltraţi.
    Oricât le-ai argumenta şi le-ai dovedi, nimic nu stă în picioare, fiindcă ei îşi repetă mereu poezia şi modul specific de manipulare a textelor, ca să-şi poată confirma teoria conspiranoică. Păi ce ar mai face ei dacă ar pierde acest motiv de critică la adresa Bisericii? Să ajungă ei la concluzia că fariseii şi cărturarii Bisericii ar putea avea dreptate, iar ei, sfinţi esenieni, apostoli puri şi dezinteresaţi, să ajungă la concluzia că au greşit? Cu cartea în mână?
    Apropo, Mister Stump nu mi-a răspuns nici astăzi la obiecţiile pe care le-am adus cărţii lui. Mi-a promis acum patru ani că va citi şi va răspunde. Probabil însă că are o mare lucrare de făcut şi nu-şi poate permite să se coboare la nivelul meu. Aşa se pierd sufletele, ţinând cu dinţii de nişte prostii curate, care sunt crezute ca sfinte. Până la urmă, nici asta nu ar fi cel mai rău lucru. Dar să învinuieşti Biserica Domnului de planuri malefice de introducere a unor erezii, când totul a fost pe faţă şi schimbarea de la rătăcirea semiariană la adevărul trinitar nu s-a făcut nici pe furiş, nici în timp scurt. Voi, care credeţi că veţi face Biserica să se întoarcă la bolile copilăriei şi la greşelile din tinereţe, vă înşelaţi. Nu reuşiţi decât să curăţaţi rândurile noastre de indivizii cârcotaşi şi
    naivi.
    Sfatul meu ar fi să reveniţi la sentimente mai bune şi să studiaţi serios doctrina Bisericii, cu Biblia în faţă. Altminteri, vă veţi pierde sufletele în lupte fratricide şi veţi ajunge de nu vă veţi mai putea înţelege nici între voi. Dumnezeu să vă ajute.

  22. ofy 14/09/2014 at 9:52 - Reply

    [quote]Un copac cu 3 ramuri este copac cu trei ramuri, nimic mai mult nimic mai putin. Dar Dumnezeu nu este un individ cu trei ramuri (persoane). Cel putin Tatal si Fiul sunt doi indivizi separati.[/quote]

    Stii la ce ma refer, nu o lua chiar literal. Adica este un singur Dumnezeu manifestat in 3 persoane. Dar toti sunt una. Chiar Isus zice ca e una cu Tatal. Si desigur si cu Duhul Sfant.

  23. Dejan 13/09/2014 at 17:28 - Reply

    [quote name=”ofy”][quote] Nu un singur Dumnezeu ci trei DUMNEZEI intr-o singura unitate (sec. 40-55) TREI DUMNEZEI?[/quote]
    Dejan, daca ai un copac cu 3 ramuri, zici ca sunt 3 copaci?? E unul singur manifestat in 3 ramuri![/quote]

    Un copac cu 3 ramuri este copac cu trei ramuri, nimic mai mult nimic mai putin. Dar Dumnezeu nu este un individ cu trei ramuri (persoane). Cel putin Tatal si Fiul sunt doi indivizi separati.

  24. ofy 13/09/2014 at 16:25 - Reply

    [quote] Nu un singur Dumnezeu ci trei DUMNEZEI intr-o singura unitate (sec. 40-55) TREI DUMNEZEI?[/quote]
    Dejan, daca ai un copac cu 3 ramuri, zici ca sunt 3 copaci?? E unul singur manifestat in 3 ramuri!

  25. ofy 13/09/2014 at 16:24 - Reply

    Citez pe Florin-Laiu
    [quote]eu m-am referit la faptul că adesea expresii ca „Duhul lui Dumnezeu” sau „Cuvântul lui Dumnezeu”, sunt metaforice, deoarece ele denumesc şi descriu PERSOANE DIVINE, diferite de Dumnezeu Tatăl. Duhul, în acest caz, nu înseamnă gândul lui Dumnezeu, după cum şi Cuvântul, nu înseamnă vorba ieşită din gura lui Dumnezeu. Comparaţia din Corinteni (între duhul omului şi duhul Domnului) se întemeiază pe această metaforă. Limbajul în general este constituit din cuvinte care la origine sunt metafore. [/quote]

    Foarte bine zis.

  26. ozz 23/12/2010 at 7:07 - Reply

    dejane tu citesti ce scrii? in alta parte ai scris: “Sub picurii ploii târzii, născocirile omeneşti, maşinăria umană vor fi măturate; graniţele autorităţii
    omeneşti vor fi ca trestia ruptă şi Duhul Sfânt va vorbi cu putere prin uneltele omeneşti cu o putere
    convingătoare.” Lucrători vor arunca „regulile omeneşti care le leagă” şi se vor “alătura armatei Domnului”. 2
    SM 58.59–– Duhul Sfant vorbeste

  27. Dejan 22/12/2010 at 19:01 - Reply

    Nu un singur Dumnezeu ci trei DUMNEZEI intr-o singura unitate (sec. 40-55)

    TREI DUMNEZEI?

  28. Lucian 10/12/2010 at 17:51 - Reply

    Poti sa repeti in continuare, dar tot „in sah” ramai. Felul tau de a privi Cuvantul lui Dumnezeu neindreptateste alte afirmatii din Cuvantul lui Dumnezeu. Nu „toata Scriptura este inspirata”?

    Se da pe fata o incoerenta a hermeneuticii tale. Astfel, ajungem din nou la intrebarea pe care ti-am adresat-o, daca Fiul este nascut (pentru ca asa cum ai zis ca accepti si crezi doar ce este scris), cine este „mama” Fiului?

  29. Dejan 10/12/2010 at 17:11 - Reply

    [quote name=”Lucian”]Si cum faci diferenta dintre limbajul antropomorf si „forma fizica” a lui Dumnezeu?
    Sunt foarte curios in privinta asta.[/quote]

    Lucian, repet, eu accept si cred cea ce este scris. Ellen White nu spune ca Dumnezeu isi asuma o infatisare umana ci soune ca noi am fost creati dupa asemenarea Lui cea ce inseamna ca El avea aceasta infatisare inainte de crearea noastra. Eu asa cred si nu ma aventurez sa explic mai mult din cea ce nu ne este descoperit. Nu vei intra in discutie in jurul naturii acestei infatisari. Iata man multe citate ale SP:

    „[b]Omul trebuia sa poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfatisarea
    exterioara[/b], cât si în caracter. Numai Hristos singur este „întiparirea Fiinei” (Evr.1,3) Tatalui; omul însa a fost facut „dupa chipul” lui Dumnezeu.” (PP 45)
    „La început, omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu
    nu numai în caracter, ci si în trasaturi si [b]forma[/b]” (GC 644)
    “Când Adam a iesit din mâinile Creatorului, era asemanator cu Facatorul lui ca natura fizica, mintala si spirituala.” (Ed. 14) „Creati pentru a fi „chipul si slava lui Dumnezeu” (1Corinteni 11,7), Adam si Eva primisera înzestrari cu totul vrednice de destinul lor maret. Superbi si cu un corp bine proportionat, cu trasaturi regulate si frumoase, cu fete care straluceau de sanatate si de lumina bucuriei si a nadejdii, [b]ei aratau în alcatuirea lor exterioara asemanarea cu Creatorul lor[/b]. Iar aceasta asemanare nu se manifesta numai în natura fizica. Fiecare facultate a mintii si a sufletului reflecta slava Creatorului.” (Ed. 20)
    „L-am întrebat pe Isus daca Tatal Sau avea [b]o forma[/b] ca a Sa. Mi-a
    raspuns ca da, dar ca eu nu o puteam privi, întrucât, a zis El, „daca vei privi o singura data slava persoanei Sale, vei înceta sa existi” (EW 55)

  30. Lucian 10/12/2010 at 16:34 - Reply

    Si cum faci diferenta dintre limbajul antropomorf si „forma fizica” a lui Dumnezeu?
    Sunt foarte curios in privinta asta.

  31. Dejan 09/12/2010 at 11:26 - Reply

    Eu nu vreau sa-L explic pe Dumnezeu ci numai accept prin credinta cea ce este scris. Dincolo de aceasta nu ma aventurez cum faceti d-voastra. Biblia si SP confirma ca Dumnezeu are o infatisare, o forma fizica dupa care am fost creati noi si eu asa cred. Ce si cum a fost din vesnicie nu ma intereseaza si nu vei specula cu ideile ca El nu are forma ci si a luat o forma, ca Tatal si Fiul nu sunt Tata si Fiu ci numai doua roluri asumate in cadrul planului de mantuire etc. etc. Unde Biblia tace tac si eu, unde Biblia vorbeste vorbesc si eu.

    In legatura cu omniprezenta lui Dumnezeu la fel cred cea ce scrie si scrie clar ca Dumnezeu este omniprezent prin Duhul Sau. Aceasta nu limiteaza omniprezenta lui Dumnezeu in timp ce Duhul Sfant este o parte din El, Duhul Sau care nelimitat de infatisarea fizica a lui Dumnezeu, este pretitudeni.

  32. Florin Lăiu 09/12/2010 at 11:05 - Reply

    [quote name=”Dejan”]Dumnezeu nu si-a LUAT O FORMA (INFATISARE) CI EL ARE O FORMA! Noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. [/quote] OK, fie cum vrei tu, aici nu mă amestec prea mult, fiindcă văd că tu vrei să explici cum arăta Dumnezeu în veşnicia trecutului, când nu exista lume, nici îngeri, nici oameni. A afirma, împreună cu Ellen White, că Dumnezeu este omniprezent „prin Duhul Său”, este foarte bine. Dar întrebarea este dacă această afirmaţie limitează omniprezenţa divină la Duhul Sfânt, sau este un atribut divin esenţial, şi în acest caz propriu fiecărei persoane divine.
    A spune că Dumnezeu [b]are[/b] chip omenesc şi nu [b]Se arată[/b] universului în acest chip, este un simplu joc de cuvinte, fiindcă nimeni nu poate dovedi nimic aici. Toate lucrurile universului creat pe care-l vedem în afară, le descriem aşa cum le vedem, şi limbajul nostru este impregnat de vizualitate, de fenomen. Dar a pretinde că lucrurile sunt în esenţa lor aşa cum le vedem, este prea mult. Afirmaţia mea Se bazează pe faptul că limbajul Bibliei este fenomenologic, nu ştiinţific, că Dumnezeu, înainte de a crea, nu avea nevoie de nici o înfăţişare, dar că stă în puterea Lui să ia orice înfăţişare ar dori. Iar Biblia afirmă că înfăţişarea umană generală, „bărbat şi femeie” este „după chipul Lui”. Dumnezeu Se prezintă universului ceresc în înfăţişarea cea mai frumoasă, aceea pe care a dăruit-o tuturor fiinţelor inteligente (nu există sfincşi şi heruvimi cu feţe animaliere decât în viziuni, aşa cum nu există în cer un miel cu şapte coarne şi şapte ochi).
    Când Iosua a poruncit soarelui să se oprească, s-a oprit, sau nu s-a oprit? Aşa s-a văzut, că s-a oprit. Dar aceasta nu însemna realitatea însăşi. Minunea din spatele minunii este că soarele continuă să stea, iar pământul se mişcă. Când Saul a rugat pe vrăjitoare să-l cheme pe Samuel, vrăjitoarea a spus că vede o „divinitate” ridicându-se din pământ, îmbrăcată exact ca Samuel. Şi Saul a înţeles că era Samuel, deşi n-a văzut nimic. Dar autorul spune apoi că „Samuel a zis”, ca şi cum ar fi fost vorba de Samuel însuşi. La fel în Geneza 3 „şarpele a zis”…
    Dacă respectăm rolul limbajului fenomenologic, fără să pretindem că el spune adevărul în esenţă (adevărul ştiinţific), ci un adevăr convenţional necesar comunicării, eu am încercat, totuşi, să fiu mai precis atunci când am afirmat că Dumnezeu Se manifestă, Se exprimă, Se arată universului ceresc în înfăţişare umană. Aceasta nu înseamnă însă că El ar avea un trup care funcţional să fie comparat cu cel omenesc, cu atât mai puţin că această formă ar fi mai mult decât manifestarea Lui faţă de creaturi, adică ar depinde de esenţa naturii Lui şi ar fi o caracteristică eternă, valabilă pentru veşnicia trecutului, cea fără început. Oare chiar şi din subiectul acesta, în care orice minte sensibilă se blochează, să facem o problemă de ortodoxie dogmatică ? Nu ştiu ce vârstă ai, dar dacă nu te vei bloca în citate şi vei mai trăi câteva decenii ca să înţelegi şi alte texte, sau pur şi simplu să continui să gândeşti, vei înţelege că am dreptate când spun că trebuie să fim mai moderaţi.

  33. Dejan 09/12/2010 at 7:16 - Reply

    Dumnezeu nu si-a LUAT O FORMA (INFATISARE) CI EL ARE O FORMA! Noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu.
    In timp ce Dumnezeu in infatisarea Sa sta pe scaunul de domnie din cer prin Duhul Sau cel Sfant El este omniprezent:

    “Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de
    prezenta Ta? Daca ma voi sui în cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca în
    locuinta mortilor, iata-Te si acolo” Ps. 139: 7.8
    “Maretia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. „Domnul Îsi are
    scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul
    Sau, este prezent pretutindeni. El are o cunoastere intima a tuturor lucrarilor
    mâinilor Sale si un interes personal fata de acestea… „Unde ma voi duce
    departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui în
    cer, Tu esti acolo, daca ma voi culca în locuinta mortilor iata-Te si acolo (Ps.
    139: 7).” (Ed 131)

  34. Florin Lăiu 09/12/2010 at 0:27 - Reply

    Îmi pare rău, Dejane, nu pot să-ţi dau dreptate. Chiar dacă eu cred că forma / înfăţişarea pe care a luat-o Dumnezeu este cea umană, şi a luat-o pentru totdeauna, nu ai dreptate că o înţelegere pur „spirituală” a lui Dumnezeu este esenţa spiritismului. Ellen White se referea la doctrina panteistă a lui Kellogg. Dar Dumnezeu este în acelaşi timp atotprezent. Nu aşa învaţă Scriptura? Atotprezenţa (omniprezenţa) şi naturală a lui Dumnezeu nu se confundă cu panteismul. În panteism. Dumnezeu „umple lumea” („Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul?” Ier 23:24). În panteism însă, Dumnezeu se confundă cu universul, este impersonal sau multipersonal (în sensul că fiecare fiinţă individuală este o manifestare a conştiinţei spiritului universal) şi ca urmare, universul nu este o creaţie, ci este un mare tot, un corp veşnic, al cărui suflet propriu este Divinitatea supremă. Nu este cazul să demonizăm pe cei care văd lucrurile uşor diferit de noi.

  35. Dejan 07/12/2010 at 20:26 - Reply

    Astazi intro biserica din Romania a fost prezent un teolog cunoscut al bisericii AZS care a prezentat prelegerea saptamanii de rugaciune. Subiectul prelegerii a fost nevoia primirii Duhului Sfant. Totusi tema fratelui respectiv a fost trinitarianismul si antitrinitariansmul. In predica lui a spus ca DUMNEZEU ESTE DUH FARA FORMA FIZICA! EL DESEORI ALEGE SA IA O INFATISARE CA SA SE PREZINTE INAINTEA FIINTELOR CREATE, DAR IN REALITATE EL NU ARE O INFATISARE, O FORMA FIZICA. La intrebarea ca omul a fost creat dupa chipul si asemenarea lui Dumnezeu, fratele a raspuns ca aceasta asemanare este numai in caracter si nu in forma.
    Aceasta este esenta spiritismului – Un Dumnezeu fara forma fizica, o esenta care umple tot universul. Totusi EGW spune foarte clar:

    „„La început, omul a fost creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu nu numai în caracter, ci si în
    trăsături si [b]formă[/b]” (GC 644)

    „Creaţi pentru a fi „chipul si slava lui Dumnezeu” (1Corinteni 11,7), Adam si Eva primiseră înzestrări cu totul vrednice de destinul lor măreţ. Superbi si cu un corp bine proporţionat, cu trăsături regulate si frumoase, cu feţe care străluceau de sănătate si de lumina bucuriei si a nădejdii, [b]ei arătau în alcătuirea lor exterioară
    asemănarea cu Creatorul lor.[/b] Iar această asemănare nu se manifesta numai în [b]natura fizică[/b]. Fiecare facultate a minţii si a sufletului reflecta slava Creatorului.” (Ed. 20)

  36. Florin Lăiu 07/12/2010 at 11:48 - Reply

    [quote name=”tony”]lasa-l pe DUMNEZEU sa-ti clarifice lucrurile nu oameni care sant in sistem si nu mai pot da inapoi[/quote]
    Am înțeles mesajul. Trebuie să-l las doar pe Stump sau pe Dejan să-mi clarifice lucrurile, pentru că Dumnezeu vorbește numai prin ei. Ceilalți sunt …Omega 😕

  37. Florin Lăiu 07/12/2010 at 11:43 - Reply

    [quote name=”Dejan”] Aveti dreptate, expresia „heavenly trio” nu se gaseste in carte. Autorul cartii a scris: „The persons are not mere offices, or modes of revelation, but living persons of the living God.” Sora White a modificat acest citat in: „three living personalities of the heavenly trio” Daca a crezut in trinitate de ce nu a scris la fel ca Boardman?[/quote] Răspunsul este că Ellen White nu cita, nu reda exact expresiile autorilor de care se folosea. În acest caz, Boardman e clar trinitarian, fiindcă respinge modalismul, dar Ellen White, fără a menționa modalismul, afirmă trinitarismul mai explicit decât Boardman. Este acesta singurul caz în care Ellen White folosește în mod creativ sursele? Și orice modificare pe care o făcea trebuie interpretată teologic sau apologetic? EGW spune că ea era permanent preocupată de stil, de modul de a reda în engleză cât mai sensibil un anumit adevăr.

  38. Dejan 05/12/2010 at 17:47 - Reply

    „Some who are unacquainted with the Bible think that what the ministers tell them must be true. They do not, like the noble Bereans, search the Scriptures for themselves; but they accept the statements of those who have studied the word of God, not to learn the truth, but to sustain false doctrines, to justify their own theories. Many times these false theories are a jumble of inconsistencies; and if men would use their reason, and [b]take the Bible as it reads[/b], they would see the absurdity of their positions. The plain „Thus saith the Lord,” would dispel their errors, as the mist is dispelled by the glories of the rising sun. {ST, August 5, 1886

  39. tony 05/12/2010 at 17:34 - Reply

    lasa-l pe DUMNEZEU sa-ti clarifice lucrurile nu oameni care sant in sistem si nu mai pot da inapoi

  40. RDM 05/12/2010 at 7:24 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]Thanks, RDM ! Good job ! :-)[/quote]
    Mulțumesc pentru apreciere și vă mulțumesc pentru toate articolele dvs., care, în mod cert, mi-au clarificat și-mi vor clarifica multe lucruri.

  41. Florin Lăiu 03/12/2010 at 7:14 - Reply

    Thanks, RDM ! Good job ! 🙂

  42. Florin Lăiu 03/12/2010 at 7:12 - Reply

    [quote name=”Dejan”]…RDM, este Dumnezeu O FIINTA sau este o „UNITATE DE TREI PERSOANE (FIINTE)” cum sustine punctul nr. 2 din cele 28 Principii AZS?[/quote]
    Dumnezeu este o fiinţă (existenţă), mai precis Fiinţa prin excelenţă („Cel ce ESTE”), care subzistă în trei persoane divine, care sunt de aceeaşi fiinţă (aceeaşi natură), deşi sunt persoane diferite. Fiecare din ele este Dumnezeul Creator şi Mântuitor, Căruia ne închinăm, deşi fiecare are un rol şi o manifestare diferită, inclusiv sub forma de subordonare etc.
    Să nu confundăm însă terminologia tehnică (folosită în filozofie, în teologia tradiţională/sistematică, inclusiv în Crezul niceo-constantinopolitan), cu limbajul popular. În cadrul filosofiei sau în cadrul teologiei, termenii folosiţi au sensuri speciale, care se învaţă, sau pe care le înţelegi consultând un dicţionar de specialitate. Una este să discuţi despre fiinţă în filozofie, sau în teologie, şi alta este în ştiinţe naturale, în beletristică sau în limbajul colocvial. Când în formula crezului creştin se spune că Fiul este „de o fiinţă cu Tatăl”, aceasta nu înseamnă fiinţă în sensul popular de vieţuitoare sau fiinţă umană, ca şi cum Dumnezeirea ar fi o vietate cu trei capete, sau o persoană multiplă, ceea ce evident este o blasfemie. În sensul teologic, „fiinţă” înseamnă aici „fire” (natură), „existenţă”, un sens care depăşeşte noţiunea de persoană.
    Desigur, cuvintele omeneşti sunt improprii pentru a reda realitatea divină, de aceea e bine să fim atenţi şi rezervaţi, chiar atunci când le folosim pe cele mai potrivite.
    Când Ellen White foloseşte termenul „fiinţă” (being), în ce sens înl foloseşte: în sens popular, sau în sens teologic tradiţional? Contextul te ajută să înţelegi despre ce e vorba.
    De asemenea, când în legătură cu Dumnezeirea folosim cuvântul „substanţă”, acesta nu este uzul popular al termenului, fiindcă nu vorbim aici despre fizica şi chimia existenţei lui Dumnezeu, nu Îl tratăm ca şi cum ar fi materie sau antimaterie. În teologie, acest termen înseamnă natură. Grecii folosesc expresia [i]homo-ousios[/i] (deofiinţă; de la [i]homo-[/i] = acelaşi, -eaşi, şi [i]ousia[/i] = fiinţă, existenţă), iar latinii folosesc echivalentul [i]con-substantialis[/i] (de la [i]con[/i] = cu, împreună, şi [i]substantia[/i] = esenţă). Termenul folosit de greci [i]hypostasis[/i](= subzistenţă, natură, esenţă, fiinţă, realitate), creează confuzii astăzi, pentru că ortodocşii nu folosesc termenul „persoană” când se referă la persoanele divine (termenul este latin şi însemna „faţă” sau „rol”), ci folosesc termenul „ipostas” (pl. ipostasuri), care în limba română se confundă cu „ipostază” (mod de manifestare, situaţie, înfăţişare), ceea ce, dacă se aplică la expresia Dumnezeirii ar fi incorect, deoarece natura (esenţa, fiinţa) divină se manifestă, se exprimă şi există / subzistă în trei persoane distincte. De aceea spunem că sunt „deofiinţă”. În limbajul popular s-ar spune că sunt trei fiinţe. Limbajul teologic este însă mai precis, deşi nu poate fi perfect. Orice afirmaţie însă trebuie judecată după limbajul propriu al autorului în context, şi nu după sensuri impuse de afară.
    Prin urmare, în limbaj teologic, Dumnezeu este o fiinţă, o natură, o realitate unică, iar în limbaj popular, FIINŢA divină se manifestă ca trei fiinţe, care exprimă însă aceeaşi realitate esenţială.

  43. Dejan 01/12/2010 at 9:24 - Reply

    RDM esti de acord cu acest citat:

    “Unii adventişti de ziua a şaptea acceptă divinitatea deplină a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt, dar nu accept că ei toţi există într-o singură substanţă. Ei Îi văd pe fiecare dintre Ei existând în acelaşi soi de substanţă, dar oricât ar încerca, în felul acesta ei nu pot evita provocarea Triteismului. Aceasta nu este adevărata doctrină a Trinităţii. Poate de aceea aud uneori că nu ar trebui să folosim cuvântul Trinitate ci mai degrabă să ne referim la Cele Trei Persoane ale Dumnezeirii. Puteţi să o numiţi cum vreţi, dar nu este adevărata învăţătură a Scripturii să avem Trei Fiinţe separate combinate într-o unitate a caracterului, dragostei şi scopului (şi aceasta şi aceea) ca fiind adevăratul Dumnezeu. Nu pot scăpa de concluzia că trei fiinţe separate de substanţă separată nu sunt mai puţin decât trei dumnezei separaţi – Triteism.

  44. Dejan 01/12/2010 at 9:15 - Reply

    [quote name=”RDM”][quote name=”Dejan”]RDM, este Dumnezeu O FIINTA sau este o „UNITATE DE TREI PERSOANE (FIINTE)” cum sustine punctul nr. 2 din cele 28 Principii AZS?[/quote]
    „Trio-ul ceresc” este o UNITATE formată din [b]Trei Indivizi[/b](/Trei „Demnitari Cerești”, distincți) (hypostasis) într-o singură FIINȚĂ(ousia – esență, substanță).[/quote]

    Deci cand EGW spune ca Dumnezeu este o fiinta aceasta fiinta este Tatal, Fiul si Duhul Sfant?

  45. RDM 01/12/2010 at 8:58 - Reply

    [quote name=”Dejan”]RDM, este Dumnezeu O FIINTA sau este o „UNITATE DE TREI PERSOANE (FIINTE)” cum sustine punctul nr. 2 din cele 28 Principii AZS?[/quote]
    „Trio-ul ceresc” este o UNITATE formată din [b]Trei Indivizi[/b](/Trei „Demnitari Cerești”, distincți) (hypostasis) într-o singură FIINȚĂ(ousia – esență, substanță).

  46. Dejan 01/12/2010 at 8:30 - Reply

    [quote name=”RDM”]
    Aici e clar că EGW adresează tot erezia panteistă(și nu numai; aici se poate include și deismul) și apară caracterul [i]personal[/i] al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este o „energie”, răspândită undeva prin Univers, sau însuși acesta, ci o FIINȚĂ.[/quote]

    RDM, este Dumnezeu O FIINTA sau este o „UNITATE DE TREI PERSOANE (FIINTE)” cum sustine punctul nr. 2 din cele 28 Principii AZS?

  47. RDM 01/12/2010 at 8:18 - Reply

    3. [b]- continuare -[/b]
    [i]The mighty power that works through all nature and sustains all things is not, as some men of science claim, merely an all-pervading principle, an actuating energy. [b]God is a spirit; yet He is a personal being, for man was made in His image. As a personal being, God has revealed Himself in His Son.[/b] Jesus, the outshining of the Father’s glory, [u]“and the express image of His person” [/u](Hebrews 1:3), was on earth found in fashion as a man. As a personal Savior He came to the world. As a personal Savior He ascended on high. As a personal Savior He intercedes in the heavenly courts. Before the throne of God in our behalf ministers “One like the Son of man.” Daniel 7:13. {Ed 131}[/i]

    La fel, ea respinge conceptul de „dumnezeu-energie” și apără personalitatea lui Dumnezeu, aducând, ca și în citatul anterior, argumentul [i]imago Dei[/i]. Vedem că citează din nou din Evrei 1:3.

    Apropo, știm că ea respinge unele interpretări/doctrine în mod categoric, în timp ce în alte cazuri nu o face. Dacă ar fi fost semiariană de ce nu ar fi condamnat, asemenea soțului ei(care, oricum, și-a mai diluat poziția spre sfârșitul vieții) și a altor lideri azș, în mod explicit, Trinitatea? De ce vedem doar o poziție prudentă(în citatele de mai sus), deschisă spre mai multă lumină.

    Orice cititor, care își abandonează prejudecățile, nu poate să susțină că ea ar susține opinii antitrinitare. E adevărat: nu a înțeles totul de la început, la fel ca orice alt om al lui Dumnezeu care a trăit pe pământ.

    [b]Dar dacă cineva susține că revelația s-ar opri la Mosie(cum susțineau samaritenii), la VT, la apostoli, la reformatori, la pionerii azș sau la EGW, atunci, cu siguranță, nu-I cunoaște: nici pe El, nici pe ei.
    Pentru că-i progresivă…[/b]

  48. RDM 01/12/2010 at 8:16 - Reply

    [quote name=”Dejan”]RDM, cum explici urmatoarele citate:

    “Dumnezeu este o persoană…” (1SAT 343)
    „Dumnezeu este o fiinţă si omul a fost creat după chipul Său.” Astazi cu Dumnezeu 273
    “Dumnezeu este spirit; totusi El este o fiinţă personală, căci omul a fost făcut după chipul Său.” Ed 131[/quote]
    1. Mai bine citatul complet:

    [i]In Living Temple the assertion is made that God is in the flower, in the leaf, in the sinner. But God does not live in the sinner. The Word declares that He abides only in the hearts of those who love Him and do righteousness. God does not abide in the heart of the sinner; it is the enemy who abides there.
    There are some things upon which we must reason, and there are other things that we must not discuss. [b]In regard to God—what He is and where He is—silence is eloquence.[/b] When you are tempted to speak of what God is, keep silence, because as surely as you begin to speak of this, you will disparage Him.
    [b]Our ministers must be very careful not to enter into controversy in regard to the personality of God.[/b] [u]This is a subject that they are not to touch.[/u] It is a mystery, and the enemy will surely lead astray those who enter into it. [u]We know that Christ came in person to reveal God to the world. [/u][b]God is a person and Christ is a person. Christ is spoken of in the Word as “the brightness of His Father’s glory, and the [u]express image of His person.[/u]”[/b]
    I was forbidden to talk with Dr. Kellogg on this subject, because it is not a subject to be talked about.{1SAT 343}[/i]

    EGW a mai avut o astfel de poziție(„silence is eloquence”) și în alte subiecte, cum ar fi cei 144.000 și reflectă o deschidere către nouă lumină, o căutare a identității și chiar un scepticism față de poziția veche.

    Spre exemplu, inițial, se credea că cei 144.000 reprezintă un număr literal de [b]adventiști[/b] care vor rămânea în viață până la venirea lui Isus. În [i]Early Writings[/i], deși nu face afirmații foarte clare, EGW pare să susțină o asemenea poziție. Înțelegerea noastră s-a dezvoltat și acum nu mai credem așa. Dacă nu ar fi existat această deschidere a lui EGW, probabil că nu am fi ajuns unde suntem, ci am fi rămas o micro-sectă legalistă(1888), semiariană și exclusivistă.

    Apropo, „God(cu referire la Tatăl) is a person and Christ is a person”. Știm bine că în altă parte spune că și „Duhul este o persoană, tot așa cum Dumnezeu e o persoană”. Deci, avem Trei Persoane Divine, „Trei Demnitari Cerești”, un „trio ceresc”.

    2.
    [i]There are many issues in our world today in regard to the Creator [u]not being a personal God[/u]. [b]God is a being, and man was made in His image.[/b] After God created man in His image, the form was perfect in all its arrangements, but it had no vitality. Then a [b]personal, self-existing God[/b] breathed into that form the breath of life, and man became a living, breathing, intelligent being. All parts of the human machinery were put in motion. The heart, the arteries, the veins, the tongue, the hands, the feet, the perceptions of the mind, the senses, were placed under physical law. It was then that man became a living soul. {TDG 273}[/i]

    Aici e clar că EGW adresează tot erezia panteistă(și nu numai; aici se poate include și deismul) și apară caracterul [i]personal[/i] al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este o „energie”, răspândită undeva prin Univers, sau însuși acesta, ci o FIINȚĂ.

  49. vasiliu ovidiu 30/11/2010 at 17:49 - Reply

    Dejan…..cei de pe acest forum au cam pus punctul pe I in dreptul tau…..pentru a te ajuta. Sper ca astfel sa privesti situatia si sa nu o mai dai dintr-o parte in alta. pt mine care urmaresc discutia deja este evident

  50. Dejan 30/11/2010 at 17:30 - Reply

    RDM, cum explici urmatoarele citate:

    “Dumnezeu este o persoană…” (1SAT 343)
    „Dumnezeu este o fiinţă si omul a fost creat după chipul Său.” Astazi cu Dumnezeu 273
    “Dumnezeu este spirit; totusi El este o fiinţă personală, căci omul a fost făcut după chipul Său.” Ed 131

  51. RDM 30/11/2010 at 16:48 - Reply

    [quote name=”Dejan”]RDM, Ellen White NICIODATA nu a scris ca DUMNEZEU ESTE ALCATUIT DIN TREI PERSOANE (FIINTE SAU INDIVIZI)!
    Este adevarat ca ea a scris ca sunt trei persoane (personalitatii) al DUMNEZEIRII dar asta e cu totul altceva decat sa spun TREI PERSOANE (FIINTE) IN DUMNEZEU.[/quote]
    Personalitate fără persoană?
    Dumnezeu nu e Dumnezeire(adică DIVINITATE)? Îmi pare rău, dar, efectiv, te încurci în termeni pt. a-ți apăra opinia ta.

    Boardman spune că sunt personalități ale Viului Dumnezeu, EGW, din contra, spune că sunt ale „Trio-ului Ceresc”. De ce [b]trio[/b] și nu „unul”? Ce înseamnă „trio”?

    Oare Dumnezeu mai e Dumnezeu?

  52. Dejan 30/11/2010 at 15:45 - Reply

    [quote name=”RDM”][quote name=”Dejan”]Diferenta este ca citatul lui Boardman este pe deplin trinitarian facandu-l pe Dumnezeu trei persoane, in timp ce citatul sorei White este non-trinitarian afirmand ca in Dumnezeirea (nu in Dumnezeu) sunt trei personalitatii.[/quote]
    Prezinți lucrurile exact pe dos. EGW accentuează [b]individualitatea[/b].

    [/quote]

    RDM, Ellen White NICIODATA nu a scris ca DUMNEZEU ESTE ALCATUIT DIN TREI PERSOANE (FIINTE SAU INDIVIZI)!
    Este adevarat ca ea a scris ca sunt trei persoane (personalitatii) al DUMNEZEIRII dar asta e cu totul altceva decat sa spun TREI PERSOANE (FIINTE) IN DUMNEZEU.

  53. RDM 30/11/2010 at 15:34 - Reply

    [quote name=”Dejan”]Diferenta este ca citatul lui Boardman este pe deplin trinitarian facandu-l pe Dumnezeu trei persoane, in timp ce citatul sorei White este non-trinitarian afirmand ca in Dumnezeirea (nu in Dumnezeu) sunt trei personalitatii.[/quote]
    Prezinți lucrurile exact pe dos. EGW accentuează [b]individualitatea[/b].

    Adică NU asta: [url]http://tars.rollins.edu/Foreign_Lang/Russian/ptrin.jpg[/url]

  54. Dejan 30/11/2010 at 15:23 - Reply

    Ca o concluzie:

    Boardman in cartea sa foloseste expresii categoric trinitariene ca de exemplu:

    „tri-personality of the one God
    „living personalities of the living God”
    „the Triune God”
    „living persons of the living God”

    EGW nu foloseste nici una din ele ci le modifica semnificativ. Daca a crezut si ea in trinitate de ce a facut acest lucru?

  55. RDM 30/11/2010 at 15:20 - Reply

    [quote name=”Dejan”]Observati aceste expresii:
    1.tri-personality of the one God
    2.living personalities of the living God
    3.the Triune God
    Aceste expresii sunt clar trinitariene. Acuma cititi cum EGW a modificat acest citat:

    Mai departe, de ce sora White nu foloseste aceeasi expresii ca Boardman daca si ea credea intr-un Dumnezeu triunic?[/quote]
    Pentru că ea respinge categoric o contopire a personalităților Celor Trei „Demnitari cerești”, subliniind, corect, [b]individualitatea[/b] Fiecăruia.

    În același timp, [i]„Jesus […] My authority, He said, for doing the work of which you accuse Me, is that I am the Son of God, [b]one with Him in nature[/b], in will, and in purpose.”[/i]

    Apropo, ai citit ce a spus Boardman: „They rather [b]hide[/b] [u]than illustrate[/u] the tri-personality of the one God”?

  56. Dejan 30/11/2010 at 15:18 - Reply

    Boardman continua:

    “The Father is all the fulness of the Godhead INVISIBLE.
    The Son is all the fulness of the Godhead MANIFESTED.
    The Spirit is all the fulness of the Godhead MAKING MANIFEST.”

    Observati:
    „Tatal ESTE…
    „Fiul ESTE…
    „Duhul ESTE…

    Dar sora White a scris:

    “[b]The Father is[/b] all the fullness of the Godhead [b]bodily[/b], and is invisible to mortal sight.
    [b]The Son is[/b] all the fullness of the Godhead manifested. The Word of God declares Him to be “the express image of His person.” „God so loved the world, that He gave His only begotten Son, that whosoever believeth in Him should not perish, but have everlasting life.” Here is shown the personality of the Father.
    The Comforter that Christ promised to send after He ascended to heaven, [b]is the Spirit in [/b]all the fullness of the Godhead, making manifest the power of divine grace to all who receive and believe in Christ as a personal Saviour.”

    De ce si ea nu a scris „Duhul este…” asa cum a scris Boardman ci a schimbat cuvintele lui cu „Duhul IN toata plinatatea”?

    Atunci Boardman face o concluzie:

    “The persons are not mere offices, or modes of revelation, but [b]living persons of the living God[/b].”
    Un citat categoric trinitarian. Sora White modifica semnificatif acest citat si scrie:
    „There are three living persons (alities) of the heavenly trio;”

    Felul cum sora White a modificat acest citat este foarte important.
    Boardman a scris: „PERSOANE VII AL VIULUI DUMNEZEU”.
    EGW a scris: „PERSOANE (PERSONALITATII) VII ALE TRIOULUI CERESC”.

    Diferenta este ca citatul lui Boardman este pe deplin trinitarian facandu-l pe Dumnezeu trei persoane, in timp ce citatul sorei White este non-trinitarian afirmand ca in Dumnezeirea (nu in Dumnezeu) sunt trei personalitatii.

    Aceasta scrisoare in mod clar a condamnat orice prezentare „TREI IN UNU” pe care o fac trinitarieni (personal am auzit multi pastori AZS cu aceste prezentarii).

  57. RDM 30/11/2010 at 15:05 - Reply

    [quote name=”Dejan”]O intrebare, de ce sora White in dorinta de a mustra pe Kellogg citeste dintr-o carte care promoveaza Trinitatea daca [b]problema lui Kellogg nu a fost trinitatea?[/b][/quote]
    Huh??? Și Revoluția franceză a fost o luptă numai împotriva Bibliei…
    Ar echivala cu a spune că iepurele rumegă.

  58. Dejan 30/11/2010 at 15:04 - Reply

    Boardman a scris:
    These likenings are all imperfect. They rather hide than illustrate the [b]tri-personality of the one God[/b], for they are not persons but things, poor and earthly at best, to represent the [b]living personalities of the living God[/b]. So much they may do, however, as to illustrate the official relations of each to the others and of each and all to us. And more. They may also illustrate the truth that all the fulness of Him who filleth all in all, dwells in each person of [b]the Triune God[/b].”

    Observati aceste expresii:
    1.tri-personality of the one God
    2.living personalities of the living God
    3.the Triune God
    Aceste expresii sunt clar trinitariene. Acuma cititi cum EGW a modificat acest citat:

    „“All these spiritualistic representations are simply nothingness. They are imperfect, untrue. They weaken and diminish the Majesty which no earthly likeness can be compared to. God can not be compared with the things His hands have made. These are mere earthly things, suffering under the curse of God because of the sins of man.”

    Aceste reprezentari sunt „spiritiste”! Atunci de ce in lectiunile scolii de sabbath din 2006 (2), din 26 Martie, a fost pusa aceasta intrebare (si de ce intrebarea A FOST SCOASA DIN TRADUCEREA IN ROMANA):
    “What analogies—such as a [b]triangle or a three-pronged fork [/b]— can help someone understand the idea of how one God can be composed of three equal Persons? What other examples might help us better understand this deep truth?” (The Seventh-day Adventist Lesson quarterly, 2nd quarter 2006 Sunday March 26th page 7

    Mai departe, de ce sora White nu foloseste aceeasi expresii ca Boardman daca si ea credea intr-un Dumnezeu triunic?

  59. Dejan 30/11/2010 at 14:51 - Reply

    Citatul cu „trioul ceresc” este dintr-o scrisoare din anul 1905. Scrisoarea este scrisa impotriva dr. Kellogg si invataturilor sale.

    Ellen White in aceasta scrisoare a scris:

    „I am instructed to say, The sentiments of those who are searching for advanced scientific ideas are not to be trusted. Such representations as the following are made:
    „The Father is as the light invisible; the Son is as the light embodied;
    the Spirit is the light shed abroad.”

    „The Father is like the dew, invisible vapor;
    the Son is like the dew gathered in beauteous form;
    the Spirit is like the dew fallen to the seat of life.”
    Another representation:
    „The Father is like the invisible vapor; the Son is like the leaden cloud;
    the Spirit is rain fallen and working in refreshing power.”

    Multi cred ca aici sora White il citeaza pe Kellogg dar in realitate ea citeste dintr-o carte din anul 1858 scrisa de un teolog protestant pe nume Boardman. Cartea lui Boardman promoveaza doctrina trinitatii. O intrebare, de ce sora White in dorinta de a mustra pe Kellogg citeste dintr-o carte care promoveaza Trinitatea daca problema lui Kellogg nu a fost trinitatea?

    In continuare citim cateva citate din cartea lui Boardman si felul cum EGW le modifica ca sa explice adevarul.

  60. Dejan 30/11/2010 at 14:41 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    În ce priveşte expresia „heavenly trio”, sau chiar termenul „trio” nu l-am găsit în cartea indicată, deşi am descărcat-o şi se poate căuta automat în ea. Mi-a găsit doar cuvântul „illus[b]trio[/b]us”, evident singurul care conţine sunetele „-trio-„, dar evident fără nici o legătură cu subiectul nostru.[/quote]

    Aveti dreptate, expresia „heavenly trio” nu se gaseste in carte. Autorul cartii a scris:
    „The persons are not mere offices, or modes of revelation, but living persons of the living God.”

    Sora White a modificat acest citat in: „three living personalities of the heavenly trio”

    Daca a crezut in trinitate de ce nu a scris la fel ca Boardman?

  61. Florin Lăiu 30/11/2010 at 14:37 - Reply

    [quote name=”Dejan”]Ellen White a scris:
    „Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut [b]UN TOVARAS, UN CONLUCRATOR[/b], care putea aprecia planurile Sale si putea fi pãrtas bucuriei Sale de a da fericire fiintelor create de El…. Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu vesnicul Tatã – una în naturã, în caracter si în scop – [b]SINGURA FIINTA [/b]care putea intra în toate sfaturile si planurile lui Dumnezeu.” PP

    1.Suveranul Universului, Dumnezeu Tatal a avut un singur conlucrator -Isus
    2.Isus a fost singura Fiinta din tot universul care putea intra in sfaturile lui Dumnezeu.

    Cum impacati acest citat cu urmatorul:

    “Demnitarii eterni ai cerului – Dumnezeu, Hristos şi Duhul Sfânt – înarmându-i (pe ucenici) cu o putere supraomenească…” Ev. 616[/quote] Explicaţia necesară aici nu trebuie să fie teologică sau filosofică, este pur şi simplu literară şi logică. Ca să înţelegi ce vreau să spun, citeşte următorul text:[quote]Mat 1:6 Iese a nãscut pe împãratul David.[/quote] Cum trebuie să înţelegem: că David, când s-a născut, era împărat? Sau că acel personaj istoric pe care-l cunoaştem acum ca „împăratul David”, a fost fiul lui Iese ?
    Ellen White vorbeşte despre momente dinaintea originilor lumii, numindu-L pe Iisus cel preexistent cu numele cunoscute din Scriptură: Christos, Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că ele erau nume ale LUI pe vremea aceea. Nume ca Michael, Gabriel, Lucifer, sau chiar numele sacru IAHWEH nu sunt din limba cerului, ci din limbi pământeşti care au apărut la mult timp după Potop. Iar Lucifer este cuvânt latinesc, aşa că nu putea fi numele iniţial al lui Satan. În ebraica din Isaia 14, numele care corespunde latinescului Lucifer (luceafăr) este Heileil ben Şáhar (Luceafăr, fiu al Aurorei), un nume poetic evreiesc, deci foarte târziu. Ebraica este un dialect canaanit apărut cu cel mult 2000 ani î.e.n.
    Fiul lui Dumnezeu este de asemenea o expresie poetică referitoare la Mesía, şi al cărei sens se găseşte în Psalmul 2 şi în alte locuri.

  62. Dejan 30/11/2010 at 14:33 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]
    Eu cred că este mult mai simplu să citeşti cuvintele originale în engleză de la adresa oficială a White Estate:
    http://egwhite.eu/egw_textonly/textonly/writings/search.php?QUERY=heavenly%20trio&hitsOnPage=20
    „The Comforter that Christ promised to send after He ascended to heaven, is the Spirit [b]in all the fullness of the Godhead[/b], making manifest the power of divine grace to all who receive and believe in Christ as a personal Saviour. There are [b]three living persons of the heavenly trio. In the name of these three powers,—the Father, the Son, and the Holy Ghost, those who receive Christ by living faith are baptized,[/b] and these powers will cooperate with the obedient subjects of heaven in their efforts to live the new life in Christ.”

    [/quote]

    Citatul de la White Estate nu este chiar originalul. In manuscrisul sorei White ea a sters ultimul „s” din „persons” si a adaugat „alities”. Deci originalul spune:
    „three living personalities of the heavenly trio”

  63. Florin Lăiu 30/11/2010 at 14:03 - Reply

    [quote name=”Dejan”]… Frate Laiu nu stiu daca ati avut ocazia sa cititi originalul de unde sora White sa folosit in scrierea aceste scrisori (cu trioul ceresc) Daca va intereseaza puteti descarca cartea de aici
    http://www.swordofelijah.com/english/The%20Higher%20Christian%20Life%201858.pdf
    Cititi pag. 102-105[/quote]

    Eu cred că este mult mai simplu să citeşti cuvintele originale în engleză de la adresa oficială a White Estate:
    http://egwhite.eu/egw_textonly/textonly/writings/search.php?QUERY=heavenly%20trio&hitsOnPage=20
    „The Comforter that Christ promised to send after He ascended to heaven, is the Spirit [b]in all the fullness of the Godhead[/b], making manifest the power of divine grace to all who receive and believe in Christ as a personal Saviour. There are [b]three living persons of the heavenly trio. In the name of these three powers,—the Father, the Son, and the Holy Ghost, those who receive Christ by living faith are baptized,[/b] and these powers will cooperate with the obedient subjects of heaven in their efforts to live the new life in Christ.”

    În ce priveşte expresia „heavenly trio”, sau chiar termenul „trio” nu l-am găsit în cartea indicată, deşi am descărcat-o şi se poate căuta automat în ea. Mi-a găsit doar cuvântul „illus[b]trio[/b]us”, evident singurul care conţine sunetele „-trio-„, dar evident fără nici o legătură cu subiectul nostru.

  64. Lucian 30/11/2010 at 12:53 - Reply

    [quote name=”Dejan”][quote name=”Lucian”][quote name=”Dejan”][quote name=”Dejan”] Cand spun nascut ma refer la o nastere inainte de intruparea Sa.[/quote]

    Nastere dintr-o mama?[/quote]

    „AZS cred că Isus a fost “născut” din
    Tatăl şi că pe bună dreptate poate fi
    numit Dumnezeu şi să primească
    închinare. [/quote]

    Deci nu este ceea ce intelegem noi prin nastere. Cred ca orice studiu ar trebui sa stabileasca sensul termenului „nastere”.

  65. Dejan 30/11/2010 at 12:26 - Reply

    [quote=FlorinLaiu] Dacă ea a vorbit despre Treimea Cerească (the Heavenly Trio), sau despre Cei Trei Mari Demnitari ai Cerului, evitând astfel denumirea de Trinitate [/quote]

    Ellen White a scris:

    „Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut [b]UN TOVARAS, UN CONLUCRATOR[/b], care putea aprecia planurile Sale si putea fi pãrtas bucuriei Sale de a da fericire fiintelor create de El…. Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu vesnicul Tatã – una în naturã, în caracter si în scop – [b]SINGURA FIINTA [/b]care putea intra în toate sfaturile si planurile lui Dumnezeu.” PP

    1.Suveranul Universului, Dumnezeu Tatal a avut un singur conlucrator -Isus
    2.Isus a fost singura Fiinta din tot universul care putea intra in sfaturile lui Dumnezeu.

    Cum impacati acest citat cu urmatorul:

    “Demnitarii eterni ai cerului – Dumnezeu, Hristos şi Duhul Sfânt – înarmându-i (pe ucenici) cu o putere supraomenească…” Ev. 616

  66. Dejan 30/11/2010 at 12:14 - Reply

    [quote name=”Lucian”][quote name=”Dejan”][quote name=”Florin Lăiu”][quote name=”Dejan”] Cand spun nascut ma refer la o nastere inainte de intruparea Sa.[/quote]

    Nastere dintr-o mama?[/quote]

    „AZS cred că Isus a fost “născut” din
    Tatăl şi că pe bună dreptate poate fi
    numit Dumnezeu şi să primească
    închinare. Ei tot aşa cred că lumile
    şi tot ce există au fost create de
    Hristos în unire cu Tatăl. [b]Ei cred că
    undeva în veşniciile trecute a fost un
    moment în care Isus a venit la
    existenţă. Ei cred că a fost necesar
    ca Dumnezeu să-L fi anticipat pe
    Hristos în fiinţa Sa, astfel încât
    Hristos să poată fi născut din El şi să aibă relaţia de fiu faţă
    de El[/b].” (RH 17 Aprilie, 1883)

  67. Lucian 30/11/2010 at 12:07 - Reply

    [quote name=”Dejan”][quote name=”Florin Lăiu”][quote name=”Dejan”] Cand spun nascut ma refer la o nastere inainte de intruparea Sa.[/quote]

    Nastere dintr-o mama?

  68. Dejan 30/11/2010 at 7:02 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”][quote name=”Dejan”] Totusi James White spune altceva. El numeste doctrina trinitatii spiritism prin faptul ca respinge adevarul Biblic ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. In PP sora White spune acelasi lucru. Am dat citatele.[/quote]

    Doctrina Trinității nu respinge adevărul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Du-te și citește Crezul străvechi creștin, într-un catechism ortodox sau catolic, sau pe internet, unde vrei. Orice Biserică tradițională afirmă credința în Fiul lui Dumnezeu, ba chiar se accentuează (discutabil, zic eu, dar practic), că este „născut din Dumnezeu, născut iar nu făcut”. Asta spune crezul trinitar. Spiritismul are o teologie raționalist-umanistă la bază, numită popular „liberală”, care se dezice de doctrina Trinității și de divinitatea absolută a lui Iisus. Iisus este văzut de toți teologii moderniști ca fiind doar fiu al omului (OM) nu și Fiu de Dumnezeu (DUMNEZEU / DIVINITATE).
    Dacă James White a spus ceva diferit, asta este problema lui. Omul provenea dintr-o biserică antitrinitară și îi venea foarte greu să accepte Trinitatea. James White și toți pionierii la un loc nu au nici un drept și nici o autoritate de a ne opri în loc să nu înțelegem dincolo de ei.[/quote]

    Bine frate Laiu, spuneti-mi daca d-voastra credeti ca Isus este Fiul literal, cu adevarat nascut, al lui Dumnezeu. Cand spun nascut ma refer la o nastere inainte de intruparea Sa.

  69. Florin Lăiu 30/11/2010 at 6:57 - Reply

    [quote name=”Dejan”] Totusi James White spune altceva. El numeste doctrina trinitatii spiritism prin faptul ca respinge adevarul Biblic ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. In PP sora White spune acelasi lucru. Am dat citatele.[/quote]

    Doctrina Trinității nu respinge adevărul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Du-te și citește Crezul străvechi creștin, într-un catechism ortodox sau catolic, sau pe internet, unde vrei. Orice Biserică tradițională afirmă credința în Fiul lui Dumnezeu, ba chiar se accentuează (discutabil, zic eu, dar practic), că este „născut din Dumnezeu, născut iar nu făcut”. Asta spune crezul trinitar. Spiritismul are o teologie raționalist-umanistă la bază, numită popular „liberală”, care se dezice de doctrina Trinității și de divinitatea absolută a lui Iisus. Iisus este văzut de toți teologii moderniști ca fiind doar fiu al omului (OM) nu și Fiu de Dumnezeu (DUMNEZEU / DIVINITATE).
    Dacă James White a spus ceva diferit, asta este problema lui. Omul provenea dintr-o biserică antitrinitară și îi venea foarte greu să accepte Trinitatea. James White și toți pionierii la un loc nu au nici un drept și nici o autoritate de a ne opri în loc să nu înțelegem dincolo de ei.

  70. Dejan 30/11/2010 at 6:37 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”] Și de notat că vorbitorii de la 1888, deși nu încă trinitarieni, s-au opus vechii înțelegeri a pionierilor cu privire la Christos, afirmând că El are TOATĂ PLINĂTATEA DUMNEZEIRII. Smith și alți semiarieni s-au opus acestei învățături câțiva ani. El s-a împăcat cu Jones, dar dovezile arată că el nu a înțeles niciodată divinitatea deplină a lui Iisus. [/quote]

    Asta nu e adevarat. Pionerii nostri au crezut in dumnezeirea deplina lui Isus. Cea ce este interesant este ca atunci au fost condamnati ca resping dumnezeirea lui Isus de teologii bisericilor protestante dar astazi sunt condamnati de teologii proprii bisericii.In 1889 biserica Metodista a publicat o carte impotriva adventistilor. Acuzatia principala a fost pazirea sabatului. Totusi, in prefata cartii biserica AZS a fost acuzata ca nu accepta divi nitatea deplina lui Isus. E.J. Waggoner a raspuns la aceasta acuzatie. Puteti citit un articol despre aceasta aici:

    http://www.swordofelijah.com/english/SDA%20challenged%20on%20divinity%20of%20Christ.pdf

  71. Dejan 30/11/2010 at 6:20 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”][quote name=”Dejan”] Este adevarat ca sora White a facut cateva afirmatii care par trinitariene dar ea nicodata nu a zis ca crede aceasta doctrina. Citatul spune clar ca abia dupa moartea ei trinitatea a fost acceptata de biserica. Mai mult despre aceasta citeste te rog aici: http://www.swordofelijah.com/articole/egwtrinitate.pdf%5B/quote%5D Cum ai spus Dejane? Că PAR TRINITARIENE? Bine ar fi să le iei tu pe fiecare să le explici aici cum ți se PAR ele ție, doar așa pentru curiozitatea noastră. Dacă ea a vorbit despre Treimea Cerească (the Heavenly Trio), sau despre Cei Trei Mari Demnitari ai Cerului, evitând astfel denumirea de Trinitate, fie pentru a nu scandaliza pe frățiorii care erau cu cărările vechi, fie pentru că din cauza disputelor în care fusese implicat și soțul ei, nu avea o imagine pozitivă despre implicațiile acestui termen teologic (Trinitate), însemnă asta că nu a afirmat credința n trei persoane divine? Zi-i cum vrei, dacă nu-ți place termenul trinitate, dar nu veni cu scrierile EGW ca să contrazici, speculând citatele ei împotriva a ceea ce ea a scris. Hai să fim serioși.[/quote]

    Frate Laiu nu stiu daca ati avut ocazia sa cititi originalul de unde sora White sa folosit in scrierea aceste scrisori (cu trioul ceresc) Daca va intereseaza puteti descarca cartea de aici
    http://www.swordofelijah.com/english/The%20Higher%20Christian%20Life%201858.pdf

    Cititi pag. 102-105

  72. Dejan 30/11/2010 at 6:13 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”][quote name=”Dejan”]…Sora White aici il mustra pe Kellogg pentru dorinta lui de a muta un stalp al credintei advente pe care adventistii le au socotit-o sfanta. Acest stalp a fost doctrina despre Dumnezeu. Tot asa ea spune doctorului: „dacă te vei unii cu frați tăi în rămânerea la vechile pietre de hotar – atunci va fi unire” [/quote] Dacă a fost acesta un stâlp, am mai întrebat, de ce Ellen White nu a luat apărarea în mod explicit teoriei lui Smith? Și de ce nu s-a opus în mod EXPLICIT trinitarismului? Chiar nu poți vedea că este o problemă aici? Tu te bazezi doar pe speculații și presupuneri, că s-ar subînțelege din acele citate că EGW se referă la subiectul tău favorit. Dar nici măcar nu-l atinge. Ideea care ți-a fost băgată în cap, cum că Biserica ar fi primit la început adevărul pur și noi nu avem altceva de făcut decât să-l conservăm, este o eroare mare.
    Dejane, sunt cu totul dezamăgit de felul în care ți-ai educat mintea să funcționeze. Nu știu dacă ești rău intenționat, dar cu siguranță cineva ți-a spălat creierul. Observ că revii cu aceleași explicații, deși ți s-a arătat că Kellogg era mustrat pentru rătăcirea Lui în ce privește personalitatea lui Dumnezeu: panteismul are afirmații confuze referitoare la personalitatea divină, adică Dumnezeu este privit ca o entitate impersonală, sau cu vagi calități personale). Ellen White îl sfătuia pe Kellogg să abandoneze această prostie orientală și să se alăture fraților lui. Asta-i tot. [/quote]

    Jerry Moon spune ca problema lui Kellogg a fost trinitatea (Trinitatea in lumina revelatiei pag. 276-283, 303-307.

    [quote=Florin Laiu] Te rog să iei în seamă ce-ți spun, pentru că, dacă vei continua să umpli comentariile cu citate nerelevante, aranjate răutăcios, voi fi ispitit să le șterg, sau să-ți blochez accesul.[/quote]

    Asta e treba d-voastra daca veti sterge sau bloca accesul. Sunt citatele mele nerelevante? Pentru unii da, pentru altii nu. Asa au fost condamnati toti copii lui Dumnezeu. Totusi nu d-voastra sunteti judecatorul ci Dumnezeu.

  73. Dejan 30/11/2010 at 6:08 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]

    [quote]Totusi EGW in anii 1900 a povestit despre luptele de la inceputul lucrarii (1844). Cititi: „După trecerea vremii de după 1844, a trebuit să întâmpinăm toate felurile de fanatism. Mi-au fost date mărturii de mustrare, pe care să li le prezint unora, care susţineau teorii spiritiste. Existau unii care erau zelosi în
    răspândirea [b]ideilor false cu privire la Dumnezeu[/b]. Mi-a fost dată lumina că oamenii acestia făceau fără putere adevărul, prin falsele lor învăţături. Am fost lămurită că ei abăteau suflete, înfăţisând [b]teorii speculative cu privire la Dumnezeu[/b].”(8T 292)[/quote]
    Spiritismul nu este trinitarian, dimpotrivă, este unitarian. Spiritiștii nu cred în dumnezeirea lui Iisus, sau dacă o admit, o admit într-un fel care permite și omului s-o egaleze, prin nemurirea propriului spirit. Te-am rugat insistent, mereu, să nu mai prezinți citate nerelevante. Nu vezi că nu este vorba aici de Trinitate? De ce să-ți clădești casa spirituală pe nisipurile speculațiilor?[/quote]

    Totusi James White spune altceva. El numeste doctrina trinitatii spiritism prin faptul ca respinge adevarul Biblic ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. In PP sora White spune acelasi lucru. Am dat citatele.

  74. Florin Lăiu 29/11/2010 at 23:53 - Reply

    [quote name=”Dejan”] Sora White spune: „…Experienţa noastră a fost în chip minunat întărită prin descoperirea Spiritului Sfânt.” (3MR 413, 1903) [/quote] Ea spune aici că experiența descoperirii doctrinelor biblice distinctive între 1844-1850 a fost confirmată prin viziuni supranaturale de la Duhul Sfânt. Așa s-a ntâmplat cu toate punctele de credință, ele au fost descoperite din Biblie și confirmate prin Spiritul Profeției. Părerile antitrinitare însă au apărut după aceea (după 1850) și chiar dacă au fost larg împărtășite de principalii lideri, nu au fost unanime și nu au fost numărate între „stâlpi”. Unul dintre pionieri chiar, tatăl președintelui Spicer, era permanent întristat și intrigat de accentele ariene ale predicilor din Battle Creek din perioada antitrinitară. Și dacă această doctrină pe care nici voi nu știți cum s-o numiți (dacă antitrinitară nu-i corect, atunci cum să-i zicem?), când a fost confirmată prin descoperiri supranaturale explicite ale Duhului, ca și celelalte? Și dacă a fost așa, de ce autorii adventiști vechi nu o citează printre „stâlpii” definiți în perioada amintită?

    [quote]…. Aceste puncte de credinta sunt ADEVAR! Mai departe ea spune ca au fost si unii cu doctrine straini care au fost intalniti si respinsi. Intrebare, de ce pionerii nu au fost respinsi din cauza „doctrinei lor false, asa cum spuneti voi” antitrinitariene? Am auzit unii care spun ca atunci nu sa discutat problema doctrinei despre Dumnezeu.[/quote] Da, nu s-a discutat niciodată ca doctrină distinctivă a Bisericii, ca dovadă, nu există nici un document. De ce nu au fost mustrați pionierii pentru antitrinitarismul lor? Cine să-i mustre? Îi mustră istoria, acum. Dar pe vremea aceea, nu avea cine, afară de Dumnezeu, că de altă autoritate nu știau. Nu aveau o bună cunoaștere a istoriei Bisericii creștine, sau a altor discipline teologice care le-ar fi permis mai multă deschidere. Ellen White nu primise nici o descoperire în acest sens, și ca deobicei, ea nu a primit nici o descoperire divină cu rol doctrinal, înainte ca această descoperire să vină, cel puțin parțial, din studiul Bibliei. Moda teologică antitrinitară a apărut printre AZS după 1850, dar o viziune spirituală corespunzătoare nu a urmat, iar Ellen White povestește ea însăși (în 1 Testimonies și Experiențe și viziuni), că în perioada aceea, deși era prezentă la discuțiile biblice ale pionierilor, și la argumentele lor, ea nu putea înțelege acele lucruri, fiindcă avea mintea blocată. Abia după mai mulți ani, odată cu vindecarea miraculoasă a lui St. Pierce, Dumnezeu i-a limpezit și ei mintea. Dar asta nu înseamnă că dintr-o dată a început să înțeleagă clar toate subiectele. Chiar și târziu, la bătrânețe, a mărturisit în diverse ocazii că, privitor la un subiect sau altul, nu a primit nici o lumină de la Dumnezeu. De aceea, ea nu a mustrat pe nici unii, fiindcă nu știa care este adevărul în această privință, iar Dumnezeu nu făcuse o prioritate din această descoperire (așa cum nici astăzi nu este o prioritate). Chiar când a afirmat doctrina trinitară, ea a făcut-o în cuvinte clare, dar atente, pentru a nu scandaliza pe mulți frați care nu puteau pricepe mai mult. Când a fost vorba de prezentarea „neprihănirii prin credință” la 1888, ea s-a ridicat cu toată forța în apărarea acestei învățături, în ciuda opoziției conducerii Bisericii și a unei mari părți din corpul pastoral prezent la Minneapolis. Nu aceeași poziție a luat-o în privința doctrinei trinitare. Și denotat că vorbitorii de la 1888, deși nu încă trinitarieni, s-au opus vechii înțelegeri a pionierilor cu privire la Christos, afirmând că El are TOATĂ PLINĂTATEA DUMNEZEIRII. Smith și alți semiarieni s-au opus acestei învățături câțiva ani. El s-a împăcat cu Jones, dar dovezile arată că el nu a înțeles niciodată divinitatea deplină a lui Iisus.

    [quote]Totusi EGW in anii 1900 a povestit despre luptele de la inceputul lucrarii (1844). Cititi: „După trecerea vremii de după 1844, a trebuit să întâmpinăm toate felurile de fanatism. Mi-au fost date mărturii de mustrare, pe care să li le prezint unora, care susţineau teorii spiritiste. Existau unii care erau zelosi în
    răspândirea [b]ideilor false cu privire la Dumnezeu[/b]. Mi-a fost dată lumina că oamenii acestia făceau fără putere adevărul, prin falsele lor învăţături. Am fost lămurită că ei abăteau suflete, înfăţisând [b]teorii speculative cu privire la Dumnezeu[/b].”(8T 292)[/quote]
    Spiritismul nu este trinitarian, dimpotrivă, este unitarian. Spiritiștii nu cred în dumnezeirea lui Iisus, sau dacă o admit, o admit într-un fel care permite și omului s-o egaleze, prin nemurirea propriului spirit. Te-am rugat insistent, mereu, să nu mai prezinți citate nerelevante. Nu vezi că nu este vorba aici de Trinitate? De ce să-ți clădești casa spirituală pe nisipurile speculațiilor?

  75. Florin Lăiu 29/11/2010 at 23:00 - Reply

    [quote name=”Dejan”] Este adevarat ca sora White a facut cateva afirmatii care par trinitariene dar ea nicodata nu a zis ca crede aceasta doctrina. Citatul spune clar ca abia dupa moartea ei trinitatea a fost acceptata de biserica. Mai mult despre aceasta citeste te rog aici: http://www.swordofelijah.com/articole/egwtrinitate.pdf%5B/quote%5D Cum ai spus Dejane? Că PAR TRINITARIENE? Bine ar fi să le iei tu pe fiecare să le explici aici cum ți se PAR ele ție, doar așa pentru curiozitatea noastră. Dacă ea a vorbit despre Treimea Cerească (the Heavenly Trio), sau despre Cei Trei Mari Demnitari ai Cerului, evitând astfel denumirea de Trinitate, fie pentru a nu scandaliza pe frățiorii care erau cu cărările vechi, fie pentru că din cauza disputelor în care fusese implicat și soțul ei, nu avea o imagine pozitivă despre implicațiile acestui termen teologic (Trinitate), însemnă asta că nu a afirmat credința n trei persoane divine? Zi-i cum vrei, dacă nu-ți place termenul trinitate, dar nu veni cu scrierile EGW ca să contrazici, speculând citatele ei împotriva a ceea ce ea a scris. Hai să fim serioși.

  76. Florin Lăiu 29/11/2010 at 23:11 - Reply

    [quote name=”unom”]Draga Domnule Deja(n), o idee sau o sugestie: cautati-va la medic, altfel nu inteleg de unde atata inversunare…nu inteleg. Unom.[/quote] Nu este înverșunare, Unom, este același duh pe care l-am întâlnit la secta Roua Dimineții și la toți „reformatorii” care s-au ridicat în Biserica noastră de-a lungul timpului, ca să-și susțină obsesiile lor teologice, cu scrierile Ellenei White. Este mai multă prostie, decât răutate. Partea cea mai descurajatoare nu este aceea că ei cred ceva greșit, ci că s-au lăsat spălați la creier de apostolii lor, încât nu mai sunt în stare de gândire critică.

  77. Dejan 29/11/2010 at 17:45 - Reply

    Este adevarat ca sora White a facut cateva afirmatii care par trinitariene dar ea nicodata nu a zis ca crede aceasta doctrina. Citatul spune clar ca abia dupa moartea ei trinitatea a fost acceptata de biserica. Mai mult despre aceasta citeste te rog aici: http://www.swordofelijah.com/articole/egwtrinitate.pdf

    [i](începutul acestui comentariu a fost șters de mine, FL, din neatenție)[/i]

  78. Dejan 29/11/2010 at 17:41 - Reply

    [quote name=”unom”]Frate Deja, te rog lasa-mi un email sau ceva am multe sa-ti spun, si nu am spatiu aici, am tot incercat sa-ti scriu dar mesajuleste prea lung…Multumesc mult.[/quote]

    Poti sa-mi scri pe dejan1888@gmail.com
    sau daca folosesti yahoo messenger sau scype poti sa ma contactezi cu dejan1888

  79. unom 29/11/2010 at 16:12 - Reply

    Frate Dejan, te rog lasa-mi un email sau ceva am multe sa-ti spun, si nu am spatiu aici, am tot incercat sa-ti scriu dar mesajuleste prea lung…Multumesc mult.

  80. unom 29/11/2010 at 16:12 - Reply

    The early Adventist pioneers were anti-Trinitarians. In the late 1890s Ellen White published articles and books in which she made strong statements supporting the Trinity concept, although she never used the word “Trinity.” Because many in the church remained opposed to it, more than three decades would go by before the church at large accepted the doctrine. In 1931 the Adventist Yearbook contained a statement of twenty-two fundamental beliefs, one of which was the Trinity.
    The 1980 Dallas statement of Fundamental Beliefs again reiterates that “there is one God: Father, Son, and Holy Spirit, a unity of three co-eternal Persons.”
    Modern Seventh-day Adventist anti-Trinitarians seek to recover the heritage of our pioneers in regard to the Trinity. They believe that only after Ellen White’s death did the doctrine of the Trinity enter the church, and that her books have been manipulated and changed. As we have seen the evidence does not support these charges.
    While the Trinity is a divine mystery and no mortal man will ever be able to understand it fully, the Scriptural evidence clearly indicates the equality and eternal co-existence of the three persons in the Godhead. While human reason may not understand it, by faith we can believe it.

  81. Florin Lăiu 29/11/2010 at 22:45 - Reply

    [quote name=”Dejan”]…Sora White aici il mustra pe Kellogg pentru dorinta lui de a muta un stalp al credintei advente pe care adventistii le au socotit-o sfanta. Acest stalp a fost doctrina despre Dumnezeu. Tot asa ea spune doctorului: „dacă te vei unii cu frați tăi în rămânerea la vechile pietre de hotar – atunci va fi unire” [/quote] Dacă a fost acesta un stâlp, am mai întrebat, de ce Ellen White nu a luat apărarea în mod explicit teoriei lui Smith? Și de ce nu s-a opus în mod EXPLICIT trinitarismului? Chiar nu poți vedea că este o problemă aici? Tu te bazezi doar pe speculații și presupuneri, că s-ar subînțelege din acele citate că EGW se referă la subiectul tău favorit. Dar nici măcar nu-l atinge. Ideea care ți-a fost băgată în cap, cum că Biserica ar fi primit la început adevărul pur și noi nu avem altceva de făcut decât să-l conservăm, este o eroare mare.
    Dejane, sunt cu totul dezamăgit de felul în care ți-ai educat mintea să funcționeze. Nu știu dacă ești rău intenționat, dar cu siguranță cineva ți-a spălat creierul. Observ că revii cu aceleași explicații, deși ți s-a arătat că Kellogg era mustrat pentru rătăcirea Lui în ce privește personalitatea lui Dumnezeu: panteismul are afirmații confuze referitoare la personalitatea divină, adică Dumnezeu este privit ca o entitate impersonală, sau cu vagi calități personale). Ellen White îl sfătuia pe Kellogg să abandoneze această prostie orientală și să se alăture fraților lui. Asta-i tot.

    Nu mai citi pe Ellen White în cheia ta muzicală. Și mai bine n-o mai citi deloc, că nu ai învățat cum se citește o carte. Te rog să iei în seamă ce-ți spun, pentru că, dacă vei continua să umpli comentariile cu citate nerelevante, aranjate răutăcios, voi fi ispitit să le șterg, sau să-ți blochez accesul.

  82. unom 29/11/2010 at 16:06 - Reply

    Frate Deja, te rog lasa-mi un email sau ceva am multe sa-ti spun, si nu am spatiu aici, am tot incercat sa-ti scriu dar mesajuleste prea lung…Multumesc mult.

  83. unom 29/11/2010 at 16:01 - Reply

    pt Fratele Dejan: sper ca intelegi bine limba Engleza: “Historic Adventism, as its name implies”, says Ralph Larson, “is where Adventism began. It is the benchmark from which all other Adventisms measure off their degrees of difference.” (Ralph Larson, “Historic Adventism: Remembering to Trust and Obey,” Adventists Today [Jan./Feb., 1994]: 12).
    Historic Adventists, therefore, see themselves as standing in the direct line of a belief system constructed under divine guidance in the days of our pioneers. This belief system has successfully resisted all assaults from within the church and without. It presently provides a solid foundation for faith that will endure until the end of time, present controversies notwithstanding. (Larson, 12)

    Prominent representatives of Historic Adventism are: Robert J. Wieland, Colin and Russell Standish, Ron Spear and Ralph Larson. They are unhappy with the church’s leadership, because it refuses to acknowledge that a number of unauthorized doctrinal changes, they believe, have been made mainly through our educational institutions. These major changes, according to Larson, are:
    1) The doctrine that we receive weakness from Adam, not guilt, now being replaced by the Calvinistic doctrine of original sin defined as inherited guilt.
    2) The doctrine that our Lord came to this earth in the human nature of fallen man, now being replaced by the Calvinistic doctrine that Christ came to earth in the human nature of the unfallen Adam.
    3) The doctrine of righteousness by faith, now being replaced by the Calvinistic doctrine of unrighteousness by presumption, salvation in sin.
    4) The doctrine of the sanctuary, now being either denied or replaced by vague uncertainties.
    5) Belief in the Spirit of prophecy, now being denied because it supports all of the Adventist doctrines listed above and firmly rejects the Calvinistic doctrines. (Ibid., 14).

    The origin of Historic Adventism goes back to the controversy concerning the book Questions on Doctrine. It received further impetus through the Ford/Rea/Davenport Crisis in the early 1980s, as well as through the steady increase of liberal lifestyle and worship practices in the church in recent decades.
    The theology of historic Adventists tends to be perfectionistic, and their attitude towards the church at times rather harsh. In the first 27 pages (chapters 1-4) of the book The Sepulchres are Whited Colin and Russell Standish use the words “apostasy” and “apostate” nineteen times. For example,
    So great is the apostasy, often at high levels of our church, so widespread the abuse of the flock of God who stand for His pure truth, so rapid the spread of error and the acceptance of appalling standards, that a true minister can but tremble for his church. (Colin D. and Russell R. Standish, The Sepulchres are Whited [Rapidan, VA: Hartland Publications, 1992], 4).

    Because of these direct attacks on the church and its teaching, the leadership of the Seventh-day Adventist Church has spent time and money to rebut such accusations and to expose their falsity. The danger that the church at large faces is that it concentrates on rebutting Historic Adventism, while at the same time it allows Progressive Adventism in its midst unbridled freedom to blossom and bloom. Both are extreme positions which are detrimental to the growth of the church.

  84. Dejan 29/11/2010 at 12:02 - Reply

    [quote name=”unom”]pt stimabilul domn Deja(n): „Felul în care aceşti `spiritişti` Îl resping sau Îl neagă pe Singurul Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Hristos este în primul rând prin vechiul crez nescripturistic TRINITARIAN – că Isus Hristos este eternul Dumnezeu, cu toate că ei nu au nici un text care să susţină aceasta, în timp ce noi avem Scriptura care abundă de texte care susţin că El este Fiul Eternului Dumnezeu.” (James White, The Day Star, 24 ianuarie 1846).
    toti pioneierii adventisti si-au modificat parerile si convingerile religioase in masura in care acestea erau confirmate de catre ELLEN WHITE, sau infirmate prin viziune, asa ca l adata accea da, e adevarat ca James WHITE gandea antitrinitarian, insa in foarte scurt timp, el avea sa-si dea seama care-i adevarul, toti au fost la acea data mai mult sau mai putin anti-trinitarieni, toti! O sugestie: daca-mi este permisa: cauta sa vezi viata lor(a pionierilor azs,) spre sfarsitul lucrarii lor, inclusiv a lui James WHITE, desi James e un caz special…numai Ellen White stie cat i-a dat de furca…[/quote]

    Ok, un om. Da-mi o dovada ca James White si-a modificat parerea!

    Sa nu te intreb de celealti pentru ca au murit mai devreme dar Loughborough a trait pana la anul 1924. Arata-mi cand si-a scimbat si el parerea?

    Daca nu ai dovezi despre Loughborough va ajunge dovada despre James White. Astept cu nerabdare.

  85. unom 29/11/2010 at 11:49 - Reply

    pt stimabilul domn Deja(n): „Felul în care aceşti `spiritişti` Îl resping sau Îl neagă pe Singurul Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Hristos este în primul rând prin vechiul crez nescripturistic TRINITARIAN – că Isus Hristos este eternul Dumnezeu, cu toate că ei nu au nici un text care să susţină aceasta, în timp ce noi avem Scriptura care abundă de texte care susţin că El este Fiul Eternului Dumnezeu.” (James White, The Day Star, 24 ianuarie 1846).
    toti pioneierii adventisti si-au modificat parerile si convingerile religioase in masura in care acestea erau confirmate de catre ELLEN WHITE, sau infirmate prin viziune, asa ca l adata accea da, e adevarat ca James WHITE gandea antitrinitarian, insa in foarte scurt timp, el avea sa-si dea seama care-i adevarul, toti au fost la acea data mai mult sau mai putin anti-trinitarieni, toti! O sugestie: daca-mi este permisa: cauta sa vezi viata lor(a pionierilor azs,) spre sfarsitul lucrarii lor, inclusiv a lui James WHITE, desi James e un caz special…numai Ellen White stie cat i-a dat de furca…

  86. Dejan 29/11/2010 at 10:57 - Reply

    [quote name=”unom”]Draga Domnule Deja(n), o idee sau o sugestie: cautati-va la medic, altfel nu inteleg de unde atata inversunare…nu inteleg. Unom.[/quote]

    Draga unom, din fericire nu sunt primul care are nevoie de medic (dupa mintea asa numitilor istetii lui Dumnezeu):

    „În vremurile străvechi, când Ilie a fost trimis de Dumnezeu cu o solie către popor, ei nu au luat în seamă
    avertismentul. L-au considerat nepotrivit de sever. [b]Au gândit chiar că poate îsi pierduse minţile[/b]” 3T 261

    De ce Evrei (mai bine spus conducatorii) au crezut ca Ilie si-a pierdut mintile? Pentru ca: „îi declarase pe ei, poporul lui Dumnezeu, ca fiind păcătosi si de asemenea că păcatele lor ajunseseră atât de grave, încât judecăţile lui Dumnezeu aveau să se abată asupra lor.” 3T 261

    Vezi, fratele meu, din pacate istoria se repeta. Urmasii spirituali a Evreilor la fel nu pot suporta pe cei care cred ca Izraelul spiritual sa intors de la Dumnezeu catre Baalul modern si ca judecatiile lui Dumnezeu sunt gata sa cada peste ei. Probabil acestia -gandesc ei- la fel ca si Ilie, si-au pierdut mintile.

    Imi pare rau dar nu este asa. In Ezechiel 8 ne sunt descoperite pacatele pentru care Dumnezeu va pedepsi Izraelul modern (cap. 9). In acest capitol Ezechiel (ver. 16) vede 25 de oameni care se inchina soarelui. Cine sunt acestia? Cap. 11 ver. 1 si 2 ne spun ca acestia sunt conducatorii poporului. Acuma un fapt foarte interesant, comitetul Conferintei Generale are 25 de membri!!! Cititi:

    „Here at the General Conference, the highest decision-making committee, of course, is the General Conference Committee. THERE IS A COMMITTEE THAT WE TERM ‘GENERAL CONFERENCE OFFICERS’ WHICH IS MADE UP OF ABOUT TWENTY-FIVE OR TWENTY-SIX INDIVIDUALS –president, secretaries, and treasurers, with a few other invited individuals. THIS COMMITTEE IS A SCREENING COMMITTEE THAT DETERMINES THE ITEMS THAT NEED TO GO TO THE GENERAL CONFERENCE COMMITTEE.” (Letter from the Office of the President of the General Conference of Seventh-day Adventist, B.E. Jacobs, Administrative Assistant to the President, November 1, 1990)

    Sunt acestia cei 25 de oamenii din viziunea lui Ezechiel? Timpul va raspunde la aceasta intrebare.

  87. unom 29/11/2010 at 10:32 - Reply

    Draga Domnule Deja(n), o idee sau o sugestie: cautati-va la medic, altfel nu inteleg de unde atata inversunare…nu inteleg. Unom.

  88. Dejan 29/11/2010 at 10:04 - Reply

    Inca un lucru foarte interesant. In acest citat ea nu aminteste ce doctrine false despre Dumnezeu au fost aduse si respinse de sora White dar sotul ei care a fost cu ea in aceste vremuri ne da raspunsul. In 1846 el a scris cine sunt acesti SPIRITSTI:

    „Felul în care aceşti `spiritişti` Îl resping sau Îl neagă pe Singurul Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Hristos este în primul rând prin vechiul [b]crez nescripturistic TRINITARIAN[/b] – că Isus Hristos este eternul Dumnezeu, cu toate că ei nu au nici un text care să susţină aceasta, [b]în timp ce noi avem Scriptura care abundă de texte care susţin că El este Fiul Eternului Dumnezeu[/b].” (James White, The Day Star, 24 ianuarie 1846).

    Deci, dupa James White respingerea adevarului ca Isus este Fiul lui Dumnezeu (si aceasta face doctrina trinitatii) este spiritism!
    Acuma citit ce spune EGW (stiu ca aceasta nu o sa va placa dar n-am ce sa fac decat de a spune adevarul):

    „Aici, apostolul a scos în evidenţă una dintre [b]caracteristicile de seamă ale învăţătorilor spiritişti[/b]. EI REFUZA SA IL RECUNOASCA PE DOMNUL HRISTOS CA FIU AL LUI DUMNEZEU. Cu privire la astfel de învăţători, prea iubitul Ioan
    spune: „Cine este mincinosul, dacă nu cel care tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul care
    tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl” (1 Ioan 2,22.23). [b]Spiritismul, prin tăgăduirea lui Hristos, tăgăduieşte atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul, iar Biblia
    îl declară ca fiind o manifestare a lui Antihrist[/b].” PP 686

  89. Dejan 29/11/2010 at 9:57 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]in mai multe locuri Ellen White vorbeste despre fundamet, stalpi, baza ca fiind aceleasi lucruri. Ai identificat corect acele lucruri?
    mai mult stim ca doar Dumnezeu e Infailibil. oamenii sunt. Inclusiv pionierii. ce ar fi ca sa nu tinem Sabatul fiindca Ellen White la inceput a calcat Sabatul? Ce ar fis a nu primim intreita solie ingereasca cum a facut-o MIller? nu se poate. CUnostinţa va creşte…in timp.[/quote]

    Sora White spune:

    „Punctele principale ale credinţei noastre aşa cum le avem astăzi (1903), au fost cu tărie stabilite. [b]Punct după punct a fost clar definit, şi toţi fraţii au ajuns în armonie[/b]. Întreaga adunare a credincioşilor era [b]unită în adevăr[/b]. Au existat şi acei care au venit cu doctrine străine, dar nu ne-a fost niciodată teamă de a-i întâlni. Experienţa noastră a fost în chip minunat întărită prin descoperirea Spiritului Sfânt.” (3MR 413, 1903)

    Principiile de credinta nu au fost date dintr-o data. Punct dupa punct au fost stabilite. Au inteles adevarul despre Sabat, sanctuar, mancarea porcului :-), etc. Observa ca ea spune ca toti au fost uniti IN ADEVAR. Aceste puncte de credinta sunt ADEVAR! Mai departe ea spune ca au fost si unii cu doctrine straini care au fost intalniti si respinsi. Intrebare, de ce pionerii nu au fost respinsi din cauza „doctrinei lor false, asa cum spuneti voi” antitrinitariene? Am auzit unii care spun ca atunci nu sa discutat problema doctrinei despre Dumnezeu. Totusi EGW in anii 1900 a povestit despre luptele de la inceputul lucrarii (1844). Cititi:

    „După trecerea vremii de după 1844, a trebuit să întâmpinăm toate felurile de fanatism. Mi-au fost date mărturii de mustrare, pe care să li le prezint unora, care susţineau teorii spiritiste. Existau unii care erau zelosi în
    răspândirea [b]ideilor false cu privire la Dumnezeu[/b]. Mi-a fost dată lumina că oamenii acestia făceau fără putere adevărul, prin falsele lor învăţături. Am fost lămurită că ei abăteau suflete, înfăţisând [b]teorii speculative cu privire la Dumnezeu[/b].”(8T 292)

    Aici ea spune ca au fost unii cu teorii spiritiste care prezentau ideii false despre Dumnezeu si ca ea a primit lumina ca sa le mustre. De ce pionerii nu au fost mustrati daca si ei au adus teorii false despre Dumnezeu?

    Vei continua in urmatorul post.

  90. vasiliu ovidiu 29/11/2010 at 9:33 - Reply

    in mai multe locuri Ellen White vorbeste despre fundamet, stalpi, baza ca fiind aceleasi lucruri. Ai identificat corect acele lucruri?
    mai mult stim ca doar Dumnezeu e Infailibil. oamenii sunt. Inclusiv pionierii. ce ar fi ca sa nu tinem Sabatul fiindca Ellen White la inceput a calcat Sabatul? Ce ar fis a nu primim intreita solie ingereasca cum a facut-o MIller? nu se poate. CUnostinţa va creşte…in timp.

  91. Dejan 29/11/2010 at 9:28 - Reply

    „Dacă credința ta în Cuvântul lui Dumnezeu se va întări, [b]dacă vei accepta în totalitate adevărurile care ne-au scos din lume și ne-a făcut un popor deosebit pentru Domnul ca o comoară a Sa deosebită, dacă te vei unii cu frați tăi în rămânerea la vechile pietre de hotar – atunci va fi unire[/b]. Dar dacă rămâi în necredință, nezidit pe temelia adevărată de
    credință, nu poate fi nădejde mai mare de unire în viitor decât a fost în trecut.
    Sunt îndrumată să spun că tu ai nevoie să înveți primele principii ale adevărului prezent. Tu n-ai crezut soliile pe care Dumnezeu le-a dat pentru acest timp. [b]Gândește-te dacă în timp ce rămâi în îndoiala și necredință, te poți uni total cu aceia care au stat pentru adevăr așa cum este el în
    Isus și care au primit lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca popor?[/b]
    Întreabă-te sincer dacă ești legat cu credința. [b]Fă tot ceți stă în putere să ajungi la unire cu Dumnezeu și cu frații tăi[/b].
    Ca popor nu putem primi măsura deplină a binecuvântării lui Dumnezeu [b]în timp ce unii care ocupă locuri de conducere
    lucrează împotriva adevărului pe care timp de ani de zile lam socotit sfânt, și ascultarea la care ne-a adus la succesul pe care l-am avut.[/b]” (Mărturii nepublicate, 342.343 ed. Româna)

    Sora White aici il mustra pe Kellogg pentru dorinta lui de a muta un stalp al credintei advente pe care adventistii le au socotit-o sfanta. Acest stalp a fost doctrina despre Dumnezeu.
    Tot asa ea spune doctorului: „dacă te vei unii cu frați tăi în rămânerea la vechile pietre de hotar – atunci va fi unire”

    Acest sfat este interesant. Fratele Laiu si voi spuneti ca pionerii nostri au fost gresiti in privinta doctrinei despre Dumnezeu. Kellogg la fel a fost gresit. Si acuma in loc sa le mustre si pe Kellogg si fratii lui (pionerii) ea il sfatuieste pe Kellogg sa se uneasca cu fratii! Sa se uneasca in ce? In ratacire (daca teoria d-voastra este corecta). Nu, sora White spune despre acesti frati ca stateau LA VECHILE PIETRE DE HOTAR SI SFATUIESTE PE DOCTOR SI EL SA SE UNEASCA CU EI RAMANAND PE ACESTE PIETRE DE HOTAR.

  92. Dejan 29/11/2010 at 9:26 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]bine bine dejan. dar cum iti explici ca tu ai folosit si folosesti citate extrase din context?? Asa invata Dumenzeu? in parte doar sa prezinti adevarul?[/quote]

    Iti voi da un exemplu despre folosirea citatelor extrase din context. Cu cateva ani in urma, dupa ce a auzit ca eu si fratii din biserica mea nu credem in trinitate, a venit la noi un pastor (din conf. Muntenia), si prin predica lui a incercat sa ne arate ca am gresit. Care a fost argumentul lui? A citit acelasi citate pe care le am citit si eu despre neschimbarea principiilor de credinta! Atunci eu am ridicat mana si am pus doua intrebari:
    1. In ce an au fost scrise?
    2. Ce credeau adventistii in momentul cand au fost scrise?

    A ramas fara cuvinte. Atunci eu am zis ca nu poate folosi aceste citate dupa ce aceste principii au fost schimbate cu anii mai tarziu (1931). Fratele pastor a schimbat subiectul si a refuzat orice discutie.

    Eu nu sunt de acord cu ideea ca folosesc citatele scoase din context. Este adevarat ca unele din citatele sunt din scrisorii catre Ballenger sau altii care au avut alte probleme ca de exemplu doctrina sanctuarului, dar in aceste scrisori sora White vorbeste clar impotriva schimbarea tuturor principiilor fundamentale AZS si nu numai despre doctrina sanctuarului.

    Iata doua citate adresate lui Kellogg (Kellogg a atacat doctrina despre Dumnezeu „“You are not definitely clear on the personality of God, which is everything to us as a people. You have virtually destroyed the Lord God Himself.” Letter 300 1903):

    “[b]Nici o parte a credinţei noastre, care a făcut din noi ceea ce suntem, nu trebuie să fie slăbită. Noi avem vechile
    semne de hotar cu privire la adevăr, la felul de vieţuire si la datorie, si trebuie să stăm ferm în apărarea principiilor, în ochii lumii[/b]…. Fratele meu, Domnul Dumnezeul lui Israel
    trebuie să fie sfetnicul tău. Satana s-a coborât cu o mare putere si cu toate înselăciunile nedreptăţii. Sprijină-te tare pe Hristos. Ai lucrat sârguincios, ca să obţii rezultate bune. [b]Nu face acum greseli. Niciodată, dar niciodată, nu încerca să muţi măcar vreun stâlp de hotar pe care l-a dat Domnul poporului Său[/b]. Adevărul stă înfipt tare pe Stânca vesnică – o temelie pe care furtuna si viforul nu o pot clinti.” (8T 160-162) (Scrisoare către J. H. Kellogg, Dec. 18, 1898.)

  93. vasiliu ovidiu 29/11/2010 at 8:44 - Reply

    bine bine dejan. dar cum iti explici ca tu ai folosit si folosesti citate extrase din context?? Asa invata Dumenzeu? in parte doar sa prezinti adevarul?

  94. Dejan 29/11/2010 at 8:20 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]

    [b]@Dejan:[/b] Şi cine hotărăşte care schimbări doctrinare şi practice reprezintă schimbare de religie,[/quote]

    Sora White spune ca chimbarea principiilor de credinta din timpul pionerilor reprezinta schimbarea religii! Ca este intr-adevar o schimbare a religiei si nu o crestere martiriseste si George Knigh care spune ca daca sunt astazi pionerii nostri in viata nu ar fi putut sa se alature bisericii din cauza punctlelor nr. 2,3,4 si 5!

    [quote=FlorinLaiu]
    Când AZS până la 1863 mâncau tot ce era la îndemână de pe lista neagră din Leviticul 11 (în special porc, scoici etc.) şi apoi au schimbat porcul pe peşte şi pe soia, au făcut o schimbare mai dramatică (practic) decât cea care priveşte înţelegerea lui Dumnezeu (care oricum nu va fi niciodată înţeles perfect). Nu a fost aceasta o schimbare de religie? [/quote]

    Nu puteti compara mancarea si bautura cu DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU. Aceasta doctrina este cea mai importanta. Daca teoria voastra este corecta atunci pionerii nostri (James White, Joseph Bates, Loughborough etc s-au incinat si au murit cu credinta intr-un dumnezeu fals?
    In plus, vorbim despre principiile de credinta despre care sora White a spus sa nu fie schimbate si in aceste principii nu gasiti porcul, alcolul sau usa inchisa. Eu cred in lumina noua dar aceasta lumina nu va contrazice lumina pe care a fost data. Trinitatea nu este de loc o lumina noua avand in minte ca celealte bisericii crestine cred in ea timp de 1700-1800 de ani.

    [quote=FlorinLaiu] Dar mulţi vor descoperi târziu, la învierea celor pierduţi, că au ales rătăcirea, creând lupte inutile şi insistând în teorii blasfematoare. [/quote]

    Sunt de acord cu d-voastra. De aceea discutam ca sa intelegem la timp cand nu e prea tarziu.

    [quote=FlorinLaiu] Dar înţelegerea corectă nu este un merit care să ne propulseze în rai. Suntem mântuiţi prin jertfa Domnului Christos, nu prin ortodoxie (dreaptă-credinţă), chiar dacă este adevărat că ortodoxia biblică ne luminează calea şi ne călăuzeşte spre mântuire.[/quote]

    De acord. Ati zis foarte bine. Teoria nu ne mantuieste, avem nevoie de practica dar teoria ne ajuta sa avem o practica corecta sau cum ati zis „ne calauzeste spre mantuire”

    EGW a scris:

    „[b]A susţine că nu are nici o importanţă ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai ascunse ale lui Satana[/b]. El ştie că [b]adevărul primit în iubire sfinţeşte sufletul primitorului[/b], de aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui [b]teorii false, fabule sau o altă evanghelie[/b]. Încă de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învăţătorilor rătăciţi, nu numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci şi pentru că strecurau [b]rătăciri fatale pentru suflet[/b]. Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre şi fără teamă acelora care îi abăteau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc [b]o credinţă religioasă corectă ca fiind neimportantă[/b], nu se bucură de nici o atenţie din partea acestor apărători sfinţi ai adevărului.” GC

  95. Dejan 29/11/2010 at 7:17 - Reply

    Iata un citat paralel cu citatul din mart. vol. 5

    „În Cuvântul Său, Domnul a declarat ce ar fi făcut pentru Israel dacă ei ar fi ascultat vocea Lui. [b]Dar conducătorii
    poporului au cedat încercărilor lui Satana si Dumnezeu nu putea să-i dea binecuvântările pe care El le-a rânduit ca ei să le aibă[/b], din cauză că ei nu au ascultat vocea Sa ci au ascultat vocea si politica lui Lucifer. [b]Această experienţă se va repeta în ultimii ani ai istoriei poporului lui Dumnezeu, care a fost înfiinţat prin harul si puterea Sa. Oamenii pe care El i-a onorat foarte mult în scenele finale ale istoriei acestui pământ vor copia istoria vechiul Israel[/b]. ” 13 MR 379

    In acest citat ni se spune ca biserica AZS in scenele finale ale istoriei, va copia istoria vechiul Israel. Cine va conduce aceasta mare apostazie? Din pacate CONDUCATORII BISERICII.

    Este interesant ca cei care sunt treziti si inteleg starea bisericii sunt adesea acuzati ca vrajmasii bisericii, ca anarhisti, dezbinatorii etc. Dar la fel a fost si in istoria vechiului Israel. EGW spune:

    „„Si acum, ca în primele veacuri, [b]prezentarea unui adevăr care mustră păcatele si rătăcirile timpului va trezi
    împotrivire[/b]: „Căci oricine face răul, urăste lumina, si nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele” (Ioan 3,20). Când oamenii văd că nu-si pot menţine poziţia cu ajutorul Scripturilor, mulţi se hotărăsc să o susţină cu orice risc si, cu un
    spirit de răutate, [b]atacă motivele si caracterul acelora care apără un adevăr nepopular[/b]. Acelasi procedeu a fost urmat în toate veacurile. [b]Ilie a fost declarat ca fiind cel care îl nenoroceste pe Israel, Ieremia a fost socotit trădător, Pavel, un
    profanator al templului[/b]. Din zilele acelea si până astăzi, aceia care au vrut să rămână credinciosi adevărului au fost [b]denunţaţi ca fiind răzvrătiţi, eretici sau DEZBINĂTORI[/b]. Mulţimile care sunt prea necredincioase pentru a primi cuvântul sigur al profeţiei vor primi, cu o credulitate indiscutabilă, o acuzaţie împotriva acelora care îndrăznesc să mustre păcatele zilei. [b]Acest spirit se va dezvolta din ce în ce mai mult[/b]. Iar Biblia învaţă lămurit că se apropie o vreme când legile statului vor fi atât de mult în conflict cu Legea lui Dumnezeu, încât oricine va voi să asculte de toate
    preceptele divine va trebui să facă faţă acuzaţiei si pedepsei ca un răufăcător.” GC 458

    În vremurile străvechi, când Ilie a fost trimis de Dumnezeu cu o solie către popor, ei nu au luat în seamă
    avertismentul. [b]L-au considerat nepotrivit de sever. Au gândit chiar că poate îsi pierduse minţile, pentru că îi declarase pe ei, poporul lui Dumnezeu, ca fiind păcătosi si de asemenea că păcatele lor ajunseseră atât de grave, încât judecăţile lui Dumnezeu aveau să se abată asupra lor.[/b]” 3T 261

    Sunt pacatele poporului AZS asa de grave ca judecatiile lui Dumnezeu sa se abata asupra lor. Cititi Ezechiel cap. 8!

  96. vasiliu ovidiu 29/11/2010 at 7:11 - Reply

    extraordinar Frate Laiu. ii multumesc si userului unom. Este adevarat ca oamenii astia iau doar ce vor ei. NU privesc asupra mesajului central a marturiilor.
    In acest caz sunt la fel ca si pippengerii, davidienii si poate sunt si altii care nu ii stiu. Iau o fragment extras din context si cladesc prin asociere cu altele adevarate „teorii”. E ca si cum ai face o predica pe ultima parte a unui verset din oarecare capitol. Fiindca doar ala potriveste cu teoria lui…restul, contextul vorbiind de fapt altfel.

  97. Dejan 29/11/2010 at 7:08 - Reply

    Sora White spune ca in timpul sigilarii SLAVA DOMNULUI SI PREZENTA LUI SUNT INDEPARTATE DE BISERICA AZS! TOTUSI, MULTI CONTINUA SA OBSERVE FORMELE RELIGIEI (CREZAND CA DOMNUL ESTE CU ORGANIZATIA LOR) LA FEL CA SI EVREI PANA ANUL 70 CAND AU FOST DISTRUSI.

    In continuare ea spune:
    „[b]Aici, vedem că biserica – Sanctuarul Domnului – a fost prima care a simţit lovitura mâniei lui Dumnezeu[/b]. Oamenii din vechime, aceia cărora Dumnezeu le-a dat o mare lumină şi care au stat ca [b]păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, au trădat încrederea ce le-a fost acordată[/b]. Ideea lor este aceea că nu avem nevoie să privim după minuni şi manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu ca în vremurile din vechime. Timpurile s-au schimbat. Aceste cuvinte întăresc necredinţa lor şi ei spun: Domnul nu face nici bine, nu face nici rău. El este prea milostiv pentru a aduce asupra oamenilor judecăţile Lui. [b]Astfel, �pace şi siguranţă� este strigătul oamenilor care nu-şi vor mai ridica niciodată glasul asemenea unei trâmbiţe, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu nelegiuirea lor şi casei lui Iacob, păcatele lor. Aceşti câini muţi, care nu latră, sunt aceia care vor simţi răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat. Bărbaţi, fecioare şi copii, vor pieri cu toţii împreună[/b].”

    In acest citat ea spune ca cei care au stat ca „păzitori ai intereselor spirituale ale poporului”, deci conducatorii bisericii „au tradat increderea” lui Dumnezeu. Ei striga „pace si siguranta” asigurandu-si membri sa ramana in organizatia ca ea merge pana la sfarsit in imparatia. ELLEN WHITE LE NUMESTE CAINI MUTI!

    Va continua.

  98. Dejan 29/11/2010 at 7:03 - Reply

    [quote name=”Q_______”]Asta cu spulberarea cladirii o striga reformistii de aproape 100 de ani, si tot nu s-a intamplat. Mai degraba s-au ca spulberat ei singuri, ca orice fanatici care in final implodeaza. Si totusi, niciunul dintre ei, la nivel de conducere nu a realizat ca ceva e putred. Si nici nu vor realiza prea curand. Disidentii, toti au sindromul asta al autostiintei, al adevarului absolut si al autosuficientei.[/quote]

    Nu am nimic cu Reformistii. Despre spulberarea cladirii vorbeste si Ezechiel in cap. 9 unde profetul este martor lucrarii de sigilare. In ver. 8 vazand ca aproape toti adventistii sunt pierduti (ucisi de cei patru oamenii care vin imediat dupa ce ramasita este sigilata) Ezechiel cade la pamant de durere.
    Ellen White spune:
    „Porunca este: �Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo�. Aceştia care suspină şi gem au ţinut sus cuvintele vieţii; ei au mustrat, au sfătuit şi au stăruit. Unii care au dezonorat pe Dumnezeu s-au pocăit, şi-au umilit inimile înaintea Lui. [b]Dar slava Domnului s-a depărtat de Israel; deşi mulţi continuă să observe formele religiei, puterea şi prezenţa Sa lipsesc.[/b]” Mar. vol. 5 cap. Sigiliul lui Dumnezeu.

    Va continua!

  99. Q_______ 28/11/2010 at 21:18 - Reply

    Asta cu spulberarea cladirii o striga reformistii de aproape 100 de ani, si tot nu s-a intamplat. Mai degraba s-au ca spulberat ei singuri, ca orice fanatici care in final implodeaza. Si totusi, niciunul dintre ei, la nivel de conducere nu a realizat ca ceva e putred. Si nici nu vor realiza prea curand. Disidentii, toti au sindromul asta al autostiintei, al adevarului absolut si al autosuficientei.

  100. Florin Lăiu 28/11/2010 at 20:46 - Reply

    Dragă [b]unomule[/b],

    Mă alătur replicii tale, trimiţându-l pe Dejan să citească şi replicile mele: http://www.florinlaiu.com/replici/cum-citeste-dl-dejan-marturiile-egw.php

    [quote][b]Dejan[/b]: Ellen White apune ca schimbarea principiilor de credinta se schimba si religia! Schimbarea sa facut in 1931. Asta inseamna ca Biserica AZS astazi are o alta religie decat Biserica din perioada 1844 – 1931. Temelia noii religii este cladita pe nisip si furtuna si vijelia vor spulbera cladirea.[/quote]
    [b]@Dejan:[/b] Aşa să interpretăm schimbarea produsă în cazul înţelegerii biblice a învăţăturii despre Dumnezeu? Şi cine hotărăşte care schimbări doctrinare şi practice reprezintă schimbare de religie, sau numai schimbare de confesiune, sau poate doar schimbare de opinie şi îmbogăţirea cunoştinţei ?
    Când AZS până la 1863 mâncau tot ce era la îndemână de pe lista neagră din Leviticul 11 (în special porc, scoici etc.) şi apoi au schimbat porcul pe peşte şi pe soia, au făcut o schimbare mai dramatică (practic) decât cea care priveşte înţelegerea lui Dumnezeu (care oricum nu va fi niciodată înţeles perfect). Nu a fost aceasta o schimbare de religie? Când au renunţat la doctrina „uşii închise”, nu a fost o schimbare? Dar când au adoptat doctrina neprihănirii prin credinţă şi a dumnezeirii absolute a lui Iisus, la 1888, nu a fost nici o schimbare de religie? Ba unii chiar s-au rebotezat cu ocazia aceea !
    Unii îşi vor schimba religia după ce se vor trezi la învierea drepţilor, spre cer, pentru că până atunci, alţii i-au înşelat şi chiar dacă au fost mântuiţi din păcat şi au reprezentat în viaţă principiile dragostei divine, au fost privaţi de cunoaşterea tuturor învăţăturilor drepte ale Scripturii. Dar mulţi vor descoperi târziu, la învierea celor pierduţi, că au ales rătăcirea, creând lupte inutile şi insistând în teorii blasfematoare. Toată lumea va înţelege până la urmă teoria. Este doar o chestiune de timp. Dar înţelegerea corectă nu este un merit care să ne propulseze în rai. Suntem mântuiţi prin jertfa Domnului Christos, nu prin ortodoxie (dreaptă-credinţă), chiar dacă este adevărat că ortodoxia biblică ne luminează calea şi ne călăuzeşte spre mântuire.

  101. unom 28/11/2010 at 20:23 - Reply

    Pt stimabilul domn si frate, Dejan: urmaresc cu oarece interes si cu alte stari de spirit, de cateva zile incoace, lupta de guerilla pe care o duceti dvs in transeele virtuale… Dati-mi voie sa va intreb: De ce scoateti mereu, si o faceti sistematic, citate din context draga domnule Dejan? le scoateti din contextul lor de sine statator,( si apropos lor le sta foarte bine acolo, in contextul in care au fost exprimate si intentionate sa ramana, de catre autor, de catre Ellen Gould White)? Am sa va dau un singur exemplu, ca sa nu pierdem vremea: cand citati 6T, 17, ati citit anterior in ce capitol se afla ce anume citati dvs? si de fapt despre ce anume vb Ellen White acolo? iar dumnevoastra scoateti ceea ce zice ELLEN WHITE acolo,si puneti intr-o alta forma si intr-un cu totul alt context, ce afirmase de fapt dumneai…Va intreb: credeti ca noi toti astia care citim, chiar nu stim despre ce este vorba de fapt? Chiar credeti ca numai dumnevoastra vedeti totul atat de clar si de limpede, si restul sunt(em) toti “dusi”? Chiar asa sa fie? Chiar credeti ca numai dvs cititi “Marturiile”? Eu v-as sugera in modul cel mai respectuos sa va revizuiti atitudinea, altfel riscati sa lasati impresia unui domn semi-doct care tinde vertiginous spre un extremist-fanatism de care tocmai ELLEN WHITE, vorbea in termeni prevestitori deunazi…si riscurile sunt mult mai mari decat doar asta.
    Consider ca in ciuda diferentelor de opinie, nu trebuie sa fiti atat de acid si de o duritate cum de multe ori dati dvs dovada aici, (duritate demna de o cauza mai nobila, dealtfel,) ci mai degraba, v-as ruga frumos sa aplicati in viata dvs. ceea ce deja stiti, si v-a fost descoperit, nu credeti ca ar fi bine, ? si apoi mult mai util si mai practic? Tu dar ce zici? Semneaza, un om care studiaza Sfintele Scripuri, in Spiritul AUTORULUI Scripturilor…P.S. Daca v-am produs suparari, sincer, nu am dorit, si-mi cer scuze, am dorit doar sa va fiu de folos…

    Un om.

  102. Dejan 28/11/2010 at 17:25 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]dar tot aceeasi religie a ramas, dar a progresat: [/quote]

    Ellen White apune ca schimbarea principiilor de credinta se schimba si religia! Schimbarea sa facut in 1931. Asta inseamna ca Biserica AZS astazi are o alta religie decat Biserica din perioada 1844 – 1931.
    Temelia noii religii este cladita pe nisip si furtuna si vijelia vor spulbera cladirea.

  103. Dejan 26/11/2010 at 15:40 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]

    dejan, declari ca esti Adventist de ziua a saptea, dar aceasta religie are punctele ei de doctrina si tu te dezici de unele [/quote]

    „Duşmanul sufletelor s-a gândit să sugereze că o mare reformă trebuie să aibă loc printre adventiştii de ziua a şaptea, [b]şi că această reformă va consta în a renunţa la doctrinele care au stat ca stâlpi ai credinţei noastre[/b], şi să ne angajăm într-un proces de reorganizare. Dacă această reformă ar avea loc, care ar fi rezultatul? [b]Principiile adevărului pe care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, le-a dat rămăşiţei bisericii, vor fi lepădate. Religia noastră va fi schimbată. Principiile fundamentale care au susţinut lucrarea în ultimii cincizeci de ani, vor fi privite ca erori[/b]. [b]O nouă organizaţie ar fi stabilită.[/b] Vor fi scrise cărţi ai unei noi ordini. Va fi introdus un sistem al filozofiei intelectuale. Fondatorii acestui sistem vor merge în oraşe şi vor face o lucrare minunată. Sabatul, bineînţeles, va fi privit în mod uşuratic, şi tot astfel şi Dumnezeul care l-a creat. Nimic nu va fi îngăduit să stea în faţa noii mişcări. Conducătorii vor învăţa că virtutea este mai bună decât viciul, dar Dumnezeu fiind dat la o parte, ei vor instaura dependenţa de puterea omenească, care, fără Dumnezeu, este cea mai rea. Temelia lor va fi clădită pe nisip, iar furtuna şi vijelia vor spulbera clădirea.
    Cine are autoritatea de a începe o astfel de mişcare? Noi avem Bibliile noastre. Noi avem experienţa noastră, atestată de lucrarea minunată a Spiritului Sfânt. Noi avem un adevăr care nu suportă nici un compromis. Să nu respingem noi tot ceea ce nu este în armonie cu acest adevăr?” (SpT, ser. B nr. 2, pag. 55,56)

  104. Dejan 26/11/2010 at 15:38 - Reply

    „Un lucru va fi cu siguranţă înţeles curând, – [b]marea apostazie, care se dezvoltă şi creşte şi întărește[/b], şi va continua astfel până când Domnul va veni din cer cu un strigăt. [b]Ni s-a spus să ţinem tare de primele principii ale credinţei noastre denumite,[/b] şi să înaintăm din putere către credinţă crescândă. [b]Trebuie să ţinem pentru totdeauna credinţa care a fost confirmată de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu[/b] din timpul primelor evenimente ale experienţei noastre până în timpul prezent. Avem acum nevoie de perspectivă mai mare, şi de o credinţă mai adâncă, mai serioasă şi statornică în călăuzirea Spiritului Sfânt. Dacă am avut nevoie de manifestarea puterii Spiritului Sfânt pentru a confirma adevărul la început, după trecerea timpului, astăzi avem nevoie de toate dovezile în confirmarea adevărului, când sufletele se depărtează de la credinţă şi dau atenţie spiritelor seducătoare şi doctrinelor diavolilor. Nu trebuie să existe nici o slăbiciune a sufletului acum.” (SpT Ser.B, nr. 7, pag. 57)

  105. Dejan 26/11/2010 at 15:37 - Reply

    „Aceia care caută să înlăture vechile puncte de reper nu cred cu tărie; ei nu-şi mai amintesc cum au primit şi auzit. [b]Aceia care încearcă să aducă teorii care să înlăture stâlpii credinţei noastre cu privire la sanctuar sau la personalitatea Lui Dumnezeu ori a Lui Hristos, lucrează ca nişte orbi[/b]. Ei caută să aducă incertitudini şi să trimită poporul Lui Dumnezeu în derivă fără o ancoră.” (7MR 9, 1905)
    „[b]Nu trebuie slăbită nici o linie a adevărului care a făcut din poporul Adventist de Ziua a Şaptea ceea ce este[/b]. Noi avem vechile pietre de hotar ale adevărului, experienţa şi datoria, şi trebuie să stăm tari în apărarea principiilor noastre înaintea lumii.” (6T, 17)

  106. Dejan 26/11/2010 at 15:36 - Reply

    Domnul mi-a arătat că prin puterea Sa infinită a susţinut dreapta solilor Săi mai bine de o jumătate de secol, pentru ca adevărul să fie tipărit pe măsură ce Domnul m-a invitat să scriu în publicaţii, în periodice şi cărţi; de ce? – Pentru că, dacă n-ar fi fost astfel tipărit, când pionierii credinţei vor muri, vor exista mulţi, noi la credinţă, care vor accepta uneori ca mesaje ale adevărului idei ce conţin învăţături eronate şi falsuri periculoase. Uneori, ceea ce oamenii învaţă a fi „lumină specială”, este de fapt eroare amăgitoare, asemenea măzărichei descoperită prin grâu care se va răspândi şi va produce o recoltă otrăvitoare. Şi astfel de erori vor fi susţinute de unii până la încheierea acestei istorii a pământului.
    Există unii care, acceptând teorii eronate, se străduiesc să le fondeze adunând paragrafe ale adevărului din scrierile mele, pe care ei le folosesc scoase din context şi asociate cu eroarea. Astfel, seminţele ereziei, răspândindu-se şi dezvoltându-se rapid în plante puternice, sunt înconjurate de multe plante preţioase ale adevărului, şi, în felul acesta se depune un mare efort pentru a demonstra autenticitatea plantelor contrafăcute.
    Aşa s-a întâmplat cu ereziile din Templul Viu. Subtilele erori din această carte erau înconjurate de multe adevăruri minunate… Falsurile seducătoare ale lui Satana, subminează încrederea în adevăraţii stâlpi ai credinţei noastre, care sunt bazaţi pe dovezi biblice. Adevărul este susţinut de un lămurit „Aşa zice Domnul.” Însă a existat o invazie a erorilor, şi folosirea Scripturilor scoase din context pentru a demonstra falsurile, care vor amăgi, dacă va fi cu putinţă, pe fiecare dintre cei aleşi. …
    Nu lăsaţi ca timpul să se scurgă iar ocaziile preţioase de a-L căuta pe Domnul cu toată inima mintea şi sufletul, să fie pierdute. Dacă nu primim adevărul din dragoste pentru el, putem fi printre acei care vor vedea minunile lucrate de Satana în aceste zile din urmă, şi le vom crede” ( Scrisoare către fraţii Butler, Daniells şi Irwin, 1906)

  107. Dejan 26/11/2010 at 15:35 - Reply

    „Să ţinem [b]pentru totdeauna [/b]credinţa care a fost confirmată de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu din perioada evenimentelor timpurii ale experienţei noastre, pană in timpul prezent.” (UL 352, 1905)
    „Noi nu trebuie să primim cuvintele celor care vin cu un mesaj ce contrazice punctele speciale ale credinţei noastre. Ei strâng o mulţime de versete şi le aşează ca o dovadă în jurul teoriilor lor. Această lucrare a tot fost repetată de-a lungul ultimilor cinci zeci de ani. Şi, în timp ce Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu şi trebuie respectată, aplicaţiile făcute de ei, dacă aceste aplicaţii mută un stâlp al bazei pe care Dumnezeu a susţinut-o în aceşti cinci zeci de ani, este o mare greşeală. Cel care face o astfel de aplicaţie nu cunoaşte demonstraţia minunată a Spiritului Sfânt care a oferit putere şi forţă mesajelor din trecut ce au fost adresate poporului lui Dumnezeu.
    Dumnezeu nu se contrazice niciodată pe Sine. Dovezile Scripturii sunt greşit aplicate dacă sunt forţate să sprijine ceea ce nu este adevărat. Unul după altul se vor ridica pentru a aduce o presupusă lumină mare, şi-şi vor expune declaraţiile. Dar noi rămânem la vechile pietre de hotar.
    Ioan 1,1-10: Am fost instruită să declar că aceste cuvinte le putem folosi ca potrivite pentru acest timp, pentru timpul care va veni când păcatul trebuie numit pe adevăratul său nume. Suntem împiedicaţi în lucrarea noastră de oameni care nu sunt convertiţi şi care urmăresc preamărirea personală. Ei doresc să fie priviţi ca originatori de noi teorii, pe care ei le prezintă, pretinzând că deţin adevărul. Dar dacă aceste teorii sunt primite, vor conduce la negarea adevărului pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său în ultimii cinci zeci de ani, întărindu-l prin demonstraţia Spiritului Sfânt.
    Faceţi ca toţi să se ferească de caracterul lucrării lor. Mai bine ar cădea în luptă de dragul sufletelor lor şi ale celorlalţi. „Dacă umblăm în lumină după cum El este în lumină, sângele lui Isus Hristos Fiul Său ne curăţă de toate păcatele.” (1 Ioan 1:7) Nu-i conferă nici un credit cuiva dacă inaugurează o nouă cale folosind Scriptura pentru a susţine teorii eronate, conducând minţile în confuzie, departe de adevărurile care trebuie să fie permanent imprimate în minţile poporului lui Dumnezeu pentru ca ei să se ţină cu tărie de credinţă.” (Letter 329, 1905)

  108. vasiliu ovidiu 26/11/2010 at 12:20 - Reply

    asta e bună. eu sunt adventist de ziua a saptea iar intr-adevar pionierii aveau problemele lor pe parcurs clarificate dar tot aceeasi religie a ramas, dar a progresat: AZS. ori vechile interpretari sunt trezite din nou – deşi au fost abandonate tot de pionierii ca fiind gresite.

  109. Q_______ 26/11/2010 at 11:58 - Reply

    vasiliu ovidiu,

    Dejan se refera la faptul ca el este Adventist de ziua a saptea in adevaratul sens al cuvantului, ca pionierii, si ca noi de fapt nu suntem adventisti.

    Da, la inceput pionierii nu acceptau doctrina trinitatii majoritatea fiind impotriva acesteia, alaturi de alte puncte care s-au clarificat dupa.

  110. vasiliu ovidiu 26/11/2010 at 7:45 - Reply

    [quote name=”Dejan”][quote name=”vasiliu ovidiu”]Dejan, vad ca citezi din SP, din Comentariile AZS dar nu accepti Trinitatea. Fara sa o dai din colt in colt, cum ma astept….raspunde: Tu ce esti? ce religie ai? e a ta proprie?[/quote]Sunt Adventist de ziua a saptea. :-)[/quote]Desi la inceput pare ca sunt off-topic, nu sunt aşa.
    Dejan, declari ca esti Adventist de ziua a saptea, dar aceasta religie are punctele ei de doctrina si tu te dezici de unele (exemplu aici)[url]http://www.adventist.ro/index/convingeri/doctrine-fundamentale/179-dumnezeirea.html#axzz16N8kXkw0[/url]
    Drept urmare nu cred că esti adventist. Iar dacă o chestiune atat de simpla si logică nu o intelegi, nu mă mir că nu inţelegi unele lucruri care chiar tu le declari coroborate cu afirmatiile fratelui Laiu. Este ca şi cum o impărăţie ar lucra impotriva ei însăşi – cum afirma Isus. adica esti adventist, dar esti antitrinitarian. Cum a zis Fratele Laiu… nu e doar erezie…e nonsens. E oximoron… ca şi cioară albă.

  111. Florin Lăiu 25/11/2010 at 16:52 - Reply

    @Dejan

    În citatul din Youth Instructor, Dec 16, 1897, cuvântul „spirit” este folosit în aceeaşi gamă cu „inimă” şi „caracter”. Dar când ai citat din TV 477 „Tatăl a dat Fiului Său Duhul fără măsură…”, este vorba de Duhul Sfânt. Şi timpul la care se referă acţiunea este viaţa pământească a lui Iisus. Nicăieri nu se spune că Tatăl a dat Fiului Duhul Său înainte de veşnicii sau înainte de naşterea pământească. Fiinţelor create li se dă Duhul, pentru că fără împărtăşirea acestui Duh, ele nu pot avea acelaşi caracter cu Dumnezeu.
    Slava dată Fiului înainte de a fi lumea (Joan 17:5 „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.”) după context, nu este Duhul, ci onoarea de a se jertfi pentru salvarea altora. Aceasta este slava lui Dumnezeu şi acesta a fost planul făcut înainte de a fi lumea. Iisus nu se ruga acum după onoruri cereşti, strălucire etc., ci în rugăciune cerea să se împlinească planul hotărât în veşnicii. Toate textele în care Iisus cere proslăvire (onoare) se referă la Cruce:

    „Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” (In 7:39 Între Duhul şi această „proslăvire” există legături strânse, dar nu de identitate. După ce Iisus a fost „înălţat” /„proslăvit” prin moarte, ucenicii au primit Duhul); „Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.” (In 12:16); „Drept răspuns, Isus le -a zis: ’A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului’ ” (In 12:23); „Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: ’Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.” (In 13:31); „Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată. (In 13:32).

    Desigur, şi darul Duhului Sfânt este o onoare, este chiar în continuarea jertfei de la Cruce, şi este de fapt singurul mijloc prin care Crucea poate fi apreciată şi înălţată. Dar nu poţi lua un citat din Mărturii şi cu asta să rezolvi problema, desfiinţând zeci de alte citate din Mărturii şi din Biblie. Când EGW a scris textul din ST Oct 3, 1892, pe care l-ai citat, nu a intenţionat să spună ce spui tu, adică Duhul ar fi doar slava, strălucirea impersonală a Tatălui, sau caracterul Tatălui date Fiului înainte de a fi lumea. Dacă EGW ar fi avut o asemenea idee, ar fi trebuit s-o spună clar, nu în tot felul de aluzii şmechere. Ar fi trebuit să existe măcar un singur loc în Mărturii, unde ea să fie tot atât de speriată ca şi voi de doctrina Trinităţii şi s-o condamne serios, pentru ca nimeni să nu se „rătăcească”. Dar ceata lui Stump foloseşte Mărturiile EGW numai ca să le manipăuleze după agenda lor. Asta este impresia mea.

    Chiar şi cu citatul din Waggoner, nu ştiu cum îl înţelegi. Deşi Waggoner nu credea în personalitatea distinctă a Duhului (din câte ştiu eu), citatul pe care l-ai dat nu este concludent în nici o privinţă. Poate să-l citească şi un trinitarian fără să tresară.

    Comparaţia Duhului cu Dumnezeu în ce priveşte omniprezenţa nu este potrivită. După cum Fiul S-a limitat pe Sine, venind în trup omenesc şi adaptându-Se naturii umane, se poate spune că şi Dumnezeu, care în natura Sa este, de asemenea, SPIRIT (cf. Ioan 4), a ales să Se manifeste direct şi vizibil în mod spaţial, pentru creaturile Lui, iar omniprezenţa a ales s-o manifeste doar prin Duhul. Foarte posibil. Dar natura divină are acest atribut (omniprezenţa), de aceea nu se pune problema că o persoană divină ar fi lipsită de vreun atribut divin. Până la urmă însă aici intrăm într-un domeniu unde nu avem informaţii precise. Din observaţiile mele, informaţiile pe care le avem în Biblie şi Mărturii au fost date cu scopul de a înţelege rostul moral-spiritual al relaţiei dintre Dumnezeu şi noi, nu pentru a înţelege foarte exact cum stau lucrurile din punct de vedere fizic sau metafizic.

  112. Florin Lăiu 25/11/2010 at 16:42 - Reply

    [quote] @Q_____: Iar avem probleme cu intelegerea imaginilor vazute de profeti. Frate Laiu, mai dureaza pana scoateti cartea despre profetiile, imaginile oferite profetilor prin viziuni? Unii au ramas inca la ideea ca in cer Dumnezeu e tolanit pe tron cu haine lungi ca acum cateva mii de ani si cu barba alba, iar astea toate sunt caracteristici tot la fel de reale ca si barba lui Mos Craciun. Si toti astia sunt oameni in toata firea, mai batrani ca mine. Daca e imbatranit de zile multe, si de ani de zile e intepenit pe tronul ala si nu face miscare, normal ca are nevoie de o alta personalitate sa ii faca treaba.[/quote]

    Mai durează. În orice caz, studiul cuprinde informaţii pe care le-am pus deja pe sait la adresele

    [url]http://www.florinlaiu.com/judecata-i-sanctuarul/limbajul-didactic-al-viziunilor-profetice.php[/url]
    [url]http://www.florinlaiu.com/judecata-i-sanctuarul/imaginea-sanctuarului-ceresc-in-viziunile-biblice.php[/url]
    [url]http://www.florinlaiu.com/judecata-i-sanctuarul/sanctuarele-ceresti-din-viziunile-ellenei-white.php[/url]

    Nu este de ridiculizat imaginea aceasta, fiindcă chiar dacă nu ar fi reală, chiar dacă viziunile despre Dumnezeu nu-L pot descrie aşa cum este, aceste imagini vizionare comunică didactic anumite realităţi despre El. De exemplu, faptul că El este descris ca un Suveran al cerului pe tronul Lui, spune ceva. Nu este o simplă sugerare a autorităţii lui universale, ci indică şi prezenţa Lui vizibilă împreună cu fiii Lui în cer. În toate viziunile, Tatăl şi Fiul sunt prezentaţi în forme vizibile şi vii, sub diferite nume, dar în NICI o viziune nu este prezentat Duhul sub chipul unei Fiinţe asociate tronului. Tatăl şi Fiul apar frecvent cu înfăţişare umanoidă, dar Duhul în viziuni nu apare decât sub imaginea unor simboluri (cele şapte candele ale sfeşnicului în Ap 4, cei şapte ochi şi cele şapte coarne ale Mielului…; în rest, Duhul este AUZIT VORBIND, se vorbeşte despre EL, dar nu este arătat. Scenariul vizionar ne arată că Tatăl în condescendenţa Lui, Se manifestă înaintea universului ceresc sub o imagine văzută. Bineînţeles, o imagine „umană” (înfăţişare, vreau să zic, nu trup), fiindcă Moise afirmă că omul a fost făcut „după imaginea lui Dumnezeu” – termen care în ebraică se referă la chipul fizic.

    „In the beginning, man was created in the [b]likeness of God, not only in character, but in form and feature[/b].” SP 463-464, GC 1889, 644.

    „I saw a throne, and on it sat the Father and the Son. I gazed on Jesus’ countenance and admired His lovely person. TheFather’s person I could not behold, for a cloud of glorious light covered Him. I asked Jesus [b]if His Father had a form like Himself[/b]. [b]He said He had, but I could not behold it,[/b] for said He, “If you should once behold the glory of His person, you would cease to exist.” EW 54; 77.

    Există vesrsiuni de teologie sistematică (unele chiar în adventism) care refuză să-şi imagineze pe Dumnezeu „coborându-se” în acest fel la o înfăţişare umană, şi preferă să vorbească despre El ca despre un spirit universal, panteistic sau deistic. Din cauza adoptării panteismului, Kellogg nici nu vedea nevoia de sanctuar în cer. Sunt mulţi AZS sinceri azi care gândesc la fel. Dar Biblia este cava mai umană în limbaj. Iisus spunea despre copii: „Îngerii lor văd pururea faţa Tatălui Meu în cer”, iar despre cei mântuiţi se spune „Ei vor vedea Faţa Lui” (Ap 22). Lui Moise, Dumnezeu i-a spus: Faţa Mea nu se poate s-o vezi!. Dacă nici când Moise ajunge în cer nu poate să vadă faţa lui Dumnezeu, atunci la ce ar servi o înfăţişare care nu poate fi arătată nimănui ?

  113. Florin Lăiu 25/11/2010 at 16:40 - Reply

    @Dejan

    Faptul că EGW se referă undeva la „caracterul omului”, numindu-l „duh”, nu înseamnă că ea vrea să dea o definiţie a cuvântului „duh”. Duh (rúach, pnéǔma) se foloseşte în Biblie cu diferite sensuri. Nu sunt sigur că este folosit cu sens de caracter sau de identitate personală. Dar teoretic s-ar putea folosi. Ellen White l-a folosit aşa în citatul pe care l-at prezentat. Dar acesta nu este sensul obişnuit cu care chiar ea îl foloseşte. Şi chiar dacă peste tot ea l-ar folosi într-un anume fel, asta nu ne îndreptăţeşte ca să credem că şi Moise, Isaia, Iisus şi Pavel au folosit termenii echivalenţi în acelaşi fel., Fiecare limbă are ticurile ei şi obiceiurile ei. NU EXISTĂ CORESPONDENTE PERFECTE DINTR-O LIMBĂ ÎN ALTA, şi, mai important, chiar în aceeaşi limbă, nu există consecvenţă perfectă:

    „The Bible is not given to us in grand superhuman language. Jesus, in order to reach man where he is, took humanity. The Bible must be given in the language of men. Everything that is human is imperfect. Different meanings are expressed by the same word; there is not one word for each distinct idea. The Bible was given for practical purposes.”
    1SM 20; 7SDABC 947

    De acord cu citatul tău din Ed 131, care descrie pe Dumnezeu ca Suveran pe tron, iar pe Duhul Său ca mijloc şi reprezentant omniprezent. Singura întrebare este, pentru care motiv afirmi tu că Duhul lui Dumnezeu este nimic altceva decât o extensie omniprezentă a personalităţii lui Dumnezeu, adică nu o persoană personalitate distinctă? Aici este problema voastră, că facţi orice pentru a fugi de evidenţa trinitariană a Scripturii.

    Afirmaţia ta că există un singur Dumnezeu, dar două fiinţe divine, este o contradicţie perfectă. Dumnezeu şi fiinţă divină este acelaşi lucru. Iar trei personalităţi divine nu pot fi decât trei persoane divine, ceea ce înseamnă că admiţi trinitarianismul în cuvinte, dar nu în concepţie.

    Afirmarea că Tatăl „a născut un Fiu din propria substanţă” este o speculaţie bazată pe imaginaţie păgână. NICĂIERI nu afirmă Scriptura aşa-ceva. Dimpotrivă, această naştere este întotdeauna aplicată fie la învierea lui Iisus (cum aplică apostolii Ps 2), fie la naşterea din nou şi înfierea celor păcătoşi („născuţi din Dumnezeu”, „El de bună voia Lui ne-a născut”). În unele declaraţii ale tale te apropii de adevăr, cel puţin aşa cum scrii:

    „Acest concept nu anuleaza natura divina a lui Hristos sau divinitatea si personalitatea Spiritului Sfânt, dar în acelasi timp recunoaste adevarul ca exista un singur Dumnezeu.”
    Corect spus, dar când explici, dovedeşti că înţelegi altceva. Nici o problemă, dar asta înseamnă că trebuie să mai studiezi problema. Nu te sprijini doar pe „aşa zice Stump”.

    Mai jos afirmi prostii, contrazicând Scriptura: „Singurul Dumnezeu adevarat este Tatal. Exclusiv, absolut. Nu exista niciun alt Dumnezeu în afara de El.”
    Asta înseamnă să contrazici faptul că Christos este de asemenea „Dumnezeu Adevărat” („El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică!” 1Ioan 5), că Duhul de asemenea este Dumnezeu adevărat (FA 5:4; Ioan 14:17 etc).

    „un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile…”. 1 Corinteni 8:6.”
    Am mai discutat treaba asta. Textul spune în continuare, „şi un singur Domn”. După logica ta, Dumnezeu nu este domn, pentrucă Iisus este Domn şi este un singur Domn…
    Afirmaţia ta că Fiul este „de aceeaşi substanţă cu Tatăl”, dar nu Dumnezeu adevărat, este o enormitate logică. Dacă este de aceeaşi substanţă (natură), este Dumnezeu adevărat, cum poate fi altfel? Este ca şi cum ai spune despre Ionel că este fiul lui Ion, dar nu om adevărat, ci doar născut din aceeaşi substanţă. Afirmi că Fiul moşteneşte de la Tatăl „toate atributele şi puterile divinităţii” şi totuşi spui că nu este Dumnezeu adevărat. Te contrazici amarnic. Mai bine renunţi la orice studiu teologic decât să spui aşa-ceva. Nu este erezie, este non-sens.
    Am încercat să citesc şi restul, dar trebuie să recunosc că vorbim limbi diferite. Nu doar mesajul este diferit, ci şi limba. Aşa nu ne outem înţelege. Cuvintele trebuie folosite cu sensul lor normal din dicţionar. Dacă introduci un sens diferit, avertizează-ţi cititorul. Nu se poate spune că Dumnezeu are două „personalităţi” (pe care le înţelegi ca „manifestări divine”). Apoi spui că Christos este divin, dar nu Dumnezeu. Ca şi cum ai spune despre Vasile că e fiinţă umană, dar nu Om / om.

    Afirmi că Duhul SFânt este Duhul lui Dumnezeu, dar nu explici cum în acelaşi timp El este şi Duhul lui Christos. Sau, dacă sunt două duhuri diferite, atunci ai un Dumnezeu, un Fiu şi două personalităţi distincte…. Biblia vorbeşte despre Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca fiind în acelaşi timp Duhul lui Christos:

    –Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Rom 8:9 CNS)
    –Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, (1Pe 1:11)
    –Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le -a dat voie. (Act 16:7)
    –Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne -a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Ava„, adică: ,,Tată!„ (Gal 4:6)

  114. Dejan 25/11/2010 at 15:27 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]Dejan, vad ca citezi din SP, din COmentariile AZS dar nu accepti Trinitatea. Fara sa o dai din colt in colt cum ma astept….raspunde: Tu ce esti? ce religie ai? e a ta proprie?[/quote]

    Sunt Adventist de ziua a saptea. 🙂

  115. Florin Lăiu 25/11/2010 at 13:25 - Reply

    @ Dejan
    Domnul Iisus are personalitate umană, dar unde spune EGW că El are personalitate divină? El are natură divină, deci are două naturi. Dar dacă ar avea două personalităţi, aceasta în sens psihologic ar fi o monstruozitate. Două personalităţi într-o singură fiinţă ? Tu numeşti Duhul lui Iisus ca fiind personalitatea Sa divină. Dar Duhul lui Iisus este Acela care L-a UNS şi care L-a condus pe Iisus, nu a fost „una din personalităţile” sale proprii. Sugestia ta este că Iisus ar avea două personalităţi. Atunci Iisus nu este o persoană, ci două persoane: Iisus omul şi Iisus Dumnezeu, într-o singură fiinţă/persoană? Antitrinitarienii râd de trinitarieni, spunând că aceştia ar crede în trei persoane care sunt într-o singură persoană. Cu ce este mai logic dacă vorbim despre două persoane (personalităţi) într-o singură persoană (fiinţă)?

    Citatul tău din EGW, 14MR 23-24 este dificil de înţeles pentru că foloseşti o expresie care nu există în limba română „personalitatea umanităţii”. Humanity este aici natura umană, nu umanitatea (omenirea). Iar termenul „personality” este folosit aici cu sensul de existenţă fizică, trup (folosit în engleza secolului 19, dar astăzi foarte rar, vezi dicţionarele mari la personality, sensul #8). Acesta trebuie să fie sensul corect, deoarece Ellen White a scris în engleza de acum 100 de ani, şi pentru că acesta este sensul cel mai logic, în legătură cu termenul „humanity” şi cu contextul despre prezenţa lui Iisus şi a Duhului Sfânt. Prin urmare, nu este vorba de „personalitatea umanităţii” (expresie fără sens în limba română), ci de trup omenesc, de starea fizică a omului, care implică un trup vizibil şi limitat în spaţiu. Duhul Sfânt, spre deosebire de Omul Iisus, independent de un trup şi divin, omniprezent, poate fi unde doreşte cu urmaşii lui Iisus.

    Nu reiese de nicăieri că Duhul Sfânt este personalitatea divină „a lui Christos”. Asta este o deducţie antitrinitariană, pentru a evita concluziile care se impun din Scripturi şi din EGW. Este adevărat că Duhul Sfânt este nu numai Duhul lui Dumnezeu ci şi Duhul lui Christos, este ca şi cum Tatăl şi Fiul ar fi prezenţi, acolo unde este Duhul. De fapt, Iisus a spus: „NOI [Tatăl şi Fiul] vom veni la el [la cel care ascultă din dragoste] şi VOM LOCUI împreună cu el” Ioan 14:23. Pe ce cale sunt Tatăl şi Fiul prezenţi cu cel credincios? Prin acela pe care Iisus Îl numeşte MÂNGÂIETORUL (v. 26 etc.). Prezenţa Duhului Sfânt este reprezentanţa lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus. Este chiar mai mult decât o reprezentare, deoarece persoanele divine au aceeaşi natură, acelaşi caracter, şi o unitate desăvârşită.

    Citatul din 14MR 179 nu are nimic neobişnuit, doar că tu îl citeşti în sensul că Spiritul lui Christos ar fi o extensie spaţială (omniprezentă) a minţii sau caracterului lui Christos. În 1 Samuel 16 şi 18, acel spirit care venea peste Saul este numit RUaH ELOHIM RA’A, literal: „duh-de-dumnezeu rău”. Nu-mi este clar dacă aici Elohim se referă la Dumnezeu, ca în majoritatea locurilor şi traducerilor, sau dacă înseamnă divinitate, zeu, ca în o serie de locuri biblice. RUaH ELOHIM este expresia obişnuită referitoare la Duhul lui Dumnezeu. Ea apare pentru prima dată în Geneza 1, asociată cu un verb (a plana în zbor) care se referă întotdeauna la păsări. Iar aici apare cu calificativul RA’A (rău). Este foarte evident că această expresie nu se poate referi la spiritul personal al (personalitatea) lui Dumnezeu, fiindcă este numit RĂU. Este o altă personalitate, fie un „spirit divin/zeiesc” (numit astfel ca în 1Sam 28:13, elohim = „fiinţă dumnezeiască”), fie un spirit rău trimis (îngăduit) de Dumnezeu, ca în 1Rg 22:22-23. Aşa cum acel spirit-divin rău este o entitate distinctă de Dumnezeu, Spiritul Sfânt (Duhul lui Dumnezeu sau Duhul lui Christos) reprezintă o entitate distinctă, dar cu caracterul Tatălui şi al Fiului, adică Duh bun, mângâietor, adevărat şi veşnic:

    „…prin [b]Duhul cel Veşnic[/b], [Iisus] S-a adus pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evr 9:14)

  116. Florin Lăiu 25/11/2010 at 11:41 - Reply

    [quote name=”Dejan”]vreti sa spuneti ca omul nu are un duh? Ca toate aceste versete sunt metafore?[/quote]
    Dejan, eu m-am referit la faptul că adesea expresii ca „Duhul lui Dumnezeu” sau „Cuvântul lui Dumnezeu”, sunt metaforice, deoarece ele denumesc şi descriu PERSOANE DIVINE, diferite de Dumnezeu Tatăl. Duhul, în acest caz, nu înseamnă gândul lui Dumnezeu, după cum şi Cuvântul, nu înseamnă vorba ieşită din gura lui Dumnezeu. Comparaţia din Corinteni (între duhul omului şi duhul Domnului) se întemeiază pe această metaforă.
    Limbajul în general este constituit din cuvinte care la origine sunt metafore. În special cuvintele abstracte sau alte cuvinte cu sens mai evoluat, la origine au avut sensuri simple, concrete. Evoluţia termenului l-a transformat într-o metaforă. De exemplu, chiar cuvinte ca duh, suflare, suflet, sunt metaforice. Noi le folosim cu sensuri mai mult sau mai puţin „teologice” (în sensul teologiei populare), dar la origine, în toate limbile, ele nu însemnau spirit (minte), principiu de viaţă, persoană, fantomă etc., ci toate acestea trei însemnau suflu, respiraţie, răsuflare, gâtlej… În sens propriu sau tehnic (în psihologie), termeni ca duh sau suflet nu se folosesc, deoarece nu sunt ştiinţifici, nu reprezintă o realitate precisă, ci sunt nişte cuvinte arhaice umplute cu ce sens vrea autorul sau cititorul. Uneori contextual ne descurcăm să înţelegem ce vrea autorul, alteori nu o nimerim. Asta din cauză că limbajul este imperfect, este primitiv, metaforic, nu exact, cum se pretinde în ştiinţe. De exemplu, când citim că omului i-a suflat DUmnezeu suflare de viaţă, noi înţelegem expresia, teologic, ca principiu de viaţă. Dar autorul a spus clar că Dumnezeu i-a suflat omului această suflare ÎN NĂRI, nu în cap, în inimă, sau în celule. Ceea ce înseamnă că se referă la respiraţia omului, dovada că este viu (suflă). Nimic ştiinţific sau tehnico-teologic nu apare aici. Prin acest gest, autorul arată că Dumnezeu i-a dat omului viaţa, fără să explice ştiinţific cum. Descrierea este şi ea metaforică, dramatică, asemenea unei respiraţii artificiale. I-a dat viaţă, adică i-a dat suflu. Dar ce implică aceasta pe plan real biologic, Moise nu spune. În alt loc zice că viaţa (sufletul) este în sânge. OK. Este mai multă viaţă în sânge decât în respiraţie? Decât în limfă sau în nervi?
    Dar pentru că vărsarea sângelui însemna moarte, şi pentru că pulsul este semnul vieţii, ca şi suflarea, de aceea sângele este (reprezintă) viaţa.
    Şi aşa mai departe. În ebraica biblică nu există un termen abstract pentru ideea de persoană sau fiinţă, aşa că se foloseşte cuvântul NEFEŞ (gâtlej, suflare, suflet). Aceste NEFEŞ se foloseşte şi ca înlocuitor de pronume, în special ca pronume de întărire. La EU se spune ANI, dar poetic se poate spune NAFŞI (sufletul meu). EU ÎNSUMI se poate spune AŢMI (osul meu). Acesta este un limbaj metaforic, pentru că sinele nu depinde mai mult de respiraţie sau de oase decât de muşchi sau de măruntaie. Şi apropo de măruntaie, în ebraică acestea desemnează adesea afectivitatea umană. Dacă vrei să te referi la emoţii puternice, de milă, de durere sufletească, te referi la intestine şi rinichi (rărunchi). Dacă vrei să te referi la minte şi voinţă, atunci zici LEB (inimă, cord), iar dacă vrei să te referi la aspiraţii, pofte şi dorinţe fizice, foloseşti cuvântul NEFEŞ (gâtlej, suflet). RUAH înseamnă de fapt suflu şi vânt, dar acesta este şi un termen metaforic care denumeşte orice entitate sau forţă nevăzută, din afara sau din interiorul omului. Nevăzut este psihicul omului, nevăzută este mintea, nevăzut este principiul vieţii care ne însufleţeşte, nevăzută este orice putere sau forţă motrice.
    Am vrut să spun că limbajul în general este metaforic la origine, şi că multe noţiuni pe care le avem ne-au parvenit prin analogii bazate pe metafore, şi nu prin explicaţii tehnice. Din acest motiv, trebuie să fim atenţi la limbaj, să nu citim totul doar cu ochii.

  117. Florin Lăiu 25/11/2010 at 10:46 - Reply

    Ar trebui să revizitaţi articolul, din când în când, pentru că între timp, am mai adăugat informaţii. În funcţie de comentariile de aici, îl voi mai îmbogăţi.

    (Rog să vă adresaţi calm şi lui Dejan).

  118. vasiliu ovidiu 25/11/2010 at 9:37 - Reply

    Dejan, vad ca citezi din SP, din COmentariile AZS dar nu accepti Trinitatea. Fara sa o dai din colt in colt cum ma astept….raspunde: Tu ce esti? ce religie ai? e a ta proprie?

  119. Q_______ 25/11/2010 at 7:54 - Reply

    Tu te poti amagi ca dovedesti ceva, dar nu dovedesti decat ca refuzi orice folosire simpla a mintii cu care ai fost inzestrat.

    Eu nu simt nevoia sa iti postez din nou citate simple, clare pe care sa le rastalmacesti dupa bunul plac.

    Incerc de la inceput sa iti arat unde ai cele mai mari probleme. Stiu ca vei baga degetele in urechi si vei repeta ce crezi tu, dar speranta moare ultima.

    Nu esti onest in demonstratii si asta se vede. Cand faci analogii si comparatii nu ai voie sa le faci pana unde iti place tie, ci trebuie sa mergi cu ele pana la capat. Nu vrei? O dai cu Waggoner sau altii pentru a-ti scuza refuzul de a gandi? Nici o problema.Totusi in aceste conditii, nu poti sa ai pretentii ca cineva sa te considere om de dialog, om care apeleaza la intelectul interlocutorului. Cel mult unul care isi repeta poezia de cate ori are ocazia. „Noi postam citate nu gandim” se pare ca e deviza. A voastra?

  120. Dejan 25/11/2010 at 7:49 - Reply

    [quote name=”Q_______”][quote=”Dejan”]O infatisare fizica care sta pe tronul din Sanctuar in cer[/quote] Iar avem probleme cu intelegerea imaginilor vazute de profeti. Frate Laiu, mai dureaza pana scoateti cartea despre profetiile, imaginile oferite profetilor prin viziuni? Unii au ramas inca la ideea ca in cer Dumnezeu e tolanit pe tron cu haine lungi ca acum cateva mii de ani si cu barba alba, iar astea toate sunt caracteristici tot la fel de reale ca si barba lui Mos Craciun. Si toti astia sunt oameni in toata firea, mai batrani ca mine.
    Daca e imbatranit de zile multe, si de ani de zile e intepenit pe tronul ala si nu face miscare, normal ca are nevoie de o alta personalitate sa ii faca treaba.[/quote]
    Vrei sa spui ca Dumnezeu nu are o infatisare fizica? Vrei sa spui ca in cer nu exista un scaun de domnie pe care sta Dumnezeu? Vrei sa spui ca in cer nu exista un sanctuar?

  121. Dejan 25/11/2010 at 7:47 - Reply

    [quote name=”vasiliu ovidiu”]1 Ioan 5 vs 7: Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt[/quote]

    Comentariul Biblic AZS, vol. 7, pag. 675:

    „Dovezile texuale atestă omiterea pasajului “Căci trei sunt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ”. Textul corespunzător din versetele 7 şi 8 este următorul: “Şi trei sunt care mărturisesc: Duhul, apa şi şângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”. [b]Pasajul aşa cum este dat în KJV nu se găseşte în manuscrisele greceşti mai vechi de secolele XV şi XVI[/b]. Cuvintele disputate şi-au făcut loc în versiunea KJV prin textul grecesc al lui Erasmus. Se consideră că Erasmus a acceptat să includă cuvintele disputate în Testamentul său grecesc dacă i se prezintă măcar o copie grecească de manuscris care să le conţină. O bibliotecă din Dublin a produs un astfel de manuscris (cunoscut astăzi ca manuscrisul 34) şi Erasmus a inclus pasajul în textul său. Acum se consideră că ediţile mai vechi ale Vulgatei au preluat pasajul prin greşeala unui scrib care a inclus un comentariu exegetic marginal în textul Biblic pe care îl copia. [b]Cuvintele disputate au fost larg folosite pentru susţinerea doctrinei Trinităţii, dar, în faţa unui argument atât de copleşitor înpotriva autenticităţii sale, susţinerea lor este fără de valoare şi n-ar trebui folosite[/b]. În ciuda publicării lor în Vulgata, Un comentariu Catolic asupra Sfintelor Scripturi recunoaşte deschis referitor la aceste cuvinte: “În general, acum este ştiut că acest pasaj, denumit Paranteza Ioanină [b]este o notă margnală care a fost adăugată în textul Vechii Latine şi Vulgatei cândva mai demult, dar şi-a făcut intrare în textul grecesc abia în secolul XV şi XVI[/b]”

  122. Dejan 25/11/2010 at 7:44 - Reply

    [quote name=”Q_______”]Dejan,

    3. Daca Dumnezeu este atotputernic si infinit, are nevoie de o a doua personalitate pentru a fi omniprezent? Fara a doua personalitatea nu poate fi omniprezent? Crezi ce spui cand te gandesti la ce poate si ce nu poate Creatorul universului? [/quote]

    Exact aici este problema cu doctrina trinitatii. Daca Duhul este o alta Fiinta, separata de Dumnezeu, atunci potrivit Bibliei si Spiritului Profetic DUHUL ESTE MAI MARE DECAT TATAL PRIN FAPTUL CA E OMNIPREZENT. Dar daca Duhul este o personalitatea spirituala a lui Dumnezeu (deci o parte din fiinta lui) atunci nu exista nici o problema.

    Citeste aceste virsete si citate ca sa vezi ca Dumnezeu este omniprezent prin Duhul Sau:

    “Unde mă voi duce departe de [b]Duhul Tău[/b], si unde voi fugi departe de [b]prezenţa Ta[/b]? Dacă mă voi sui în
    cer, Tu esti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te si acolo” Ps. 139: 7.8

    „Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, [b]care iese de la
    Tatăl[/b], acela va mărturisi despre Mine.” Ioan 15: 26

    “Măreţia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. [b]”Domnul Îsi are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni[/b]. El are o cunoastere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale si un interes personal faţă de acestea… „[b]Unde mă voi duce departe de Duhul Tău si unde voi fugi departe de Faţa Ta[/b]? Dacă mă voi sui în cer, Tu esti acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor iată-Te si acolo (Ps. 139: 7).” (Ed 131)
    “Biblia ni-L arată pe Dumnezeu în locul Său înalt si sfânt, nu într-o stare de inactivitate, nu în tăcere si
    singurătate, ci înconjurat de zeci de mii de ori zece mii si mii de mii de făpturi sfinte, toate asteptând să
    împlinească voia Sa. Prin intermediul acestor mesageri, El este în legătură neîntreruptă cu fiecare colţ al împărăţiei Sale. [b]PRIN DUHUL SAU EL ESTE PREZENT PRETITUNDENI[/b]. Prin mijlocirea Duhului Său si a îngerilor Săi, El lucrează pentru copiii oamenilor.” (MH 417)

    “Psalmistul prezintă [b]prezenţa Celui Infinit ca pătrunzând întregul univers[/b]. „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău si unde voi fugi departe de prezenţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu esti acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor iată-Te si acolo” (Ps. 139: 7). Niciodată nu vom găsi un loc pustiu unde Dumnezeu nu este prezent”. (ST 14 Iulie, 1881)

    [quote=Q____] 4. De ce mergi cu rationamentele si comparatiile doar pana unde iti place tie? Pentru ca doar asa ai rezultatele pe care le doresti?[/quote]

    Eu dovedesc credinta mea cu Cuvantul scris. Dar tu?

  123. Dejan 25/11/2010 at 7:35 - Reply

    [quote name=”Q_______”]Dejan,

    Pentru ca discutam de mult iti spun doar ce imi sare in ochi exagerat de mult iar tu nu vezi:

    Teza 1 Dejan: DUHUL SFANT ESTE PERSONALITATEA DIVINA A LUI HRISTOS.

    Teza 2 Dejan: Spiritul Sfânt este manifestarea invizibila a Tatalui (Matei 10:20). Este personalitatea Tatalui operând
    independent de forma Sa trupeasca.

    Acum intrebarile:

    1. Nu vezi nimic ilogic, anormal in cele doua afirmatii de mai sus puse una langa alta? [/quote]

    Nu, nu vad. Duhul Sfant este Duhul lui Dumnezeu Tatal si Duhul lui Hristos (Romani 8: 9.

    Ellen White:

    „Din veşnicie a existat o unitate deplină între Tatăl şi Fiul. EI ERAU DOI, totuşi aproape să fie identici; doi în individualitate, totuşi [b]UNA IN SPIRIT[/b], inimă şi caracter.” (Instructorul tineretului, 16 decembrie, 1897, par.5)

    “[b]Tatăl a dat Fiului Său Duhul[/b] fără măsură…”(Tragedia veacurilor pag. 477)
    Când a dat Tatăl Fiului Său Duhul?
    “Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, [b]înainte de a fi lumea[/b].” Joan 17: 5
    “Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una” Ioan 17: 22
    „Isus a căutat sa imprime în ei gândul că [b]în dăruirea Spiritului Său Sfânt, El le-a dat lor slava pe care Tatăl I-a dat-o Lui[/b], aşa încât El şi poporul Lui să fie una în Dumnezeu.” (Semnele timpului, 3 octombrie 1892)

    [quote=Q____]
    2. a.Nu e deloc anormal ca in timp ce faci analogii duhul omului – Duhul lui Dumnezeu(vezi exemplul cu Nebucadnetar mai sus), sa nu te deranjeze deloc faptul ca doua persoane distincte Fiul si Tatal sa aiba aceeasi personalitate? [/quote]

    Nu ma deranjeaza de loc cand Biblia si SP spun acest lucru.
    Waggoner la fel a inteles aceasta. Iata cum a explicat el:

    În cele din urmă, noi cunoaştem divina unitate a Tatălui cu Fiul, din faptul că amândoi au acelaşi Duh. Pavel, după ce spune că cei ce sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu, continuă: „Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dar, dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Romani 8,9). Aici, găsim că Duhul Sfânt este atât Duhul lui Dumnezeu, cât şi Duhul lui Hristos.” Hristos si neprihanirea Sa.

  124. Q_______ 25/11/2010 at 7:28 - Reply

    [quote=”Dejan”]O infatisare fizica care sta pe tronul din Sanctuar in cer[/quote]
    Iar avem probleme cu intelegerea imaginilor vazute de profeti.

    Frate Laiu, mai dureaza pana scoateti cartea despre profetiile, imaginile oferite profetilor prin viziuni?

    Unii au ramas inca la ideea ca in cer Dumnezeu e tolanit pe tron cu haine lungi ca acum cateva mii de ani si cu barba alba, iar astea toate sunt caracteristici tot la fel de reale ca si barba lui Mos Craciun. Si toti astia sunt oameni in toata firea, mai batrani ca mine.

    Daca e imbatranit de zile multe, si de ani de zile e intepenit pe tronul ala si nu face miscare, normal ca are nevoie de o alta personalitate sa ii faca treaba.

  125. vasiliu ovidiu 25/11/2010 at 7:22 - Reply

    1 Ioan 5 vs 7: Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt

  126. Q_______ 25/11/2010 at 7:20 - Reply

    [quote=”Dejan”]

    Interesant ca EGW nu crede ca este vorba de „o exprimare arhaica”:

    „Identitatea noastră personală este păstrată după înviere, dar nu cu aceleasi particule de materie sau de
    substanţă care s-au coborât în mormânt. Lucrarea minunată a lui Dumnezeu este o taină pentru oameni. Duhul, caracterul omului, se întoarce la Dumnezeu spre a fi păstrat acolo. La înviere fiecare om îsi va avea caracterul
    său propriu. La timpul său, Dumnezeu va chema la viaţă pe cei morţi, dându-le iarăsi suflarea de viaţă si poruncind oaselor uscate să învieze.” (6BC 1093[/quote]
    Te rog eu frumos nu mai fa afirmatii mari, dar de fapt nu demonstrezi nimic.

    Citatul de mai sus nu demonstreaza nici ca duhul lui Nebucadnetar are o alta personalitate decat a mea, nici ca eu sau tu avem duhuri cu alte personalitati distincte decat noi.

    Tulburat in duhul lui nu inseamna nimic altceva decat exact ce am spus mai sus, tulburat, ingandurat, ingrijorat, preocupat si atat.

    Tot ce spune EGW in citatul respectiv este ca personalitatea noastra ca oameni nu se pierde, si ca la inviere o vom avea din nou. Cu alte cuvinte, la inviere eu voi fi ca personalitate acelasi nu altul.

    Asta nu inseamna nici ca personalitatea mea poate exista, actiona sau gandi de una singura inainte sau dupa moartea mea. Personalitatea mea reprezinta identitate si atat. Cat timp eu sunt mort identitatea reprezinta doar informatie nu viata, nu constienta.

    Daca tu crezi ca duhul omului are constienta de sine fara trup, deja crezi in nemurirea sufletului, si te-am salutat din mers.

  127. Q_______ 25/11/2010 at 7:05 - Reply

    Dejan,

    Pentru ca discutam de mult iti spun doar ce imi sare in ochi exagerat de mult iar tu nu vezi:

    Teza 1 Dejan: DUHUL SFANT ESTE PERSONALITATEA DIVINA A LUI HRISTOS.

    Teza 2 Dejan: Spiritul Sfânt este manifestarea invizibila a Tatalui (Matei 10:20). Este personalitatea Tatalui operând
    independent de forma Sa trupeasca.

    Acum intrebarile:

    1. Nu vezi nimic ilogic, anormal in cele doua afirmatii de mai sus puse una langa alta?
    2. a.Nu e deloc anormal ca in timp ce faci analogii duhul omului – Duhul lui Dumnezeu(vezi exemplul cu Nebucadnetar mai sus), sa nu te deranjeze deloc faptul ca doua persoane distincte Fiul si Tatal sa aiba aceeasi personalitate?

    b. Nu crezi ca e corect ca atunci cand folosesti comparatia cu duhul omului, acea comparatie sa mearga pana la capat cu caracteristicile? Nu ar fi normal ca si eu sa am o alta personalitate decat cea pe care o am acum, si mai mult pe a doua sa o folosesc cu o alta persoana?
    3. Daca Dumnezeu este atotputernic si infinit, are nevoie de o a doua personalitate pentru a fi omniprezent? Fara a doua personalitatea nu poate fi omniprezent? Crezi ce spui cand te gandesti la ce poate si ce nu poate Creatorul universului?

    4. De ce mergi cu rationamentele si comparatiile doar pana unde iti place tie? Pentru ca doar asa ai rezultatele pe care le doresti?

    Nu poti sa convingi pe cei care gandesc cu rationamente duse pana la jumatate. Daca Duhul lui Dumnezeu/Hristos poate fi comparat cu personalitatea mea, atunci orice caracteristica a personalitatii mele exista si la caracteristicile Duhului si invers la nivel de posibilitati cel putin. Daca nu este asa, atunci fii bun si nu mai fa astfel de comparatii pentru ca sunt convingatoare doar in grupul tau de prieteni si atat.

  128. Dejan 25/11/2010 at 6:47 - Reply

    Exista un singur Dumnezeu, care este o Persoana, o Fiinta, Tatal.
    Exista doua Fiinte divine, Tatal si Fiul.
    Exista trei personalitati divine (expresii ale naturii lui Dumnezeu): Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt.
    Pentru a simplifica: exista un singur Dumnezeu, Tatal, care a nascut un Fiu dupa propriul Sau chip, din propria Sa substanta, Fiu care poseda toate atributele divinitatii. Acest un Dumnezeu, Tatal, eeste prezent pretutindeni prin Spiritul Sau
    invizibil, numit „Spiritul Sfânt”. Prin aceasta „personalitate” a Spiritului Sfânt, Tatal se manifesta altfel decât
    stând pe tronul din cer în forma Sa trupeasca.
    Acest concept nu anuleaza natura divina a lui Hristos sau divinitatea si personalitatea Spiritului Sfânt, dar în acelasi timp recunoaste adevarul ca exista un singur Dumnezeu.

    1. Singurul Dumnezeu adevarat este Tatal. Exclusiv, absolut. Nu exista niciun alt Dumnezeu în afara de El.
    El este autoritatea suprema si sursa tuturor lucrurilor si tuturor persoanelor. „…nu este decât un singur
    Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile…”. 1 Corinteni 8:6.
    „Îmbatrânitul de zile este Dumnezeu Tatal… El, sursa tuturor fiinelor si izvorul întregii legi, prezideaza
    judecata”. „Marea Lupta”, pag. 479.
    2. Isus nu este Acest un singur Dumnezeu adevarat, nici nu este un alt Dumnezeu adevarat. El este Fiul adevaratului Dumnezeu, caci a fost nascut din
    Dumnezeu, din aceeasi „substanta” sau fiinta a lui Dumnezeu, dar a devenit, la nastere, o fiinta separata,
    independenta, de sine statatoare, mostenind de la Tatal Sau toate atributele si puterile divinitatii. El este, mereu a fost si mereu va fi subiectul autoritatii Tatalui Sau, singurul Dumnezeu adevarat. Ioan 17:3; 1 Corinteni 15:27, 28.
    3. Spiritul Sfânt este manifestarea invizibila a Tatalui (Matei 10:20). Este personalitatea Tatalui operând
    independent de forma Sa trupeasca. Reprezinta mijlocul prin care Dumnezeu, Tatal, este omniprezent, vede totul
    si influenteaza pretutindeni, cu toate ca forma Sa trupeasca este mereu prezenta în cer. De vreme ce Dumnezeu se
    manifesta pe Sine pe doua cai, precum o Fiinta personala vizibila, limitata prin spatiu, stând pe tronul universului
    în cer, si ca o prezenta invizibila, personala, universala care umple cerul si pamântul, este evident faptul ca
    Dumnezeu are doua personalitati sau manifestari ale Sale. Si de vreme ce Isus, ca Fiul nascut al lui Dumnezeu,
    este „imaginea fidela” a persoanei Sale care-L descopera pe Tatal în tot ceea ce face, putem vedea ca exista trei
    personalitati în dumnezeire, doua Fiinte divine si numai un singur Dumnezeu.
    Acest mod de a-L întelege pe Dumnezeu este singurul care se armonizeaza cu învatatura din Cuvântul lui
    Dumnezeu. Aici, Dumnezeu este, în armonie cu Biblia, numai o singura Persoana, Tatal. Aici, Isus este, în
    armonie cu Biblia, o Fiinta divina, dar nu Dumnezeu Însusi. Divin pentru ca provine din aceeasi substanta cu
    Dumnezeu si mosteneste toate atributele Sale, dar nu Dumnezeu Însusi pentru ca este o Fiinta separata,
    individuala, care este supusa lui Dumnezeu si care a provenit din Dumnezeu. Aici, Spiritul Sfânt este o personalitate, care poseda toate caracteristicile personalitatii, nu o a treia Fiinta, ci o alta manifestare a Tatalui.

  129. Dejan 25/11/2010 at 6:38 - Reply

    [quote name=”Q_______”] In cazul lui nebucadnetar e pur si simpu vorba de o exprimare arhaica. E ca si cum am zice ca azi, ca omul era ingandurat, tulburat, nu reusea sa isi adune gandurile.[/quote]

    Interesant ca EGW nu crede ca este vorba de „o exprimare arhaica”:

    „[b]Identitatea noastră personală[/b] este păstrată după înviere, dar nu cu aceleasi particule de materie sau de
    substanţă care s-au coborât în mormânt. Lucrarea minunată a lui Dumnezeu este o taină pentru oameni. [b]Duhul, caracterul omului, se întoarce la Dumnezeu spre a fi păstrat acolo.[/b] La înviere fiecare om îsi va avea caracterul
    său propriu. La timpul său, Dumnezeu va chema la viaţă pe cei morţi, dându-le iarăsi suflarea de viaţă si poruncind oaselor uscate să învieze.” (6BC 1093)

    [quote=Q____] Dumnezeu nu isi trimite personalitatea la plimbare.[/quote]

    Duhul este personalitatea lui Dumnezeu care, independent de trupul Sau, este prezent pretitudeni. Dumnezeu are doua aspecte personale:
    1. O infatisare fizica care sta pe tronul din Sanctuar in cer
    2. Aspectul spiritual, Duhul Sfant, prin care este omniprezent.

    „“Măreţia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. [b]”Domnul Îsi are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni.[/b] El are o cunoastere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale si un interes personal faţă de acestea… „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău si unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu esti acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor iată-Te si acolo (Ps. 139: 7).” (Ed 131)

  130. Dejan 25/11/2010 at 6:29 - Reply

    [quote name=”Q_______”]Dejan

    Nu omule, duhul meu nu are nici o personalitate, EU AM O PERSONALITATE, SI TU AI O PERSONALITATE. O persoana are o personalitate si atat. [/quote]

    Ellen White a scris:
    „În timp ce Domnul Hristos stătea în mod distinct prin [b]personalitatea Sa umană[/b] şi făcea apel într-un limbaj izbitor, dar simplu, către omenire, El era atât de desăvârşit unit cu Dumnezeu, încât vocea Sa venea cu autoritate, ca fiind glasul lui Dumnezeu din centrul slavei.” FE 406

    Domnul Isus are O PERSONALITATE UMANA. Dar numai atat? Este El numai om? Nu, el are si o personalitate divina si aceasta este Duhul lui. DOUA PERSONALITATII INTR-O SINGURA FIINTA.

    Citit atent:

    „„Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca
    El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, şi să trimită Spiritul pentru a fi succesorul Său pe pământ. [b]Duhul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii[/b], şi astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Duhul Său, ca Omniprezent …” (14MR, pag. 23,24.)

    Cine este Duhul Sfânt? Isus Hristos Însuşi dar „dezbracat de
    personalitatea umanităţii”. DUHUL SFANT ESTE PERSONALITATEA DIVINA A LUI HRISTOS.

    “În timp ce Isus slujeşte în Sanctuarul de sus, [b]El este, prin Duhul lui cel Sfânt[/b], şi slujitor în biserica de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlineşte fãgăduinţa pe care El a dat-o la înălţare: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat. 28,20). În timp ce slujitorii Lui mai mici primesc putere de la El, [b]prezenţa Lui întăritoare[/b] este totdeauna cu biserica Lui.” (Hristos lumina lumii, pag. 166)

    “Hristos ne spune că Spiritul Sfânt este Mângâietorul, iar Mângâietorul este Duhul Sfânt, Spiritul adevărului pe care
    Tatăl îl va trimite în Numele Meu.’ [b]Aceasta se referă la omniprezenţa Spiritului Lui Hristos, numit Mângâietor[/b]” (14MR, 179)

  131. Dejan 25/11/2010 at 6:20 - Reply

    [quote name=”Florin Lăiu”]Dragă Dejan,

    Dar când este vorba de duhul meu sau al lui Nebucadneţar, trebuie întotdeauna precizat că este al meu, sau al lui Nebucadneţar. Când însă este scris simplu DUHUL SFÂNT (al cui?) sau DUHUL (al cui?), nu poţi spune că acolo, DUHUL s-ar referi la persoana Tatălui (sau a Fiului!). La care din ele se referă? Absurd![/quote]

    Duhul Sfant deseori este numit Duhul lui Dumnezeu si Duhul lui Hristos.
    „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă [b]Duhul lui Dumnezeu [/b]locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva [b]Duhul lui Hristos[/b], nu este al Lui.” Romani 8: 9

    „Şi dacă [b]Duhul Celui ce a înviat pe Isus[/b] dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina [b]Duhului Său[/b], care locuieşte în voi.” Romani 8: 11

    In scrierile EGW am gasut 404 citate unde ea numeste Duhul „Duhul Sfant al lui Dumnezeu” si de 6 ori „Duhul Sfant al lui Hristos”.

    [quote=FlorinLaiu]
    Nu este cinstit să luăm o expresie metaforică în sens propriu, iar exprimările clare, proprii, mult mai multe, să le forţăm ca să se înţeleagă metaforic. [/quote]

    vreti sa spuneti ca omul nu are un duh? Ca toate aceste versete sunt metafore?

  132. Florin Lăiu 24/11/2010 at 19:33 - Reply

    Dragă Dejan,

    Ai dreptate că şi „duhul” nostru este adesea înzestrat cu calităţi personale, fiindcă uneori este sinonim cu „sufletul” nostru (persoana noastră).
    Dar când este vorba de duhul meu sau al lui Nebucadneţar, trebuie întotdeauna precizat că este al meu, sau al lui Nebucadneţar. Când însă este scris simplu DUHUL SFÂNT (al cui?) sau DUHUL (al cui?), nu poţi spune că acolo, DUHUL s-ar referi la persoana Tatălui (sau a Fiului!). La care din ele se referă? Absurd!

    Ai găsit undeva expresia că cineva a păcătuit împotriva duhului lui X?
    Textul la care tu faci referinţă nu explică natura Duhului, ci vorbeşte despre El folosind metafora duhului omenesc. La fel ca atunci când se spune că Christos este Cuvântul lui Dumnezeu. Este un titlu metaforic, deoarece Iisus nu este doar vorba lui Dumnezeu, ci o persoană distinctă deofiinţă cu Tatăl, o expresie a voinţei Lui, aşa cum şi cuvântul meu este exprimarea şi onoarea mea.

    Nu este cinstit să luăm o expresie metaforică în sens propriu, iar exprimările clare, proprii, mult mai multe, să le forţăm ca să se înţeleagă metaforic.

    Duhul Sfânt nu este personalitatea Tatălui sau a Fiului, ci o entitate personală distinctă, un Sine distinct. Este corect să spunem persoană, doar că eu mă feresc de acest termen, deoarece în limbajul popular, persoana este imaginată ca având un trup, sau cel puţin o înfăţişare. În realitate, calităţile personale esenţiale sunt cele sufleteşti şi spirituale. O persoană este un EU diferit de alt EU. De aceea am folosit şi termenul „personalitate”, individualitate, în acelaşi sens.

  133. Q_______ 24/11/2010 at 16:59 - Reply

    Daca o persoana in sensul normal al cuvantului nu reprezinta personalitatea altei persoane nu ai nici un motiv sa rastalmacesti cuvantului persoana ca sa iti iasa ce vrei tu in dreptului Duhului Sfant. Persoana aici pe pamantul asta in limbajul omenesc nu e egal cu personalitate oricat ai vrea tu asta.

    Persoana are o personalitate a sa intrinseca. Persoana nu este personalitate.

  134. Q_______ 24/11/2010 at 16:58 - Reply

    Dejan

    Trec peste aspectele pe care le-am discutat si rasdiscutat ca nu are rost.

    Te intreb din nou, in legatura cu enormitatea pe care ai afirmat-o mai sus referitor la duhul lui Nebucadnetar si in speta duhul omului.

    Intrebare :cand Biblia spune ca duhul lui Nebucadnetar ii era tulburat, vrea sa ne trasmita de fapt ideea ca de fapt Nebucadnetar era bine mersi si doar duhul ii era tulburat?

    In fiecare om exista 2 personalitati sau mai multe? Eu am o personalitate, si duhul meu are alta personalitate distincta?

    Nu omule, duhul meu nu are nici o personalitate, EU AM O PERSONALITATE, SI TU AI O PERSONALITATE. O persoana are o personalitate si atat. In cazul lui nebucadnetar e pur si simpu vorba de o exprimare arhaica. E ca si cum am zice ca azi, ca omul era ingandurat, tulburat, nu reusea sa isi adune gandurile.

    Daca Dumnezeu este persoana are personalitatea lui, individualitatea lui, daca Duhul este o persoana, o individualitate acela are personalitatea lui! Dumnezeu nu isi trimite personalitatea la plimbare.

    Eu inca ma minunez cum e posibil sa nu vezi lucrurile astea care nu tin nici de teologie nici de stiinta ci de bun simt, te simpla folosire a creierului.

    Cat despre explicatiile cu alt mangaietor faci niste erori de logica de pur si simplu mie lehamite sa mai scriu. Nu vei intelege. Cine a vrut a inteles deja.

  135. Dejan 24/11/2010 at 16:10 - Reply

    Despre Persoana Duhului Sfant citit aici (articolul este prealung ca sa-l postez aici):

    http://www.swordofelijah.com/romanian/PERSOANA%20DUHULUI.pdf

  136. Dejan 24/11/2010 at 16:03 - Reply

    [quote=FlorinLaiu]„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da UN ALT MÂNGÂIETOR, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Spiritul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” (In 14:16-17)[/quote]

    Despre acest verset cititi va rog aici:

    http://www.swordofelijah.com/articole/mangaietorul.pdf

  137. Dejan 24/11/2010 at 15:44 - Reply

    [quote=Florin Laiu] Duhul Sfânt are calităţi personale evidente. Poate fi batjocorit, întristat, se poate ajunge la o stare de ostilitate cu El, poate fi minţit, blasfemiat, se poate păcătui de moarte împotriva Lui.[/quote]

    Duhul nostru la fel are calitati personale:

    ” În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.” Daniel 2:1
    Duhul lui Nebucadenatar era TULBURAT.
    „Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul.” Ps. 77: 3
    Duhul lui Asaf a fost MAHNIT.

    „Dar când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie” Daniel 5:20
    Duhul lui Nebucadenatar a fost IMPIETRIT DE MANDRIE.

    Sunt multe versete care spun ca duhul omenesc are calitati personale la fel ca si Duhul lui Dumnezeu. De aceea duhul unui om este o personalitate la fel ca si Duhul lui Dumnezeu este o personalitate. Cel mai clar verset care ne arata ca Duhul lui Dumnezeu nu este o alta FIINTA separata de Dumnezeu probabil este 1 Cor. 2, 11:

    „În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.”

    Aceste verset ne arata ca ce este pentru un om duhul lui acesta este pentru Dumnezeu Duhul Lui. Inca o data observati ca duhul omului are o calitate personala de a cunoaste cea ce arata ca duhul nostru este o personalitate si nu o putere sau energie impersonala. La fel si Duhul lui Dumnezeu are aceasta calitate personala de a cunoaste pentru ca El este o personalitate.

  138. Dejan 24/11/2010 at 15:26 - Reply

    FLORIN LAIU: Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce [Duhul] a zis: (Ev 10:15 ) ,Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul…” (Ev 10:15-16)”

    DEJAN:

    Cititi Jeremia 31, 31-34 si veti vedea ca acolo ni se spune ca Domnul este Cel care vorbeste. Cine este El?
    Ellen White a scris:
    „Dupã pãcatul lui Adam, Domnul nu a mai vorbit direct omului; neamul omenesc a fost dat în mâinile lui Hristos si [b]TOATA legãtura cu omenirea s-a tinut prin El[/b].” FE 238
    Dupa caderea in pacat singurul care a comunicat cu omenirea a fost Domnul Isus Hristos. Daca Duhul Sfant este o FIINTA separata de Isus cum spuneti si vedem ca sunt versete care spun ca si El (Duhul) a comunicat cu oamenii, atunci acest citat e o erezie!
    Iata inca cateva citate unde sora White clar spune ca numai Domnul Hristos a comunicat cu omenirea:

    „Concepţiile Sale cu privire la adevăr şi puterea Sa de a se împotrivi ispitei erau în conformitate cu acel Cuvânt, scris de bărbaţii cei sfinţi,[b] inspiraţi chiar de El (Hristos)[/b].” (Princiipile fundamentale ale educatiei, pag. 440)
    “[b]El Însuşi a inspirat pe profeţi să scrie despre El[/b].” (RH, 7 iulie, 1896)

    Oare se contrazice Biblia cu Ellen White când zice că: “oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfînt” 2 Pet. 1: 21?
    Nu! Adevărul este simplu dacă studiem cu atenţie:

    “Cine decât Isus Hristos, [b]prin Spiritul şi puterea Sa divină[/b], a condus stilourile istoricilor sacri pentru ca lumii să-i fie prezentat raportul preţios al cuvintelor şi faptelor lui Isus Hristos?” (Marturii selectate vol. 3, pag. 137)

    Cine este Duhul? Este Duhul si puterea lui Isus Hristos!

    ACEST CITAT ESTE CEL MAI CLAR DESPRE CINE ESTE DUHUL:

    „Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, şi să trimită Spiritul pentru a fi succesorul Său pe pământ. [b]Spiritul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Spiritul Său, ca Omniprezent[/b] …” (14MR, pag. 23,24.)

  139. Dejan 24/11/2010 at 15:12 - Reply

    [quote=Florin Laiu]Dacă ar fi nedeosebit de Tatăl şi de Fiul, de ce nu ni se spune că Tatăl sau Fiul sau simplu, Dumnezeu a vorbit; de ce se afirmă că Duhul vorbeşte ?[/quote]

    Capitolul unu din Apocalipsa se termina cu urmatoarele cuvinte:

    „Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.” Apoc. 1, 19.20

    Cine este Cel care vorbeste? Versetul 13 ne arata clar ca aceasta este Isus. Acuma capitolul doi incepe:

    Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur”
    Cel care vorbeste lui Ioan si ii spune ce sa scrie este Isus. Dar in versetul 7 ni se spune ca Duhul este Cel care vorbeste:
    „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
    Este clar ca Duhul este Isus Hristos. Aceasta este de acord si cu 2 Cor. 3, 17 unde scrie ca „Domnul este Duhul”.

  140. RDM 21/11/2010 at 6:44 - Reply

    [quote name=”amanecersuave”]I am speachless! God bless you always! asta da feedback! keep going![/quote]
    Subscriu deplin.

  141. amanecersuave 20/11/2010 at 21:24 - Reply

    I am speachless! God bless you always! asta da feedback! keep going!

Dă-i un răspuns lui vasiliu ovidiu Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.