martie 2024
D L Ma Mi J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
546
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/PROFESIONAL/Proiect „Torna fratre"/Biblia ebraică/Oracolul vizionar al profetului Habaqquq (c. 650-610 î. H.)

Oracolul vizionar al profetului Habaqquq (c. 650-610 î. H.)

  1. Cum vor fi pedepsite abuzurile din ţară

Profetul

2 „Până când, Iahwé, să tot cer ajutor,
Iar Tu să n-auzi ?
Strig la Tine:  Hamas – asuprire!
Iar Tu nu-mi aduci izbăvire.
3 De ce mă faci martor la rău,
Mă laşi să văd chinuri – de ce ?
Doar jaf și urgie-mi văd ochii, Yahwé,
rabd vrajbă şi ceartă mereu.
4 De aceea legea slăbeşte
Şi iese judecata scălâmbă,
Fiindcă mişeii răzbesc pe cei drepţi
Şi dreptatea e strâmbă.”

 Dumnezeu

5 “Priviţi, renegaților și vedeţi,
Minunaţi-vă de mare minune:
Voi face o ispravă în zilele voastre,
De nu veţi crede când vi se va spune.
6 Căci iată, ridic pe vitejii caldei,
Amarnic şi iute popor de străini,
Ce calcă pământul în lung și în lat,
Stăpânind meleaguri ce nu-i aparţin.
7 Neam crunt şi sinistru,
Cu el legea şi dreptul începe;
8 Caii lui se întrec cu leoparzii,
Sunt mai aprigi decât lupii din stepe.
Călăreții lui, călărind în galop,
Vin de departe, de departe zburând,
Ca vulturul căzând pe vânat,
9 La hamas fiecare jefuind şi-apucând.
Se-aruncă fruntea oastei înainte,
Să ia mulţi prinşi, cât praful drumului.
10 De regi își bate joc fără sfială,
Și domnii țării sunt de hazul lui.
El râde de cetăţi şi fortăreţe,
Clădind un meterez sub zidul greu.
11 Apoi îşi schimbă duhul, se întrece,
Își face din putere dumnezeu.”

Profetul

12 Oare nu Tu eşti Dumnezeu din veci,
Sfinte Iahwé și zeu neadormit?
Tu, stânca mea, l-ai pus pe neamuri bici,
Pentru bătaie Tu l-ai plămădit.
13 Dar ochii Tăi nu rabdă răul, Doamne,
Sunt prea curaţi spre rău ca să-i îndrepţi.
Cum poţi tăcea, privind cum ticăloşii
Înghit fără sfială pe cei drepţi?
14 Oare-ai făcut Tu oamenii ca peștii,
Ca bancul de bibani fără stăpân,
15 Să-i salte inamicii cu cârligul,
Să-i prindă în năvodul lui hapsân?
În mreaja lui i-adună-n veselie,
De-aceea-i mulţumit că-a prins destui;
16 El propriului năvod aduce jertfe,
Şi-i fumegă tămâie mrejei lui.
Fiindcă în ele-i partea lui mănoasă
Și demâncarea lui cea săţioasă.
17 De aceea-și trage spada, să omoare
Mulţimi, întruna, fără îndurare.

  1. Profeţia pedepsirii Babilonului

1 Am zis, voi sta la postul meu de strajă,
În turnul meu de veghe voi veghea,
Să văd ce-mi va mai spune Domnul, oare,
Cum va răspunde El la jalba mea.
2 Şi mi-a răspuns Iahwé:

Dumnezeu
„Străjere, scrie,
Pe table sapă această prorocie,
Citită clar şi tare, să se ştie!
3 Spre vremea hotărâtă avertizează
Şi-i martoră sfârşitului, nu minte.
Aşteapt-o dacă crezi că întârzie,
Căci vine negreşit nu se dezminte.
4 Iar dreptul prin credinţă* va trăi;
Dar pofta încrezutului nu-i dreaptă.
5 Ca unul prea uşor şi schimbător,
Omul cel mândru nu va dăinui.
El îşi lărgeşte gâtul ca Şeolul,
Este ca moartea, fără săturare.
În el adună neamuri după neamuri,
Strânge la el tot felul de popoare.
6 Dar într-o zi, îi vor cânta satire,
Vor stihui cu tâlc şi cimilire:
Vai celui spornic în ce nu-i al lui,
Umflat pân’ la refuz cu datorii!
7 Se vor scula deodată creditorii,
Se vor trezi toţi recuperatorii,
Şi-nfricoşat vei fi de jaful lor,
Precum şi tu i-ai jefuit cu spor.
8 Cum ai prădat atâtea ţări străine
Te vor prăda la fel ceilalţi pe tine.
Căci ai ucis şi ţări ai cotropit,
Cetate şi popor ai jecmănit.
9 Vai, celui pricopsitdin tâlhării,
Căci a croit blestemul casei sale,
Voind să-şi pună cuibul cât mai sus,
Să scape de necazurile din vale.
10 Ruşinea casei tale ai clădit,
Pe tine te-ai greşit şi schilodit.
11 Căci piatra din perete strigă: bai!
Şi grinda îi răspunde-n cântec: vai!
12 Vai celui ce-a-nălţat cetăţi cu sânge,
Şi-a ctitorit pe-al răului vulcan.
13 Trudesc popoare pentru focul mare,
Şi naţiile se străduiesc în van.
14 Căci plin va fi pământul pân’ la margini,
De cunoştinţa slavei lui Iahwé,
Ca apa care umple un ocean.
15 Vai ţie care-ntinzi aproapelui
Pocalul cu venin, ca să-l vezi beat,
Privind ruşinea semenilor tăi.
16 Căci de ocară fi-vei săturat:
Hai bea şi tu şi-împleticeşte-te,
E rândul tău la cupa lui Iahwé,
– După mândrie, vine şi rahat –.
17 Hamasul din Liban ţi se va-ntoarce,
Şi fiarele din câmp nu-ţi vor da pace.
Căci ai ucis şi ţări ai cotropit,
Cetate şi popor ai jecmănit.
18 La ce folos ciopleţul unui meşter,
Un chip turnat şi-un dascăl de minciuni,
Că se încrede-n ei făuritorul,
Făcând zei muţi, creând deşertăciuni?
19 Vai celor ce zic lemnului: „Trezeşte-te!”
Şi pietrei mute: „Scoală să-mi ajuţi!”
Sunt îmbrăcate-n aur şi argint,
Dar duh în ele nu-i, deloc nu simt.
20 Iahwé este-n palatul Său cel sfânt:
Să taci în faţa Lui, întreg pământ!

Rugăciunea profetului Habaqquq. ‘al šigyōnōṯ.

  1. Ziua Mâniei şi triumful asupra vrăjmaşilor.

2 Auzit-am de Tine, Iahwé,
Ţi-am văzut în vedenii lucrarea.
Împlineşte-o, când se-apropie anii,
Dar, în focul mâniei, nu uita îndurarea !

3 Se iveşte Allah, din Tayman,
Vine Sfântul, din Munţii Paaran.
Slava Lui învăluie cerul,
Şi lauda-I umple pământul;
4 Lumini ca de fulger sub paşii Lui cresc
Şi raze din mâini Îi ţâşnesc,
Căci acolo-I e taina Puterii.
5 Ciumă-Neagră ‘nainte-I păşeşte
şi Pârjol e pe urmele Lui.
6 Se opreşte şi scoală pământul,
priveşte – popoare trezeşte…
Se sfárămă munţii cei veşnici,
străvechile culmi stau plecate
sub căile Lui neschimbate.
7 Madian în cort se-nspăimântă,
În şatră, Kuşan se frământă.
8 Pe râuri eşti foc de mânie,
Ori pe mare, Iahwé, Te dezlănţui,
De încaleci pe caii Tăi aprigi,
Şi în car de izbândă goneşti,
De scoţi arcul cel gata de luptă
Şi blesteme la ţintă rosteşti ?    Sela ♫
Pământul irumpe şuvoaie,
10 Te văd munţii şi-i trece să nască,
Se rup norii şi toarnă potop,
Şi oceanele urlă.
11 Stă Soarele cu mâinile-ntinse,
şi Luna-n cerescu-i serai s-a oprit,
sub săgeţile Tale nestinse,
sub fulgerul suliţei Tale ţintit.
12 Pământu-l stropşeşti cu năduf
Și cu patimă treieri popoare,
13 Să dai neamului Tău izbăvire,
Şi unşilor Tăi liberare.
Pe cel rău, chiar în casă-l izbeşti,
Deşertând-o din tălpi până-n sus de fereşti.    Sela
14 Îi crăpi capul cu sceptrul; iar războinicii lui,
care zbiară-n triumf să ne radă,
să-nghită-n ascuns pe omul smerit,
sunt sorbiţi în tornadă.
15 Treieri marea cu-ai Tăi armăsari,
pe mulţimile apelor mari.

16 Auzit-am… şi pieptu-mi se zguduie,
Stau buzele-n tremur să strige,
Îmi intră caria-n oase,
Şi-mi tremură paşii pe loc,
Suspinând după o zi de strâmtoare
Pentru cei ce ne calcă-n picioare.

17 Smochinul nu mai dă muguri,
Şi viile nu mai dau struguri.
Măslinul nu mai rodeşte,
Pe tarlale nimic nu mai creşte.
La stână nu mai sunt oi,
În grajduri nu mai sunt boi.
18 Totuşi eu voi petrece cu Domnul mereu,
Fericit cu Dumnezeu, mântuitorul meu.
19 În salt de cerboaice El pasu-mi întinde,
Să m-avânt pe-nălţimi înainte.

(Maestrului cântăreţ. Acompaniat de instrumente cu coarde).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.