august 2018
D L Ma Mi J V S
« iul.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
62
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Forumuri/FORUMS/EMMAUS/Discuţii diverse/Replică la „Înlăturarea vălului ideologic” (Sorin Petrof)

ACASĂ Forumuri FORUMS EMMAUS Discuţii diverse Replică la „Înlăturarea vălului ideologic” (Sorin Petrof)

Vizualizare 7 articole - 8 la 14 (din 20 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • Lucian
    Membru
    Post count: 183

    Simplă îndoială sau narcisism intelectual?

    Am observat că teologia liberală are obiceiul să disimuleze sensurile de bază ale conceptelor cu care operează. Astfel că, poți discuta aparent despre același lucru, dar în realitate aceleași cuvinte au sensuri total opuse. De exemplu, „Christosul istoric” (eng. „historical Jesus”) nu are nicio treabă cu imaginea conturată de Sfânta Scriptură și pe care o știm noi. Teologii liberali încearcă să construiască „Christosul” eliminând și adăugând tot felul de criterii arbitrare. De exemplu, Sorin Petrof nu pune la îndoială (mi se pare evident) divinitatea lui Christos precum majoritatea teologilor liberali, dar propune eliminarea pasajelor în care Acesta anunță pedeapsa divină și adaugă o înțelegere strictă pe niște pasaje alese de un criteriu personal. Despre ce criteriu este vorba, vedem în continuare.

    Premisa de bază a interpretării liberale este îndoiala metodologică. Practic, pui la îndoială TOT. În cazul nostru acest TOT începe cu Spiritul Profetic, continuă cu Sfânta Scriptură și se termină cu Dumnezeu. Acum cca 14 ani un fost adventist a publicat o maculatură împotriva Spiritului Profetic. Deși eram mai necopt decât acum, i-am scris că modul lui de a privi pe Ellen White va atrage cu sine renunțarea și la Sfintele Scripturi. Era evident pentru un adolescent. Ultima dată știu că abandonase Scriptura, iar de ceva timp nu am mai auzit nimic. Chiar mai sus am citat-o îngroșat pe Ellen White afirmând despre cine se îndoiește de Mărturii că în curând va renunța și la Scriptură… iar mai departe nu-i rămân decât câmpii. S-a probat.

    Problema teologului liberal este că nu poate pune la îndoială chiar TOT. Despre el, Andrei Pleșu zicea: „el se îndoiește de TOT, dar numai de el însuși nu.” Eii… tocmai aceasta cere Duhul Sfânt prin Sfânta Scriptură, sa te îndoiești de tine însuți, rațiunea ta, capacitățile tale intelectuale, metodologia ta și să ai încredere în Revelația întregului Cuvânt. Numai asa ratiunea este sfintita si poate opera cu textul sacru.

    Criteriul de care vorbeam este propria rațiune a interpretului, in speta Sorin Petrof. Rațiunea umană separata de Cuvant stabilește ce este adevărat și fals în Sfânta Scriptură! De aceea Sorin Petrof afirmă contradicția biblică ca fiind înțelegerea primită de el de la Duhul Sfânt. Pentru un adventist de ziua a șaptea o astfel de înțelegere nu este duhovnicească – deducând din întreaga Scriptură și fiind conformă cu afirmația explicită a lui Ellen White îngroșată mai sus.

    Sfânta Scriptură și Spiritul Profetic sunt zdrobitoare dacă este să facem o confruntare după regulile acestora privind chestiunea „zeului nepedepsitor”. Dar in realitate, într-un astfel de dialog nu jucăm după regulile Scripturii. Când Gili Cârstea a fost invitat la o confruntare publică pe seama aceasta, inițial a acceptat după care a refuzat tocmai pentru că și-a dat seama că regulile îl defavorizează. Acesta este un alt motiv pentru care și Sorin Petrof nu răspunde confruntării cu profesorul Lăiu sau cu Olivian.

    Cum Spiritul Profetic nu are relevanță pentru Gili Carstea si Sorin Petrof, nici episodul Iosua și soarele care se oprește ca sa se termine pedeapsa divina nu este crezut de ei. Pentru ei mărturia Cărții nu este mai de încredere decât propria rațiune. Astfel se demolează imaginea biblică a caracterului divin punându-se în loc o construcție a propriei imaginații precum chipul de aur. Narcisismul acesta intelectual mai este denumit de ei „Duh Sfânt”, „Iisus Christos” sau „Dumnezeul nepedepsitor” (nume care nu au nimic în comun cu ce știm noi că înseamnă).

    După un asemenea model oricine poate demonstra orice. Imaginați-vă un scenariu în care în Biserică adevărul să fie stabilit după criteriile propuse de Gili Cârstea, Edi Constantinescu și Sorin Petrof – profana treime. Atunci va trebui sa va imaginați homosexualitatea adoptată la următoarele adunări ale Conferinței Generale (presimt că sigur va fi luată în discuție).

    P.S. Olivian, oare ei cred in existenta lui Satana?

    Anonim
    Post count: 57

    Lucian, eu consider că ei cred în Satana. Chiar s-au lăsat adoptaţi de el. Căci a crede în cineva înseamnă a sprijini cauza aceluia.
    Problema lor este că dacă e ceva în care ei nu mai cred, acela este Dumnezeu.
    Oricine relativizează Scriptura, nu crede în Dumnezeu… căci nu Îi crede Cuvântul.

    A crede în Dumnezeu înseamnă a promova şi a aplica faptic mesajul biblic ÎN SPIRITUL LUI.
    Ori cineva care distorsionează cuvântul DUPĂ CE A PRIMIT ADEVĂRUL, acela este fiu al Satanei. În Satana crede, pe Satana îl slujeşte, nu pe Dumnezeu.
    Chiar dacă de pe buze spune altceva.

    Credinţa este legată de fapte, şi se desăvârşeşte prin fapte. Dar nu fapte ritualice, ci faptele simple ale credinţei: dreptate, cinste, onoare, demnitate înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor.
    Credinţa, în viziunea mea, este distinctă de opinie. Opinii au mulţi, dar credinţă ba.
    «Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?» (Luca 18:8)

    Chiar cum ai spus şi tu: dacă ar depinde de opiniile unora, până şi homosexualitatea ar fi justificată doctrinar. [Ca să fac totuşi o menţiune: totuşi nu cred că Gili Cârstea ar fi de acord cu asta. Ceilalţi doi e foarte probabil, dar despre Gili nu simt în inima mea că el s-ar preta la aşa ceva. Ceva din mine îmi spune că s-ar putea ca el să nu fie pierdut. Are, ce-i drept, multă rătăcire (deşi are şi foarte multe lucruri bune). Însă n-am văzut mândrie la el ca la Ed.Constantinescu şi S.Petrof. Totuşi, nu aş dori să te contrazic cu hotărâre deoarece nu-l cunosc pe Gili personal. Poate tu îl cunoşti mai bine.]

    Şi atunci, dacă până şi homosexualitatea ar fi justificată în ochii lor, atunci ce mai contează ce ar susţine ei despre existenţa lui Dumnezeu sau a Satanei?
    Faptele şi atitudinea lor nu ar vorbi mai mult decât toate cuvintele lor? Ba evident că da.
    În zadar şi-ar etala verbal credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, fiindcă atitudinea lor de relativizare a Bibliei le-ar contrazice spusa buzelor.
    De asemenea, şi dacă ar susţine aberaţia că Satana nu există, oare nu s-ar vedea chiar din atitudinea lor faţă de Cuvânt că Satana există?
    __________

    Foarte sugestivă expresia ta: „Narcisism intelectual”.
    La vizionarea clipului am remarcat dorinţa asta a lui Petrof de a schimba din temelie percepţia asupra imaginii lui Dumnezeu.
    Aşa cum ai spus şi tu, Lucian, el vrea să ne îndoim de TOT. De tot ce cunoaştem.
    Cu alte cuvinte, să ne distrugem propria temelie creştină pentru a o învesti cu alte valenţe. (Probabil aşa consideră el că ar fi un răspuns eficient la starea generalizată de păcat şi lâncezeală spirituală care domneşte actualmente în lume.)
    Totuşi, nu acesta este răspunsul, ci dimpotrivă: că nu construim mai cu inimă peste temelia care a fost pusă o dată pentru totdeauna, că nu luptăm până la sânge împotriva păcatului şi a întinării conştiinţei, că ne menţinem curăţia de inimă în mod conjunctural, autojustificându-ne dacă renunţăm la ea în favoarea interesului personal, singurul „MNTUITOR” pe care-l simţim în momentele de criză.

    Mesajul lui S.Petrof se traduce astfel: „La gunoi cu temelia imaginii lui Dumnezeu. Să plecăm de la premisa că nu ştim nimic.
    Şi mi-am adus aminte de ceea ce spune Pavel, citându-l pe Ieremia, împotriva acestui mesaj:

    «Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
    Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.» (Evrei 8.10,11)

    Aşadar, Pavel spune că, în Noul Legământ, toţi cei ce au Duhul (Israelul spiritual = Creştinismul autentic) Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal, ei intrând într-o relaţie personală cu Domnul Iisus, prin Duhul.
    Şi totuşi Petrof spune că toată cunoştinţa acumulată în aceste două milenii, de la apostoli încoace, trebuie renegată şi aruncată la gunoi.

    Dar Lucian, ştii ce!? Dumnezeul nostru îngăduie aceste erezii perfide, tocmai pentru că prin ele suntem cercetaţi. Ele constituie un filtru de care unii nu vor trece, şi anume:
    – cei ce nu sunt hotărâţi în Adevăr,
    – cei ce se tem de om şi iubesc mai mult relaţia cu omul decât relaţia cu Domnul,
    – cei ce slujesc Domnului doar pentru interese trecătoare.

    • Acest răspuns a fost modificat acum 2 ani, 9 luni de către  Florin Lăiu.
    Lucian
    Membru
    Post count: 183

    Când Scriptura nu mai este propriul ei interpret
    sau jonglerii cu dinamica culturală

    Interpretul: Iertare Doamne!
    Dumnezeu: Pentru ce?
    Interpretul: Pentru păcatele mele.
    Dumnezeu: Stai liniștit, păcatul acesta face parte din dinamica culturală.
    Interpretul: Da, dar nu ziceai Tu… prin profet în cap… cu vs…?
    Dumnezeu: Ei aș! Error: „Profeți cu inspirație greoaie.”
    Interpretul: Și atunci Doamne, ce mai este inspirat și ce nu mai este inspirat în Scripturi?
    Dumnezeu: M-a cam plictisit treaba asta. Decizi tu.
    Interpretul: Și atunci ce este păcat și ce nu este păcat?
    Dumnezeu: Păcatul este o dinamică culturală fiule.
    Interpretul: Și pentru ce a mai venit Mesia?
    Dumnezeu: Care Mesia? Acela despre care se spune că ar fi înviat? E o dinamică culturală și treaba asta.
    Interpretul: Și cine stabilește ce este și ce nu este dinamică culturală?
    Dumnezeu: Chiar nu știi? Tu stabilești.
    Interpretul: Dar Tu Doamne, cine ești?
    Dumnezeu: Nici Eu nu mai știu, cred că tot o dinamică culturală… în fond e după cum vrei. Sunt un dumnezeu de lut, adică după chipul și asemănarea ta. Sunt plăsmuirea imaginației tale. Să fiu sincer… în realitate eu nu exist.

    Morala: Cea mai mare nevoie a teologiei liberale este de un theos real.
    Ad fontes: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Dumnezeul Bibliei, veșnic și moral)

    Rămâne o întrebare: Cât de mult dinamica culturală condiționează inspirația biblică?

    Florin Lăiu
    Keymaster
    Post count: 164

    Dragă Lucian,
    Observ că Sorin Petrof ţi-a acceptat replica pe blog. Dacă nu ţi-a răspuns, nu e o problemă. Nici mie nu mi-a răspuns, şi nu are nici o obligaţie. De altfel şi tăcerea este un răspuns. Nu cred că Sorin Petrof trebuie numărat împreună cu EC şi cu alţii asemenea. Eu nu cred că va susţine până la capăt viziunea aceasta pe care o are acum. Cel puţin aşa sper.

    Anonim
    Post count: 57

    Lucian, ai scris:
    «Morala: Cea mai mare nevoie a teologiei liberale este de un theos real.»

    Corect! Dar nu teologia liberală are această nevoie, ci unii din adepţii ei actuali pentru care mai poate exista o şansă de a se trezi.
    Cât despre teologia în sine, chiar dacă ar fi pompată în ea imaginea unui „theos real”, nimic bun n-ar putea ieşi dintr-un amestec eterogen de fals cu adevăr.
    __________

    «Rămâne o întrebare: Cât de mult dinamica culturală condiționează inspirația biblică?»

    Răspunsul meu ar cam fi următorul: atunci când Dumnezeu doreşte ca mesajul Lui inspirat să fie accesibil unei pături mai largi de oameni, trimite mesajul într-o formă mai compatibilă cu „dinamică culturală”. Împlinind cumva aşteptările formale ale destinatarilor mesajului. Forma sub care se prezintă aşadar mesajul inspirat este aşa cum se aşteaptă destinatarii.

    Însă, când Dumnezeu citind inimile destinatarilor constată că „cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine”, iar cei ce şi-au păstrat curăţia sunt într-un număr extrem de redus, atunci El trimite mesajul sub o formă inadaptată cultural, o formă greu de digerat.
    Prin însuşi acest fapt, Dumnezeu crează un filtru de caractere de care numai cei ce au o credinţă reală în El pot trece.

    De exemplu, ce dinamică culturală a respectat Isaia când a umblat 3 ani gol în cetate?
    Sau ce dinamică culturală era în coacerea pâinilor la căldura biogazului animal (şi să nu uităm că iniţial Domnul voise ca Ezechiel să folosească excremente umane)?
    Sau ce dinamică culturală era în Iudeea anilor 30, care să se potrivească cu afirmaţia lui Ştefan: „Dumnezeu nu locuieşte în Temple făcute de mâini omeneşti”??

    Lucian
    Membru
    Post count: 183
    Anduraru wrote:
    Dragă Lucian,
    Observ că Sorin Petrof ţi-a acceptat replica pe blog. Dacă nu ţi-a răspuns, nu e o problemă. Nici mie nu mi-a răspuns, şi nu are nici o obligaţie. De altfel şi tăcerea este un răspuns. Nu cred că Sorin Petrof trebuie numărat împreună cu EC şi cu alţii asemenea. Eu nu cred că va susţine până la capăt viziunea aceasta pe care o are acum. Cel puţin aşa sper.

    In privinta celor doua replici (nu una singura!) mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt. Prefer sa nu explic de ce.
    In privinta raspunsului, eu cred ca nu e sanatoasa evitarea tuturor confruntarilor. E drept, tacerea e un raspuns, dar tacerea nu se interpreteaza.

    Am inceput sa citesc Marturiile pe care le gasesc mai actuale ca oricand. Redau o frantura pe care am citit-o astazi:

    „Am fost îndreptată spre începutul învăţăturii advente şi, chiar înainte de acest timp, am văzut că nu mai existase egal în privinţa înşelăciunii, reprezentării inexacte şi a minciunii practicate de către grupul Messenger şi nici o altă asociaţie de inimi atât de corupte ascunse sub mantia religiei. Unele inimi cinstite au fost influenţate de către aceştia, gândind că ei trebuie să aibă cel puţin anumite motive pentru declaraţiile pe care le făceau şi socotind că n-ar fi posibil ca aceştia să născocească minciuni atât de mari. Biserica lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte, ca şi când n-ar exista astfel de oameni în lume.” {1M 117.1}

    Lucian
    Membru
    Post count: 183
    Olivian wrote:
    Lucian, ai scris:

    De exemplu, ce dinamică culturală a respectat Isaia când a umblat 3 ani gol în cetate?
    Sau ce dinamică culturală era în coacerea pâinilor la căldura biogazului animal (şi să nu uităm că iniţial Domnul voise ca Ezechiel să folosească excremente umane)?
    Sau ce dinamică culturală era în Iudeea anilor 30, care să se potrivească cu afirmaţia lui Ştefan: „Dumnezeu nu locuieşte în Temple făcute de mâini omeneşti”??

    Nu puteam raspunde asa bine. Trag urmatoarea concluzie preliminara: Dumnezeu, de foarte multe ori cauta sa socheze netinand cont tocmai de sensibilitatile culturale (putem adauga si parabolele si profetii mici pe care ii studiem).

Vizualizare 7 articole - 8 la 14 (din 20 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.