ROMANASHU007 (5 sept. 2010):

Eu unul, sincer daca tot cultul baptist sau penticostal s-ar hotari sa tina sambata, atunci asa sa fie. Dar ganditi-va ca intr-o familie in care se tine si/si, ajungi sa nu mai lucrezi 2 zile din 7. Eu cred ca e vorba de odihna 1 zi din 7.Fie ea si miercuri. Odihna e pentru om, nu omul pentru odihna. Legea da o zi din 7, dragostea le da pe toate. „Cine face diferenta intre zile pentru Domnul o face. Cine n-o face, pentru Domnul n-o face.” Cand o sa studiez Teologia(daca Domnul mi-ajuta) o sa studiez greaca la perfectie. si rupem atunci orice dubii.

Faca-se voia Domnului. Totusi.. ma intreb: de ce n-a dat Domnul Legea lui Adam? si o stia toata lumea. Ca asa si in Romania e Legea tzarii, si ne supunem, ca apartinem. de ce trebuie sa tinem legea lui Israel si sarbatorile lor? Hai sa sarbatorim sarbatorile Domnului Isus. Traim in societatea de acum, nu in cea trecuta. n-ai cum sa nu traiesti in societate. ne framanta sabatul dar oamenii mor inca pe strada fara sa-l cunoasca pe Domnul Isus,…si se duc de-a valma in iad. asta nu va pasa? Domnul cu noi, si sa ne descopere la fiecare ce e de facut. Pe mine unul ma intereseaza doar sa ajung in RAI, si nu cu mana goala, ci cu snopi. Sabatul nu e o conditie a mantuirii.

Dragă Românaşule

Eşti liber să faci ce doreşti. Dar nu trebuie să aşteptăm ca o biserică întreagă să înţeleagă şi să se supună unei porunci a lui Dumnezeu, pentru ca abia apoi să ne supunem şi noi lui Dumnezeu. Este Biserica standardul nostru, sau Biblia ? Sunt amândouă, desigur, dar Scriptura are primul şi ultimul cuvânt. Poruncile lui Dumnezeu au fost întotdeauna mai mari decât poruncile Bisericii.

Nu e nici o problemă dacă într-o familie unul a înţeles să ţină sâmbăta, altul ţine duminica şi altul miercurea, vorba ta. Porunca obliga pe capul familiei să permită odihna şi copiilor şi sclavilor lui, chiar şi animalelor de povară, adică să nu pună pe fii, pe argaţi sau pe străini să muncească în locul lui. În Israel, chiar şi străinul rezident în cetate era obligat să se oprească de la lucru sâmbăta, fiindcă locuia în ţara lui Israel. Noi nu trăim în ţara care păzeşte sabatul şi, oricum, nu avem dreptul de a-i obliga pe membrii familiei să ţină sabatul odată cu noi. Dacă eu vreau să ţin sabatul şi soţia mea nu are aceeaşi convingere, ci găteşte sau spală sâmbăta, eu nu am dreptul s-o oblig să se oprească. Porunca se referă doar la fii, sclavi şi străini, fiindcă aceştia erau dependenţi şi exista riscul de a fi puşi la muncă, de către stăpânul casei. Soţia nu este enumerată în poruncă printre cei dependenţi. Dacă însă cel care ţine o anumită zi în familie doreşte linişte, bine este să fie respectat. Cel puţin, păzitorul sâmbetei trebuie să se abţină duminica de la activităţi care deranjează vecinătatea. Cu atât mai mult, dacă deranjează pe cei din casă. Dragostea creştină găseşte soluţie pentru toate. Până la urmă, care-i problema, dacă nu mai lucrezi două zile din şapte? Nu acesta este acum statutul legal al muncitorului? Porunca nu te obligă să muncești neapărat tot timpul celor șase zile, ci să te oprești în ziu a șaptea, care este a Domnului. Dacă în celelalte zile te mai relaxezi, dormind sau mulțumindu-te cu 8-10 ore de muncă, nu înseamnă că timpul liber în cursul celor șase zile ar fi o încălcare a poruncii.

Spuneai că „Legea dă o zi din 7, dragostea le dă pe toate.” Acesta este un slogan frumos, dar ieftin. Este ca şi cum te-ai duce la iubita ta, de ziua ei cu mâinile goale, declarându-i că nu i-ai adus buchetul favorit, fiindcă ea merită mult mai mult: toate florile din lume. Iar citatul din Romani 14 nu se poate referi la ziua Domnului, ci se referă la sărbători calendaristice, la zile de post etc. Cât priveşte ziua de odihnă, NT ne învaţă că există o zi numită Ziua Domnului (Apocalipsa 1:10). Prin urmare, nu toate zilele sunt la fel.

Mă bucur că vrei să studiezi teologia şi greaca „la perfecţie”. Dar ca unul care mă ocup de decenii de limbile biblice, poţi să-ţi spun că greaca pe care o înveţi la teologie nu te ajută prea mult în privinţa soluţionării unor astfel de probleme. Doar dacă faci mai mulţi ani de greacă în mod serios îţi foloseşte cu adevărat şi poţi rezolva doar UNELE probleme teologice. Majoritatea problemelor existente nu provin din necunoaşterea limbii greceşti, ci din neputinţa credincioşilor de a se ţine strânds de ce „stă scris!”

De ce nu a dat Domnul Legea lui Adam? Ce s-a dat lui Adam nu este numit „lege” în mod explicit, dar Biblia arată că i s-au dat porunci privind guvernarea naturii, relaţia cu soţia lui, datoria de a lucra şi păzi Grădina, de a se hrăni cu produse vegetale, din rodul tuturor pomilor, inclusiv din Pomul Vieţii, plus porunca expresă de a nu lua din pomul „cunoaşterii (deosebirii) binelui şi răului”. Acestea au fost porunci directe. Unele din ele au rămas ca nişte legi pe care le-a pus Dumnezeu în natura omului, altele i le-a dat în mod explicit. Dar există şi porunci care s-au dat omului printr-o autoritate mai înaltă decât porunca verbală sau scrisă pe piatră. Este vorba de exemplul personal, pe care Dumnezeu Însuși l-a consfințit mai apoi sub forma poruncii.

Dumnezeu Creatorul a lucrat 6 zile şi a şaptea s-a odihnit. Omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, numit guvernator al întregii creaţii, i-a fost dat să lucreze de asemenea, ba chiar să dea nume făpturilor create, aşa cum făcuse Dumnezeu. De ce a creat Dumnezeu lumea în 6 zile? Nu putea s-o facă într-o clipă? Sau nu putea s-o facă printr-o evoluţie lentă, pe parcursul a milioane de ani? Dar Dumnezeu a dorit ca şi felul în care El a creat să fie un model pentru om. Astfel omului i s-a dat o onoare care reflecta Divinitatea. Omul trebuia să ştie pe calea aceasta că el are să imite pe Dumnezeu, lucrând şase zile şi oprindu-se în ziua a şaptea, pentru a se întâlni în toată libertatea cu Dumnezeu, cu semenul său şi cu restul Creaţiei. Când cuvântul spune că Dumnezeu a „binecuvântat” şi a „sfinţit” ziua a şaptea (Gn 2:1-3), El n-a binecuvântat-o şi sfinţit-o pentru Sine (fiindcă El nu oboseşte şi nu are nevoie de recreere), nici pentru vrăbii şi furnici. De aceea, porunca sâmbetei, din Exodul 20 ne trimite înapoi la Geneza 2:3, ca să ne arate că Dumnezeu a lăsat lui Adam religia aceasta, care este exemplu divin, mai mult decât poruncă. Limbajul non-verbal este cel mai puternic, de aceea Iisus a întărit porunca predicării Evangheliei, prin ritualurile sacre ale botezului și împărtășirii. 

Referirea la legile româneşti este irelevantă, din două motive. În primul rând, legile româneşti asigură libertatea religioasă de închinare a sâmbetei ca şi a duminicii. Ambele sunt zile libere, după decembrie 1989. Dar şi înainte de 1989, cei ce păstrau sabatul se orientau după Porunca Domnului. Există vreo constituţie care să interzică sâmbăta sau să oblige ţinerea altei zile? Până acum se pare că nu. Dar chiar dacă s-ar introduce asemenea aberaţii, spunem ca Petru: „Se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (FA 5:29).

Ai scris: „oamenii mor încă pe stradă fără să-l cunoască pe Domnul Iisus… si se duc de-a valma in iad; asta nu va pasa?” Ba da, ne pasă, şi facem tot ce putem. Dar unde ai găsit că, dacă cineva nu-L cunoaşte pe Domnul Iisus merge în iad? Foarte mulţi oameni sunt nevinovaţi de faptul că nu-L cunosc pe Iisus. La unii abia a ajuns Biblia, iar la alţii a ajuns un creştinism deformat, care pune în faţă sperietoarea iadului veşnic, în locul Crucii lui Iisus, cea izbăvitoare de păcat şi de moarte.

„Sabatul nu e o condiţie a mântuirii.”

Sabatul nu este o faptă meritorie cu care să plătim mântuirea, dar este o datorie, deoarece este din porunca lui Dumnezeu, pe care primii creştini au recunoscut-o (Lc 23:56 în greacă: „după Poruncă”; Ap 11:19; 12:17; 14:12u.p.). Există oameni la care Biblia nu a ajuns, aşa că ei au scuză, atât în ce priveşte poruncile lui Dumnezeu, cât şi credinţa Evangheliei. Dar într-o ţară creştină, între atâţia pocăiţi cu Biblia în casă, este greu de spus că lui Dumnezeu Îi este totuna că unii ascultă de toate poruncile Lui şi alţii spun că poruncile au expirat. Dacă ascultarea de porunci este o condiţie sau nu, citeşte ce a zis Iisus, tânărului bogat: „Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Mat 19:17). Eu înţeleg că păzirea poruncilor este o condiţie a intrării în viaţă. Inclusiv pentru un tânărul sărac.