mai 2019
D L Ma Mi J V S
« mart.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
299
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Trinitate/Paracleţi sau procleţi?

Paracleţi sau procleţi?

Pe blogul PROADVENT și pe pagina Facebook a aceluiași cuib de propagandă antitrinitară, care face de râs adventismul, apare demult un articol asupra autenticității și legitimității textului din Matei 28:19, garnisit cu multe dovezi care se dovedesc a fi praf în ochii publicului. Scrisesem deja cândva despre acest subiect și nu voiam să mă repet, dar un prieten a insistat să-l ajut să înțeleagă despre ce este vorba. Așa că răspunsul meu se adresează celor de bună credință. Nu cred că propagandiștii antitrinitari sunt sensibili la argumente serioase. Mintea se deformează dacă o folosești în mod pervers, și chiar conștiința se modifică.

(Cine dorește să citească pe larg pledoariile antitrinitare, le poate găsi aici: PROADVENT).

Când greşeşti în genuri greceşti

În traducerea Cornilescu, textul din Matei 28:19 este redat astfel:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (subinierea mea).

Antitrinitarii contestă această expresie, susținând că ar fi un adaos ortodox, adică trinitarian. C V Crăciun, autorul blogului PROADVENT, cel care a trântit pe pagină articolul FALSIFICAREA PE FATA A LUI MATEI 28:19 (nu se știe dacă CVC este autorul), aduce următoarele argumente împotriva autenticității expresiei trinitare:

Studiind acest pasaj în textul grecesc, se observă că cuvintele ’botezându-i’ (pe ei, în greacă: autous, la masculin) şi ’învăţându-i’ (pe ei, în greacă: autous, la masculin), nu se acordă în gen cu ’naţiunile’ (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de ‘autous’, ar trebui să fie ‘auta’, (vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament în Traducerea Fidelă – NTTF – 2007). Prin urmare, fie autorul cărţii, Matei, a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a se ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat expresia ‘botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh’. În unele scrieri ale lui Eusebiu, versetul din Matei 28,19 este citat cu o formulare complet diferită: ‘…în Numele Meu’. Acest indiciu este oferit de asa numitul ‘Aparat critic al Noului testament în limba greaca’, de la ediţia 1 la 25, redactat de Nestle si Aland.

Este adevărat că pentru un începător în greacă, acolo este un „dezacord”. Dar cum își explică antitrinitarii că același tip de dezacord este foarte prezent în greaca biblică în diverse locuri (Ex 23:27; Dt 7:22; 9:4; 12:29-30; 19:1; 31:3; Ios 23:9; Ps 117 (MT 118):10; Ioel 4:2; Is 30:28; 34:2; Ir 25:9.15; Ez 39:21; Mt 25:32; FA 15:17)?

Iată câteva dovezi, numai din NT:

„Toate neamurile (τὰ ἔθνη, plural neutru) vor fi adunate înaintea Lui, și El îi va despărţi (αὐτοὺς : „pe ei”, plural masculin)…” (Mat 25:32)

„…şi toate neamurile (τὰ ἔθνη, plural neutru) peste care (ἐφ᾽ οὓς ….ἐπ᾽ αὐτούς, plural masculin) este chemat numele Meu…” (FA 15:17)

„…ca să lovească neamurile (τὰ ἔθνη, plural neutru) cu ea, pe care le (αὐτοὺς = îi, pe ei; plural masculin) va cârmui…”. (Ap 19:15)

Acest acord apare adesea și cu alți termeni neutri la plual:

Copilaşii (τέκνα, plural neutru) mei, pentru care (οὓς, plural masculin)…” (Gal 4:19)

Explicația acestui „dezacord” este că acordul adesea se face logic, nu gramatical. Termenul de genul neutru [τὸ] ἔθνος (neam), [τὰ] ἔθνη (neamuri) a avut inițial sensul de popor, națiune, etnie, așadar denumind o mulțime (la singular) sau mai multe mulțimi (la plural). Cu timpul însă, după modelul din ebraică, evreii vorbitori de greacă au folosit tot mai mult acest termen la plural cu sensul de indivizi (neevrei, păgâni), nu de popoare. Citiți, de exemplu, FA 13:48: „neamurile se bucurau auzind cuvântul acesta”. Este absurd să credem că la predica lui Pavel asistau mai multe neamuri (popoare). Erau de fapt oameni din alte popoare, neevrei, păgâni. Dar în timp ce termenul ἔθνη (neamuri, neevrei) este neutru, când se vorbește despre ei, se folosește masculinul, pentru a se sublinia că este vorba de indivizi (oameni dintre „neamuri”), nu popoare întregi.

Asemenea dezacorduri și încă altele se găsesc în limbile biblice la tot pasul. Nici un lingvist serios nu construiește speculații teologice pe asemenea „dezacorduri”. Fiecare limbă are rigorile și ticurile ei. În Dt 7:22, de exemplu, traducătorul grec, referindu-se la ἔθνη („neamuri”), foloseşte ambele pronume la plural:  ταῦτα (la neutru) şi αὐτούς (la masculin). Prin urmare, suspiciunea că acest dezacord gramatical ar semnala o interpolare, nu are nici o bază, ci demonstrează ambiția antitrinitarilor de a trage foloase ideologice din orice chichiţă.

Fidela sau Infidela?

Ca evidență, PROADVENT ne trimite la nota de subsol de la traducerea FIDELA 2007. Eu nu am ediția din 2007, ci pe cele din 2009-2010 și 2014. M-am îndreptat cu mare curiozitate spre această traducere (de la care nu am totuși mari așteptări), fiind curios să văd ce evidență are împotriva autenticității formulei trinitare din Mat 28:19.

(Unii prieteni adevărați mi-au atras atenția că am introdus o confuzie în acest probatoriu, și anume, am confundat Noul Testament „Fidela”,  cu Biblia „Fidela”. Observația este corectă și vă mulțumesc. Având în vedere că ambele lucrări și-au dat același nume, și că asemenea tentative de traducere sunt produsele unor amatori – lăudabile ca efort, uneori și ca realizare, dar fără nicio garanție profesională și fără „peer review” –  nu am cercetat de aproape originile lor și le-am confundat. Fidela de la Cluj este o traducere integrală a Bibliei realizată de Pastor Andrei Beniamin Lariu și Dr. Brian James Nibbe, Sr. Rămâne să mă documentez cum au lucrat împreună.

Produsul arată ca o traducere din engleză a unei versiuni care se vrea fidelă față de Textus Receptus. Pe de altă altă parte, NT Fidela a apărut mai devreme la Arad și este lucrarea unui frate baptist Viorel Rațiu, economist de profesie, care a tradus după textul critic  al lui Nestle-Aland, bazat pe Codex Sinaiticus și alte manuscrise mai vechi. Deși consider că ambele lucrări au caracter amator, ideea domnului Rațiu este mai sănătoasă. Va rebui să fac niște recenzii serioase ale acestor tentative de fidelizare a Bibliei. Deocamdată vă pot spune că, la o simplă răsfoire, nu m-a frapat un progres evident în ce privește limba română sau claritatea textului. Nu condamn asemenea lucrări, ele pot fi la fel de folositoare în credință, ca și cele mai acceptabile traduceri profesionale, dar când este vorba de filozofia traducerii sau de critica textuală / utilizarea manuscriselor și versiunilor antice, lucrurile se complică foarte mult, și amatorii ar trebui să fie mult mai reticenți. Deocamdată pot spune că decizia domnului Rațiu de a traduce după textul critic al lui Nestle-Aland și nu după textul recept al lui Erasmus, care folosește manuscrise bizantine mai târzii și mai umflate, este un punct în favoarea domniei sale.

Textul Fidelei de la Cluj, dincolo de preferința pentru textul recept, care este doar slăbiciune și nu păcat de moarte, face greșeala de a reda cât se poate de fidel, din engleză, textul biblic, într-o exprimare românească cel puțin ciudată, atunci când nu este insipidă sau hilară. Fidelitatea lui Viorel Rațiu față de textul grecesc este însă una destul de oarbă, zic eu, dacă numele lui Iisus a fost transliterat ca „Iesus”. Cât privește traducerea la Matei 28:19, aceasta este absolut infidelă, întrucât pune la îndoială textul așa cum este el în toate manuscrisele, inclusiv în cele mai vechi. Ediția critică a lui Nestle-Aland, pe care pretinde că o urmează nu permite o astfel de agresiune. Probabil ideea aceasta i-a fost sugerată de Alin Ișfa, colaboratorul său, care a fost martor al lui Iehova. Știm că MI sunt arieni dogmatici.)

Iată ce am găsit:

„De aceea, duceți-vă și învățați toate națiunile (sic !), botezându-i (sic!) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,…”

Dacă Fidela din 2007 o fi avut vreo notă de subsol teribilă, să fie sănătoasă! CVC ar fi trebuit să ne dea nota exactă sau o fotografie a paginii. Dar dacă Fidela s-a deșteptat între timp, și cel puțin edițiile 2009-2014 conțin formula trinitară, fără nicio notă de subsol, ar fi timpul să se deștepte și cei de la PROADVENT.

Dar, ca dovadă că în acest domeniu există dispoziția de fraudă, din partea antitrinitarilor, citiți, vă rog, Mat 28:19 în traducerea „Scripturile creștine”, făcută de niște amatori mai grei și mai insidioși decât proadvenții: cei de pe situl Calea creștină. În acest caz, ne fură pe față, omițând complet, nu numai formula trinitară, ci și referirea la botez, fără nicio explicație la subsolul paginii. Jaf la drumul mare!

Toți criticii antitrinitari sau liberali își întemeiază suspiciunile pe anumite referințe ale lui Eusebiu din Cezarea, care citează textul din Matei 28:19 într-un mod diferit („și botezați-i în numele Meu”). Dar acest fapt nu trebuie să ne mire, pentru că Eusebiu a avut și simpatii antitrinitare, posibil moștenite de la predecesorii lui în teologie (Origen din Alexandria și Pamfil din Cezarea). A fost chiar excomunicat pentru scurt timp (324-325 d. Hr.), de către un sinod din Antiohia (unde se afla o veche școală teologică tradițională, în opoziție cu cea din Cezarea, care era o fiică a celei din Alexandria).

Ediţii depăşite (sau mai rău!)

Afirmația proadvenţilor că edițiile critice ale NT grecesc (Nestle-Aland, 1-25) ar menționa citatele lui Eusebiu, mi se pare suspectă. Eu folosesc ediția a 27-a. În această ediție nu apare ABSOLUT nici un fel de referire la Eusebiu, sau la o versiune diferită a textului din Matei 28:19. Singurele variante menționate sunt înlocuirea accidentală a lui οὖν (așadar) cu νῦν (acum) într-un manuscris târziu, şi înlocuirea accidentală a lui βαπτίζοντες (botezând-voi) cu βαπτίσαντες (botezând-voi). Niciuna dintre aceste variante nu schimbă sensul textului și nu are legătură cu formula trinitară. Dacă edițiile critice mai vechi au avut și alte note în aparat, înseamnă că dacă s-a renunțat la ele, nu-și meritau locul.

Mai departe, experții de la PROADVENT citează fie autori care au aparțin unor secte sau grupări antitrinitare ca și ei, fie autori liberali (istorico-critici), care se îndoiesc nu doar de autenticitatea formulei trinitare din Matei 28, ci se îndoiesc de istoricitatea celor mai multe cărţi din Vechiul sau din Noul Testament şi găsesc peste tot numai falsuri, apocrife, legende şi modificări. A cita din aceştia ca fiind autorităţi în domeniul Bibliei, este ca şi cum ai cita pe Hitler şi pe Mengele în domeniul raselor umane. La ora aceasta, aproape toți teologii vechi protestanți și catolici sunt liberali (istorico-critici). Dar învățații conservatori, care au respect față de textul biblic, în cercetarea critică pe care o fac, sunt de acord că textul NT s-a păstrat foarte bine, în ciuda unor erori sau intervenții scribale. Antitrinitarii noștri nu au însă nici un studiu personal la subiectul acesta. Argumentele şi citatele lor autoritare sunt simple texte copy-paste, ușor modificate, traduse înainte de a fi înțelese, din surse de pe internet, aparținând fie Martorilor lui Iehova, fie unor dizidenți ai acestora, sau aparținând unor dizidenți reformiști, AZS antitrinitari. Sunt argumente fumate de mult, întrucât anti-trinitarismul este de vreo două secole la modă în protestantismul liberal.

PROADVENT citează în favoarea ideii lor că Mat 28:19 ar fi fost modificat: Enciclopedia Catolică (ce ediţie?), Enciclopedia Britanică (ce ediţie?), Dicţionarul lui Hastings din 1898 (vechitură). Aceste enciclopedii se pot găsi şi pe internet, așa cum am indicat prin linkurile de mai sus. Dar orice ar spune învățații cu enciclopediile lor, ei trebuie să-și expună dovezile textuale clare. Simplele opinii nu sunt suficiente într-un asemenea caz. Avem nevoie de probe serioase, nu de bonzi și de monștri sacri ai speculațiilor istorice.

Scanderbeg cu Eusebiu

PROADVENT: Deoarece citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice copie a manuscris grecesc al cărţii lui Matei existent, este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. (Principiul uzitat de critica textuală, care apelează, uneori, nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice ce conţin citate din Noul Testament, unele din aceste scrieri datând şi din sec. II e.n).

FL: Afirmația de mai sus este uluitoare. Eusebiu a trăit între anii 260-340 d. Hr., iar cele mai vechi manuscrise păstrate ale lui Matei, sunt: Codex Vaticanus (313-350), scris probabil în Cezarea;  Codex Sinaiticus (325-360) scris probabil în Cezarea. Nu am la dispoziție Papirusul Bodmer XIX, un fragment coptic din sec. IV, care conține și Matei 28. Dar nu am găsit nicio mențiune că acesta ar conține o diferență în vers. 19. Diatessaron-ul lui Tatian (sec. II), un aranjament amestecat al celor patru evanghelii, cuprinde și formula baptismală trinitară la sfârșitul evangheliei (pag. 98, în traducerea latină existentă). Didaché (sec. II), un fel de manual al Bisericii din Siria, citează formula baptismală din Matei în formă trinitară (Did. VII.1). Prin urmare, formula baptismală, nu numai că apare în Matei 28:19 în manuscrise contemporane cu Eusebiu (Vaticanus, Sinaiticus), dar este citată de scrieri mult mai vechi decât Eusebiu. De fapt, primul care a folosit denumirea de Treime (gr. Trias) pentru Dumnezeire a fost Teofil de Antiohia, în jurul anilor 170 d. Hr., şi primul care a folosit denumirea latină (Trinitas) a fost Tertullian (155-240 d. Hr.).

Au existat, desigur, și contestatari ai Trinității, încă din epoca persecuțiilor. După Sinodul Niceean (325), arianismul s-a extins, în ciuda faptului că a fost condamnat. În special teologii răsăriteni aveau oarecare înclinații ariene. Unii împărați creștini răsăriteni au fost arieni, și dintre misionari, merită menționat Wulfila (Ulfilas, sec. IV), apostolul goților, care a tradus Biblia într-un dialect vechi germanic. Din nefericire, Biblia gotică a lui Wulfila, cât s-a păstrat din ea, nu conține ultimul capitol din Matei, nici primul din Ioan. Dar la sfârșitul epistolei 2 Corinteni conține binecuvântarea apostolică trinitară.

O evanghelie cu ghionturi

De asemenea, nu e nicio mirare că un manuscris ebraic medieval din sec. XIV folosit de rabinul Șem-Tov ben Isaac ben Șaprut  ca instrument apologetic împotriva creștinilor, nu conține deloc referirea la botez în Matei 28:19-20. Evreii medievali au folosit o anumită formă a Evangheliei după Matei, despre care majoritatea ebraiștilor și istoricilor susțin că este o traducere din greacă sau din latină. Evident, traducerea a fost făcută cu omisiunile de rigoare, pentru a sluji scopului apologetic al rabinilor, în disputele cu creștinii. Și nu este nici un istoric sau filolog serios care să admită că Mateiul lui Șem-Tov ar fi din primele secole.

Dacă admitem pledoaria unor „nazareni” în favoarea ideii că Şem-Tov ar fi avut un text ebraic vechi pe care a lucrat, aceasta ar fi o explicaţie posibilă a formulării din scrierile lui Eusebiu.  Mateiul lui Şem-Tov, dacă este cât de cât autentic (deși atât de târziu!), provine mai degrabă din mediul ebionit (iudeo-creştin sectar, antipaulin, unitarian), deoarece la Mt 24:14-15 afirmă că predicarea evangheliei la toate neamurile este lucrarea (semnul) lui antichrist, urâciunea pustiirii. Or, dacă cineva admite formula de la Matei 28:19 a lui Şem-Tov, de ce n-ar admite-o şi pe aceasta, din 24:14? Foarte posibil că au circulat şi variante antitrinitare, provenite din mediul iudaizant ebionitic, iar Eusebiu, care chiar se referă la un manuscris ebionitic al lui Matei, l-a luat drept originalul ebraic al Evangheliei („Evanghelia pentru Evrei”).

Argumentul papal

În fine, ultimul argument al proadvenților este uluitor, cireașa de pe tort: Ratzinger însuși ar mărturisi că textul din Matei 28:19 ar fi fost fabricat la Roma!  Dacă eu aș fi apelat la un argument papal, imediat eram linșat ca iezuit etc. Dar când este vorba de a apăra erezia, este bun orice argument! Despre ce este vorba, de fapt?

Din fericire, am găsit pe Google Books cartea lui Joseph Ratzinger, Introduction to Christianity, în care se vorbește și despre dezvoltarea treptată a doctrinei și a ritualului. La pag. 82-83, Ratzinger menționează și Matei 28:19. Mai întâi, vorbește despre ceremonia tradițională a botezului și a formulei trinitare pentru botez, afirmând că s-a dezvoltat la Roma. Se știe că biserica din Roma a fost sursa misionară a mai tuturor bisericilor din vestul Imperiului, și apoi niciun teolog catolic nu pierde ocazia să accentueze rolul de lider al Romei în toate lucrurile. După aceasta însă, Ratzinger afirmă că textul acestei formule romane de botez „a fost în mod fundamental bazat pe cuvintele Christosului înviat, raportate în Matei 28:19” (și citează textul). În continuare, autorul menționează că, pe temeiul acestui mandat din Matei 28:19, se puneau candidatului trei întrebări la botez: „Crezi în Tatăl Atotputernic?… Crezi în Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu?… Crezi în Spiritul Sfânt?”.

Dar ce face anonimul proadvent (proclet, mai degrabă!), care ne propune acest argument zdrobitor? Pur și simplu falsifică citatul din cartea lui Ratzinger, introducând în paranteză mai devreme referința la Matei 28:19, ca să ne inducă în eroare, să credem că Ratzinger se referă la acest text, că ar fi apărut mai întâi la Roma, și nu la textul despre care vorbise (al formulei catolice de botez). Autorul spune clar că formula catolică de botez se întemeiază pe Matei 28:19, nu invers! Dar procleții de la Proadvent, ca să fie și mai clar cât sunt de cinstiți, au adăugat apoi un comentariul al lor, care nu este din carte, și au încheiat cu ghilimele încă odată, înainte de a da referința, ca să ne facă să credem că papa ar fi recunoscut, că textul din Matei 28:19 nu provine din Ierusalim, ci de la Roma, și că este o „fabricație” târzie a catolicismului….     

Formula corectă de botez

Pentru cercetătorii sinceri, suntem datori să răspundem la o provocare adresată de antitrinitari. Botezul creştin se face în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, cum este scris în Matei 28:19, sau în numele lui Iisus, cum pare că au practicat apostolii, potrivit cu Faptele Apostolilor?

Înainte de orice, nu avem dreptul să respingem autenticitatea textului din Matei 28:19, care este în armonie cu atâtea învăţături biblice, doar pentru faptul că ucenicii lui Iisus ar fi folosit o formulă mai scurtă, botezând în numele lui Iisus, în toate cele patru locuri unde este menţionat un act al botezului (FA 2:38; 10:48; 8:16; 19:5).

Allen Stump însuşi (părintele rătăcirii antitrinitare printre AZS) găseşte până la urmă o soluţie care, dacă ar fi consecvent, l-ar ajuta să admită formula baptismală trinitariană: „putem vedea că Iisus nu dădea astfel o formulă specifică pentru ca predicatorul s-o recite la botez.”[1]

Este într-adevăr, foarte posibil, ca Iisus să nu fi intenţionat simpla rostire a unei formule, aşa cum, îndemnul de a ne ruga în numele lui Iisus, nu înseamnă că, în timpul rugăciunii sau la sfârşitul ei, să menţionăm ca o formulă magică, „în numele lui Iisus Te rugăm”. Dar în acest caz, de ce crede AS că relatările botezurilor din Faptele Apostolilor ar contrazice această „formulă”? Atunci şi cealaltă „formulă” poate fi înţeleasă la fel de liber, şi nu ar mai exista nici o contradicţie. Dar problema lui AS nu este uzul liturgic al formulei, ci conţinutul ei teologic. Acesta sperie atât de tare pe toţi antitrinitarii, încât sunt nevoiţi să facă orice pentru a ieşi din autoritatea textului.

În FA 8:37, Luca nu face referire la nici o formulă, ci relatează cum candidatul, înainte de botez, a primit adevărul fundamental al creştinismului: Evanghelia, adevărul despre Iisus Christos cel Răstignit, după cuvântul profeţilor (v. 35). În FA 19, Luca relatează botezul unor foşti discipoli ai lui Ioan. Fuseseră botezaţi deja cu botezul lui Ioan, care era botezul pocăinţei faţă de Dumnezeu şi de Legea Lui. Acesta era un botez iudaic, întrucât şi iudeii botezau pe păgânii care treceau la idaism şi acceptau circumcizia. Dar aceştia nu primiseră Spiritul Sfânt, fiindcă darul Spiritului se dădea în urma mărturisirii că Iisus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. Ucenicii lui Ioan nu erau siguri de acest adevăr, ba încă mulţi din ei au crezut că Ioan este Christosul. De aceea, Pavel i-a botezat „în Numele lui Iisus”, nu cu referire la o simplă formulă, ci predicându-le pe Iisus spre convingere. Astfel au primit şi confirmarea Duhului Sfânt, şi în acest mod putem vedea cum experienţa lor era completă, că au fost botezaţi nu doar în numele Tatălui, ci şi al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Un amănunt interesant este şi faptul că aceste botezuri „în numele lui Iisus” erau administrate iudeilor sau prozeliţilor iudei, care aveau cunoştinţa de Dumnezeu, dar nu cunoşteau pe Iisus şi pe Duhul. De aceea, erau botezaţi în numele lui Iisus şi primeau Duhul Sfânt. Aceasta nu vrea să spună că ei nu aparţineau şi Tatălui. Dimpotrivă, deja aparţineau. În Matei 28 însă, prin contrast, Iisus îi trimite pe ucenici să boteze oameni din toate neamurile, adică păgâni, care n-au auzit niciodată de Dumnezeul adevărat, de Fiul Său Iisus Christos, sau de Duhul Sfânt. De aceea este foarte posibil ca „formula” trinitară să fie accentuată mai târziu, când majoritatea convertirilor erau dintre păgâni. Interesant este şi faptul că la botezurile din Faptele Apostolilor sunt menţionate şi celelalte două Persoane divine. Aş pune întrebarea: În numele Cui a fost Iisus botezat ? Trinitatea este menţionată ca fiind prezentă acolo, la Iordan, dar numai Iisus era vizibil, proeminent. Tatăl doar şi-a făcut auzit glasul, iar Duhul a străfulgerat ca o lumină deasupra lui Iisus, în chip de porumbel venind în zbor.

Botezul care este o dedicarea doar lucrării Tatălui şi a Fiului, este incomplet ca experienţă, dacă nu este primită şi lucrarea Spiritului Sfânt:

FA 8:12 ei au crezut ….evanghelia împărăţiei Lui Dumnezeu şi în numele lui Iisus Christos au fost botezaţi. v. 15 [apostolii] s-au rugat pentru ei ca să poată primi şi ei Duhul Sfânt…(v. 16) fiindcă Duhul Sfânt nu venise încă peste nici unul dintre ei; ei doar fuseseră boteazaţi în numele Domnului Iisus.

Este foarte posibil ca în ce priveşte formula de botez să fi existat practici diferite, ca şi în alte privinţe, chiar din timpul apostolilor. Apostolii mai degrabă au trăit şi au predicat decât au dogmatizat. Este posibil să fi existat deja în primele secole practici diferite ale formulei botezului. Când Biserica a optat pentru uniformitate, cuvintele Domnului Iisus din Matei 28:19 au fost adoptate ca formula legitimă pentru botez.

Încheindu-şi pledoaria împotriva prezenţei Trinităţii în Matei 28, Allen Stump declară: „Ce binecuvântare că chiar dacă există îngrijorări legitime despre aceste versete, ele nu au fost distorsionate în aşa fel încât să înveţe rătăcire”.

Noi nu avem decât să spunem „Amin!”. Dar ne îngrijorează faptul că această stranie mărturisire vine din partea unora care nu vor să recunoască învăţătura clară cuprinsă în această formulă baptismală: Că Dumnezeu este în Trei Persoane, şi că împreună poartă acelaşi Nume care este mai presus de orice nume. Şi că prin botez suntem dedicaţi ŞI Duhului Sfânt, a cărui locuire şi lucrare (în noi şi prin noi) este esenţială.

„Graţia Domnului Iisus Christos, dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Spiritului Sfânt să fie cu voi toţi! (2 Cor 13:14).

(Click aici, pentru mai multe informaţii la subiectul Trinităţii).


[1] „..so we can see that Jesus was not giving a specific formula of words for the preacher to recite at a baptism.” Am preluat acest citat din scrisoarea mea către Allen Stump, care era o reacţie la cartea lui: The Foundation of Our Faith (chap. ”Answers to Trinitarian Objections”), sixth printing, pp. 171-190 [no date]; Smyrna Gospel Ministries, Welch, WV, USA.

8 Comentarii

  1. Dejan Andov 13/04/2017 at 10:56

    Florin Laiu, ar trbui sa stii ca traducerea Fidela si traducerea lui Ratiu sunt DOUA traduceri diferite. Ratiu nu a schimbat traducerea sa si comentatiul lui despre Matei 28:este inca acolo. Traducerea Fidela de la Cluj este o traducere dupa KJV si de la inceput contine versetul din Matei 28:19.

    • Da, mulțumesc, știu deja, mi-a arătat Nicușor Ghioc. M-a dus în eroare numele de Fidela. Afară de asta, respectivele traduceri nu sunt luate în serios de niciun specialist în domeniu. Traducerile care nu sunt recunoscute și promovate de o societate biblică sau de o Biserică sunt exerciții particulare amatoricești. Un traducător este validat de traducătorii din același domeniu. În mod normal ar fi trebuit să ignor referința la o traducere particulară, dar pentru că Proadvent citează această Fidela domnului Rațiu, ca și cum ar fi autoritatea supremă …, nu m-am putut abține.
      Colegul lui Viorel Rațiu a fost martor al lui Iehova, adică antitrinitar. Aceasta poate fi influența principală care a dus la nota de la Matei 28:19. Nu cunosc traducător al NT care ar accepta validitatea acelei note.

  2. Dejan Andov 13/04/2017 at 10:55

    Florin Laiu, referitor la citatul lui Benedict, acesta nu a fost modificat de Proadvent ci asa apare pe internet in limba engleza pe unele siteuri non-trinitariene neadventiste. Acest citat a fost tradus in romana de cineva si Proadvent l-au preluat de acolo. In 2015 printr-un prioeten eu am gasit cartea lui Benedict pe internet si am verificat citatul si am descopeit ca este modificat si am avertizat pe cei de la Proadvent si le-am cerut sa-l stearga de pe paginile lor pentru ca nu ne putem folosi de falsuri pentru a ne sustine credinta dar si pentru ca va veni timpul cand cineva dintre trinitarieni va descoperi falsul (ceea ce acum s-a dovedit adevarat). Din pacate pana astazi ei au continuat sa foloseasca acest citat. Dar nu trebuie sa sustineti ca toti non-trinitarieni fac astfel de lucruri.

    • OK. Am înțeles. Dar penibilul vă aparține, fiindcă obișnuiți să preluați de-a gata argumentele altora. Este acesta singurul caz când non-trinitarienii împrumută argumentele altora fără să le cântărească destul?
      Nu susțin că toți non-trinitarii fac falsuri. Dar știi cum este asta? Ca și cu evoluționismul. Puține falsuri notorii s-au făcut în favoarea evoluționismului. Răul mai mare vine de la interpretările datelor corecte. Datele sunt corecte, interpretarea lor este greșită, pentru că este speculativă, supralicitând anumite indicii, în contextul unei filosofii deja stabilite. Adică se știe precis concluzia, restul se aliniază.

  3. Dejan Andov 13/04/2017 at 10:55

    Cei de la Proadvent au fost de mult avertizati chiar din partea Non-Trinitarienilor despre falsurile pe care le folosesc, deci nu Florin Laiu le-a demascat cum zicea cineva. Eu i-am spus despre falsul din citatul lui Benedict cu 3 ani in urma dar ei au refuzat sa asculte si sa-l stearga din paginile lor. De aceea nu puteti baga toti non-trinitarieni in acelasi oala. Proadvent reprezinta un mic grup de non-trinitarieni care, din pacate, fac rau acestei miscari prin folositrea citatelor falsificate.

    • Poate i-ați avertizat la ureche, dar nu i-ați expus public, ca să știe tot satul. Despre trinitarianism strigați peste tot că ar fi o rătăcire păgână, iar pentru un fals notoriu doar ați avertizat. Cât privește legitimitatea grupului lui Andov față de grupul Proadvent, cine poate să arbitreze? Dacă Proadvent este „un mic grup”, cât de mare este celălalt grup, sau mai corect, celelalte grupuri? Aveți o asociație, cât de cât oficială, sau este vorba doar de grupuri rupte de Biserică și rupte unele de altele?

      Aceeași metodă de citire/interpretare a surselor o folosesc însă și antitrinitarii ceilalți. Obișnuiți să supralicitați anumite afirmații din Biblie sau din SP și astfel vă postați în aceeași categorie cu proadvenții. Greșesc?

  4. Florian 06/04/2017 at 21:40

    Cel mai mult m-am bucurat ca i-ati demascat!

  5. horia enache 04/04/2017 at 21:43

    Multumim pentru explicatiile oferite si pentru rabdarea de a prezenta argumentele pe inteles.
    Horia Enache

Postează un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.