mai 2019
D L Ma Mi J V S
« mart.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
299
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Home/Forumuri/FORUMS/EMMAUS/Adventismul şi Evanghelia/Despre teologia mântuirii (soteriologia)

ACASĂ Forumuri FORUMS EMMAUS Adventismul şi Evanghelia Despre teologia mântuirii (soteriologia)

Vizualizare 2 articole - 1 la 2 (din 2 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • Florin Lăiu
    Keymaster
    Post count: 164
    #267 |

    Prietenul GA mi-a trimis următorul mesaj pe email:

    Multumesc pt.raspunsuri! Iata un alt subiect care merita pus pe FORUM. Este inca in”ceata”ce poate si ce nu poate face omul.
    Sunt text biblice si citate E.G W. care sustin puterea vointei in desavirsirea caracterului crestin.Aud predici care insista pe „autodisciplinare”,poti totul daca vrei! Te rog sa comentezi citeva intrebari:
    1-Au fost sclavi care si-au dorit libertatea dar n-au avut puterea sa fuga.(aplicatia spirituala)
    2-Au fost sclavi care sau obisnuit cu raul si au murit acolo.(aplicatia spirituala)
    3-Au fost sclavi care cu pretul vietii au scapat de sclavie(aplicatia spirituala)
    Toti oamenii se nasc robi pacatului si putini sunt constienti de acesta.Pina si vointa si puterea(infaptuirea) ne sunt anihilate
    4-Are sclavul puterea de a mai dori libertatea ?
    Consider ca intelegind aceste lucruri ne vom reconsidera unele atitudini fata de lupta credintei.

    Florin Lăiu
    Keymaster
    Post count: 164

    Am scris un mesaj şi l-am pierdut, pentru că forumul nu ţine mult deschis contul (trebuie să găsesc o soluţie). Cel mai bine este să scrii mesajul întâi într-un program de scris/editare şi apoi să-l torni aici, până convingem forumul să devină mai tolerant cu timpul de expunere.

    Referitor la subiect, înţelegerea mea este că soteriologia, ca şi alte mari doctrine creştine este paradoxală. Omul nu poate face nimic fără DUmnezeu ca să se mântuiască, dar nici DUmnezeu Însuşi nu poate mântui pe cineva împotriva voinţei, alt fel spus, fără concursul voinţei.

    Este adevărat că de la natură, voinţa omului este captivă. Când Erasmus a scris „De libero arbitrio”, Luther i-a răspuns cu scrierea „De servo arbitrio.” Dar în acelaşi timp, este adevărat că în spiritualitatea noastră, chiar înainte de a cunoaşte pe Dumnezeu cu pocăinţă şi botez, există nu doar viaţa condusă de instincte şi reflexe, ci şi influenţe ale Duhului lui Dumnezeu, care luptă să obţină control asupra conştiinţei, încă din pruncie. Aşa se face că „păgâni, care nu au o Lege (educaţie în religia revelată) îşi sunt singuri Lege.” Chiar dacă oamenii nu ştiu nimic despre lucrarea Duhului în inima lor, ea există şi adesea poate fi confundată cu capacităţile voinţei umane.

    Când Dumnezeu a poruncit, în zilele Facerii, şi la porunca Lui au apărut atâtea lucruri frumoase şi bune, ceea ce se întâmpla nu era magie. Încă de la început, când totul era doar un ocean nesfârşit şi întunecat, „Spiritul lui Dumnezeu plutea în zbor peste ape.” El era acolo şi aştepta porunca. La fel a fost şi cu vindecările făcute de Iisus. Porunca Sa, „Scoală-te şi umblă!”, nu întreba nimic despre putere, nici nu vorbea în mod explicit despre condiţii, ci impunea ascultare, bazată pe încredere în Dumnezeu. Aşa este şi cu poruncile lui Dumnezeu în general.
    „Dumnezeu este acela care lucrează în noi [dar NU FĂRĂ NOI] voinţa şi înfăptuirea.”

Vizualizare 2 articole - 1 la 2 (din 2 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.